Totul despre biopsie: scopul și rolul, tipuri, riscuri, complicații

1. Despre biopsie
 
 1.1. Ce este biopsia
   1.2. Tipuri de biopsie în funcție de tehnica de execuție
     i.    Biopsia excizională
     ii.    Biopsia incizională
     iii.    Biopsia aspirantă cu ac fin sau cu ac gros
     iv.    Biopsia endoscopică

   1.3. Tipuri de biopsie în funcție de organul examinat
     i.    Biopsie renală
     ii.    Biopsie hepatică
     iii.    Biopsie cutanată
     iv.    Biopsie de maduvă osoasă
     v.    Biopsia osoasă
     vi.    Biopsie de prostată
     vii.    Biopsie endometrială
     viii.    Biopsia sânului
     ix.    Biopsia intestinului subțire
     x.    Biopsia testiculară

   1.4. Scopul și rolul biopsiei în stabilirea diagnosticului
   1.5. Riscurile unei biopsii
   1.6. Posibile complicații în urma unei biopsii

Ce tip de metabolism ai?

2. Etapele realizării biopsiei
 
 2.1. Pregătirea pacientului pentru biopsie
     i.    Anestezia locală
     ii.    Anestezia generală
     iii.    Poziții ale pacientului pentru biopsie
     iv.    Contraindicații pentru biopsie

   2.2. Efectuarea biopsiei
     i.    Durata biopsiei
     ii.    Recuperarea pacientului după biopsie

   2.3. Pregătirea mostrelor de țesut din biopsie
     i.    Mostre de țesut prelucrate cu parafină
     ii.    Mostre de țesut congelate
     iii.    Coloranți pentru mostre

   2.4. Analiza microscopică și diagnosticul anatomopatologic
3. Afecțiuni ce pot fi diagnosticate cu ajutorul biopsiilor

1. Despre biopsie

În unele cazuri, medicul tău poate să decidă că are nevoie de o mostră din țesutul tău sau din celulele tale pentru că această mostră îl ajută să pună diagnosticul unei boli sau să identifice un cancer. Îndepărtarea unei bucăți mici de țesut sau unor celule pentru analiză se numește biopsie.

1.1.Ce este biopsia

O biopsie este o mostră de țesut luată dintr-o zonă a corpului, pentru a fi examinată mai în profunzime. Medicul poate să recomande biopsia atunci când un test inițial sugerează o zonă de țesut prezentă în corp care nu este normală. Deși cuvântul biopsie poate părea înfricoșător, este important să îți amintești că majoritatea procedurilor sunt în totalitate nedureroase și că sunt proceduri cu un risc scăzut. În funcție de situația ta, o bucățică de piele, de țesut, dintr-un organ sau dintr-o tumoare suspectată va fi îndepărtată chirurgical și trimisă apoi la un laborator, pentru a fi testată.

1.2.Tipuri de biopsie în funcție de tehnica de execuție

Există mai multe tipuri diferite de biopsii, în funcție de tehnica de execuție. Medicul tău specialist va alege tipul de biopsie în funcție de starea ta și în funcție de zona de pe corp care are nevoie de o analiză amănunțită. Indiferent de tipul de biopsie ales de medic, ți se va face o anestezie locală, pentru a amorți zona unde se va face incizia.

i. Biopsia excizională

În timpul unei biopsii excizionale, medicul tău îndepărtează o bucată întreagă sau o zonă întreagă de piele anormală. Cel mai probabil, zona va avea nevoie de cusături în apropierea locului unde a avut loc procedura de biopsie.

ii. Biopsia incizională

În timpul unei biopsii incizionale, medicul folosește un bisturiu pentru a îndepărta o suprafață mică a pielii. Dacă vei avea nevoie de cusături sau nu în apropierea zonei de biopsie depinde de cantitatea de piele care a fost îndepărtată.

iii. Biopsia aspirantă cu ac fin sau cu ac gros

În timpul unei biopsii cu ac, medicul tău folosește un ac special (fin sau gros) pentru a extrage celulele dintr-o zonă care prezintă suspiciuni. O biopsie cu ac este adeseori folosită în cazul tumorilor pe care medicul tău le poate simți prin pielea ta, cum ar fi nodulii de la sân care prezintă suspiciuni și în cazul nodulilor limfatici care au crescut.

Procedurile de biopsie cu ac includ mai multe sub-tipuri, printre care se numără și:

  • biopsia aspirantă cu ac fin, când o seringă este folosită pentru a extrage lichidul și celulele dintr-o anumită zonă, pentru o analiză amănunțită;
  • biopsia cu ac gros (numită și cu ac tăietor), când se folosește un ac mai mare, cu un vârf ca un dispozitiv de tăiere. Procedura se folosește pentru a extrage un cilindru de țesut din zona suspectată.

iv. Biopsia endoscopică

În timpul endoscopiei, medicul tău folosește un tub subțire și flexibil (endoscop) cu o sursă de lumină la capăt, pentru a vedea structurile din interiorul corpului tău. Anumite unelte speciale sunt apoi introduse prin tub, pentru a obține o mostră mică de țesut, care urmează să fie analizat. Tuburile folosite în cazul biopsiei endoscopice pot fi introduse prin gură, rect, tractul urinar sau printr-o incizie mică făcută în pielea ta.

1.3.Tipuri de biopsie în funcție de organul examinat

Există și alte tipuri de biopsie, clasificate în funcție de organul examinat de medic.

i. Biopsie renală sau biopsia rinichilor

O biopsie renală este o procedură folosită pentru a obține un segment de țesut renal, de obicei printr-un ac sau cu ajutorul altui instrument chirurgical. Analiza acestui țesut este apoi folosită în diagnosticarea unei boli renale. O biopsie renală este, de obicei, efectuată de un radiolog, cu ajutorul computer tomografiei (CT) sau cu ajutorul utrasonografiei. Cu toate acestea, un medic urolog poate efectua și el o biopsie renală în timpul unei intervenții chirurgicale la rinichi.

ii. Biopsie hepatică

Practicată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, biopsia de ficat rămâne criteriul standard în evaluarea etiologiei și extinderii afecțiunilor hepatice. O mulțime de abordări pot fi utilizate pentru a obține o mostră din țesutul ficatului. Acestea includ și biopsia sub îndrumarea ultrasonografiei sau tomografiei computerizate (CT), obținerea țesutului hepatic prin vena hepatică și biopsia intra-abdominală la o laparoscopie sau laparotomie.

iii. Biopsie cutanată

Dacă ai o erupție sau o leziune pe piele care prezintă suspiciuni, iar medicul suspectează că ar fi vorba de anumite boli, care nu răspund la terapia prescrisă de medicul specialist sau care are o cauză necunoscută, atunci medicul tău poate efectua sau poate recomanda o biopsie cutanată. Aceasta se poate face cu ajutorul anesteziei locale și prin îndepărtarea unei bucăți mici de piele prin diferite metode, fie prin "răzuire", fie cu ajutorul bisturiului, fie cu ajutorul unei lame circulare.

iv. Biopsie de măduvă osoasă

În interiorul unora dintre oasele tale mai mari, cum ar fi șoldul sau femurul, celulele sangvine sunt produse în interiorul unui "material" spongios, numit măduva osoasă.

Dacă medicul tău suspectează că există probleme în sângele tău, poți fi supus unei biopsii a măduvei osoase. Acest test poate să elimine din ecuație bolile necanceroase și pe cele canceroase, cum ar fi leucemia, anemia, o infecție sau limfoamele.

v. Biopsia osoasă

O biopsie osoasă este folosită pentru a verifica dacă există cancer la nivelul oaselor. Această procedură se poate face printr-o tehnică de scanare CT sau de un chirurg ortoped. Biopsia osoasă este procedura prin care o mostră mică de os este prelevată din corp și apoi analizată la microscop, pentru a se depista cancerul, o infecție sau alte afecțiuni ale oaselor. Mostra de os poate fi îndepărtată fie prin introducerea unui ac prin piele și apoi direct în os, fie printr-o incizie (o tăietură) prin piele, pentru a expune zona osului respectiv (biopsie deschisă).

vi. Biopsie de prostată

Prostata este un alt organ care poate fi supus acestei proceduri. Mai multe biopsii cu ac sunt realizate, pe rând, la glanda prostatei. Pentru a ajunge la prostată, o sondă este introdusă în rect. Așadar, o biopsie la prostată este atunci când medicul îndepărtează mici mostre de țesut din prostata pacientului, pe care le testează pentru a vedea dacă este vorba de cancer sau nu.

vii. Biopsie endometrială

O biopsie endometrială este o modalitate prin care medicul verifică problemele de la nivelul uterului. Această procedură durează doar câteva minute și, de cele mai multe ori, este efectuată în cabinetul medicului. Medicul poate face acest tip de biopsie dacă rezultatele testului Babes-Papanicolau arată că ai celule "precanceroase" în uter. Nu vei avea nevoie de anestezie.

viii. Biopsia sânului

O biopsie a sânului este o procedură prin care se îndepărtează o mică mostră de țesut mamar, pentru a fi testată apoi în laborator. Biopsia sânului este o modalitate bună prin care se evaluează o zonă ce prezintă suspiciuni de la nivelul sânului pacientei, pentru a determina dacă este sau nu cancer mamar.

ix. Biopsia intestinului subțire

În cazul biopsiei intestinului subțire, o bucată mică de țesut este extrasă din intestinul subțire și trimisă apoi la laborator, pentru a fi analizată. Pentru a obține mostra de țesut, pacientul trebuie să înghită o capsulă atașată de un tub lung și subțire. Când aceasta ajunge în intestinul subțire, se folosește aspirația pentru a trage specimenul de țesut în interiorul capsulei. Această metodă permite efectuarea biopsiilor din zone la care accesul nu este tocmai ușor. Procedura nu este dureroasă, iar complicațiile sunt rare.

x. Biopsia testiculară

O biopsie testiculară reprezintă un test prin care se ia o mostră mică de țesut de la unul sau de la ambele testicule ale pacientului. Țesutul este apoi analizat la microscop, pentru că specialistul să poată vedea dacă bărbatul poate avea copii. Acest test nu este, de obicei, folosit pentru a descoperi cancerul testicular. Dacă medicul tău suspectează că ai putea avea cancer, cel mai probabil vei avea o intervenție chirurgicală deschisă în acea zonă, numită orhiectomie, operație prin care se îndepărtează unul sau ambele testicule.

1.4. Scopul și rolul biopsiei în stabilirea diagnosticului

În cazul în care te întrebi de ce se efectuează o biopsie, trebuie să știi că scopul ei este foarte important. Dacă te-ai confruntat cu simptome care în mod normal sunt asociate cu cancerul, iar medicul tău a localizat o zonă care îl îngrijorează, acesta poate să recomande o biopsie, pentru că procedura îl ajută sa determine dacă zona respectivă este sau nu canceroasă. O biopsie este singura modalitate sigură de a diagnostica majoritatea cancerelor.

Testele de imagistică medicală, precum computer tomografia (CT) sau radiografia pot fi de folos la identificarea zonelor care prezintă motive de îngrijorare, dar acestea nu pot face diferența dintre celulele canceroase și cele necanceroase.

Biopsiile sunt, de obicei, asociate cu cancerul, dar doar pentru că medicul tău te pune să faci o biopsie, asta nu înseamnă că ai cancer. Medicii folosesc biopsiile pentru a testa dacă anomaliile din corpul tău sunt cauzate sau nu de cancer sau de alte afecțiuni.

De exemplu, dacă o femeie are un nodul la unul dintre sâni, un test de imagistică medicală ar confirma nodulul, dar biopsia este singura modalitate prin care se poate determina dacă acel nodul este cancer mamar sau este o altă afecțiune necanceroasă, cum ar fi fibroza chistică la sân.

1.5. Riscurile unei biopsii

Orice procedură medicală care implică tăierea pielii prezintă riscul unei infecții sau riscul unei hemoragii. Cu toate acestea, pentru că incizia este mică, în special în cazul biopsiilor cu ac, riscul este mult mai mic pentru pacient.

1.6. Posibile complicații în urma unei biopsii

În funcție de procedura de biopsie folosită, posibilele complicații includ:

  • sângerare excesivă (hemoragie);
  • infecție;
  • deteriorarea prin puncție a țesuturilor sau organelor din apropiere;
  • amorțirea pielii în preajma locului unde s-a efectuat biopsia.

2. Etapele realizării biopsiei

Recomandările experților DOC.ro
 
Biopsiile variază foarte mult, în funcție de cât de dificil este pentru medic să obțină țesutul respectiv. Termenul medical pentru acest lucru este procedura invazivă. O biopsie minim invazivă (de exemplu, biopsiile cutanate), poate fi efectuată în cabinetul medicului, în timpul aceleiași vizite, când leziunea de pe piele a fost descoperită. Biopsiile care sunt mai invazive sunt efectuate într-un spital sau la cabinetul unui medic specializat.

2.1. Pregătirea pacientului pentru biopsie

În cazul în care te întrebi cum trebuie să te pregătești pentru o biopsie, trebuie să știi că, pentru orice nelămuriri, te poți adresa medicului tău. Unele biopsii pot să necesite o anumită pregătire din partea pacientului, cum ar fi cazul în care pacientul trebuie să asigure o curățare bună a intestinelor, să aibă o dietă bazată pe lichide sau să nu mănânce nimic pe gură. Medicul tău te va instrui cu privire la ce trebuie să faci înainte de această procedură.

Înainte de o procedură medicală, la fel ca întotdeauna, spune-i medicului tău ce medicamente și ce suplimente iei în prezent. S-ar putea să fie nevoie să încetezi să iei anumite medicamente înainte de efectuarea unei biopsii, cum ar fi aspirina sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

i. Anestezia locală

Cele mai multe tipuri de biopsii necesită doar un anestezic local, ceea ce înseamnă că nu va trebui să stai internat în spital peste noapte. De exemplu, în cazul biopsiilor cutanate, se folosește anestezia locală, pentru a amorti zona de unde se va preleva țesutul. Tipul de anestezic folosit va depinde, totodată, de zona corpului care urmează a fi investigată.

ii. Anestezia generală

În ciuda faptului că la multe biopsii se face o anestezie locală, o internare a pacientului în spital (peste noapte) este, de obicei, necesară atunci când procedura este efectuată sub o anestezie generală. Majoritatea tipurilor de biopsie sunt nedureroase o dată ce anestezicul începe să își facă efectul, deși acest lucru depinde de locul din care se ia proba de țesut.

iii. Poziții ale pacientului pentru biopsie

În functie de zona sau de organul la care se efectuează procedura, pacientul va sta așezat într-o anumită poziție. De exemplu, la biopsia hepatică, pacientul va sta culcat pe partea stângă, cu mâna dreaptă trecută peste umăr, așezată sub cap.

În cazul biopsiei de prostată, pe parcursul procedurii, pacientul stă întins pe o parte, are genunchii îndoiți și picioarele aduse spre piept. În timpul biopsiei la sân, pacienta va sta întinsă tot timpul pe masa de examinare, iar în unele cazuri, biopsia se poate desfășura cu pacienta stând în șezut sau stând întinsă pe masa de examinare.

În cazul biopsiei renale, pacientul va fi așezat pe masă, iar poziția în care se va recolta fragmentul de țesut este cea în care pacientul stă pe burtă pe masă, iar sub abdomen i se poate pune ceva ferm, care să susțină regiunea.

iv. Contraindicații pentru biopsie

În funcție de tipul de biopsie care se va efectua sau în funcție de organul sau zona analizată, există unele contraindicații. Cu alte cuvinte, procedura nu este recomandată în orice situație. De exemplu, biopsia osoasă (la osul iliac) este contraindicată la următorii pacienți:

  • cei care urmează o terapie cu medicamente anticoagulante sau cei care iau medicamente pentru coagulopatie (sângerare excesivă și echimoze);
  • cei care sunt extrem de obezi. Pe de altă parte, biopsia cutanată este rareori contraindicată.

Precauțiile ar trebui luate în considerare dacă un pacient are un istoric medical la un alergen local sau la un anestezic local sau are dovada unei infecții active în locul unde urmează să fie efectuată biopsia.

Contraindicațiile pentru o biopsie la prostată includ absența chirurgicală a rectului sau prezența unei fistule rectale.

2.2. Efectuarea biopsiei

Modul în care o biopsie este efectuată va depinde de zona din care fragmentul de țesut se va preleva. Înainte de procedură, sunt adeseori folosite și alte metode, precum computer tomografia (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a ghida medicul și pentru a-l ajuta cu această decizie. Procedurile minim-invazive, cum ar fi biopsiile cu ac, sunt de cele mai multe ori efectuate de un specialist radiolog, dar și de alte tipuri de medici specialiști.

O asistentă sau un tehnician îți va administra intravenos (în mână sau în braț) un medicament sau un sedativ în timpul procedurii. Este posibil să ți se administreze și un sedativ ușor înaintea biopsiei. Un anestezic local va fi injectat pentru a amorți zona sau direcția în care va fi introdus acul, dacă este o biopsie cu ac. Unele biopsii, cum ar fi cele la sân sau la tiroidă pot fi efectuate fară sedare.

i. Durata biopsiei

Timpul acordat (sau durata) acestei proceduri variază, în funcție de cum este efectuată biopsia. De exemplu, o biopsie la sân ghidată cu ajutorul ultrasunetelor poate să dureze doar 20 de minute (cu ac gros). O biopsie la sân (tot cu ac gros) ghidată mamografic poate să dureze până la 1 oră.

Dacă te întrebi cât durează pentru a obține rezultatele acestei analize, trebuie să știi că acest lucru depinde de tipul de biopsie pe care l-ai făcut. Un rezultat poate fi gata în 2 sau 3 zile, dar cazurile mai complexe pot să necesite între 7 și 10 zile, iar uneori poate dura chiar și 21 de zile sau mai mult.

ii. Recuperarea pacientului după biopsie

După procedură, recuperarea ta, ca pacient, depinde de tipul de biopsie efectuată:

  • procedurile cel mai puțin invazive nu necesită o perioadă de recuperare; vei putea să te întorci la activitățile tale normale imediat după procedură;
  • procedurile care sunt mai invazive ar putea necesita un timp mai lung de recuperare;
  • dacă ai avut parte de sedative ca parte din anestezie, de regulă vei avea nevoie de cineva care să te ducă acasă după procedura de biopsie.

După o biopsie, discută cu medicul tău sau cu asistenta medicală despre cum trebuie să îngrijești zona care a fost supusă biopsiei. De asemenea, trebuie să fii conștient de potențialele complicații apărute în urma procedurii. Contactează-ți medicul la cabinet dacă te confrunți cu o infecție, durere severă, ai febră sau sângerezi.

2.3. Pregătirea mostrelor de țesut din biopsie

După ce mostra de țesut a fost îndepărtată în urma biopsiei, ea este pusă într-un recipient cu o combinație de apă și formaldehidă sau alt tip de lichid, pentru a se păstra mai bine. Recipientul este apoi inscripționat cu numele pacientului și cu alte informații ce ajută la identificarea lui și locul biopsiei (de unde anume de pe corp s-a luat proba), apoi mostra sau mostrele sunt trimise la laboratorul de anatomopatologie. În următoarea etapă, un specialist în patologie se uită la mostră fără microscop. Această etapă îl ajută să decidă ce părți ale mostrei sunt esențiale pentru a fi observate apoi la microscop.

i. Mostre de țesut prelucrate cu parafină

În cazul mostrelor mai mici luate în urma biopsiei, țesutul este pus în mici recipiente numite casete pentru biopsie. Casetele păstrează țesutul în siguranță, în timp ce este prelucrat. După prelucrare, care poate dura câteva ore (dar de obicei este realizată peste noapte), mostra de țesut este pusă într-o matriță cu parafină fierbinte. Parafina se răcește pentru a forma un bloc solid care protejează țesutul.

ii. Mostre de țesut congelate

Există și metode de prelucrare speciale ale mostrelor recoltate la o biopsie, cum ar fi congelarea segmentelor de țesut. Uneori, este nevoie de informațiile despre o mostră de țesut în timpul intervenției chirurgicale, pentru a lua decizii imediate. Dacă chirurgul nu poate aștepta o zi sau mai mult, cât este necesar pentru procesarea și histologia de rutină, medicul va cere o consultație patologică intra-operatorie (în timpul operației). Acest lucru este adeseori numit și "examinare a unei secțiuni înghețate" sau congelate.

Când se face acest gen de examinare, țesutul proaspăt recoltat este trimis din blocul operator direct la medicul anatomopatolog. Țesutul proaspăt este examinat fără microscop de patolog, pentru a decide ce parte din acesta va fi analizată la microscop.

În loc să prelucreze țesutul în blocuri de parafină, țesutul este congelat rapid într-o soluție specială care formează o structură care seamănă cu un cub de gheață în jurul țesutului. Acest țesut este secționat (feliat) cât mai subțire, cu un aparat special, tratat cu o serie de coloranți și analizat apoi la microscop.

iii. Coloranți pentru mostre

Dacă te întrebai cum se face pregătirea mostrelor de țesut din biopsie, trebuie să reții că se folosesc anumiți coloranți sau substanțe care colorează celulele. Blocul de parafină care are fixat în interior mostra de țesut este tăiat în "felii" foarte subțiri, cu ajutorul unui instrument special.

Aceste felii speciale din mostrele obținute de la o biopsie sunt așezate apoi pe lamele de sticlă și scufundate într-o serie de coloranți pentru a schimba culoarea țesutului respectiv. Culoarea face ca celulele să se vadă cu ușurință la microscop. Pentru majoritatea mostrelor de la biopsie, această prelucrare este tot ceea ce trebuie.

În acest moment (de obicei, în ziua de după efectuarea biopsiei), medicul anatomopatolog se uită la țesutul respectiv la microscop. Faptul că analizează și se uită la mostrele solide în acest mod se numește histologie, care reprezintă studiul structurilor celulelor și țesuturilor.

2.4. Analiza microscopică și diagnosticul anatomopatologic

După ce au fost prelucrate și tratate cu diferiți coloranți, mostrele sunt examinate la microscop. Celulele anormale sunt descoperite și marcate cu un instrument special. Medicul anatomopatolog va examina apoi celulele marcate pentru a pune diagnosticul.

Există câteva aspecte de care medicii anatomopatologi țin cont și care îi ajută să decidă dacă un anumit tip de cancer este prezent:

  • Dimensiunea și forma celulelor - adeseori, dimensiunea generală și forma celulelor canceroase sunt anormale; ele pot fi, fie mai mici, fie mai mari decât celulele normale;
  • Dimensiunea și forma nucleului celulelor - nucleul este centrul celulei, este cel care conține ADN-ul celulei, iar adeseori, mărimea și forma nucleului unei celule canceroase sunt anormale;
  • Aranjamentul sau dispunerea celulelor - modul în care sunt aranjate celulele normale reflectă funcția fiecărui țesut. De exemplu, când celulele canceroase se dezvoltă la sâni, stomac sau în multe alte țesuturi, ele nu formează glande sau anumite structuri, așa cum ar trebui să facă în mod normal. Uneori, celulele canceroase pot forma aglomerări de celule care nu arată deloc ca niște glande. În plus, celulele canceroase de dezvoltă (invadează) alte țesuturi, pe când celulele normale rămân acolo unde ar trebui, în țesuturile respective.

3. Afecțiuni ce pot fi diagnosticate cu ajutorul biopsiilor

Nu putem vedea organele sau țesuturile din interiorul corpului nostru, dar o biopsie este de ajutor în stabilirea unui diagnostic, prin faptul că oferă medicilor o mostră de țesut care poate fi examinată cu atenție. Biopsiile sunt adeseori asociate cu formele de cancer, dar ele pot fi folosite pentru a diagnostica și alte afecțiuni și pentru a vedea cât de mult a progresat o boală. De cele mai multe ori, biopsiile pot să elimine din ecuație diagnosticul de cancer.

Afecțiunile la care o biopsie poate să joace un rol major în diagnostic sunt:

  • Cancerul: dacă pacientul are un nodul sau o umflătură undeva în corp, fără o cauză aparentă, singurul mod prin care se poate determina dacă este o formațiune canceroasă sau nu este prin intermediul biopsiei.
  • Ulcer peptic: o biopsie poate ajuta medicul să determine dacă este o ulcerație cauzată de antiiflamatoarele nesteroidiene. O biopsie efectuată la intestinul subțire poate fi folosită pentru a evalua în cazul unui pacient: malabsorbția, anemia sau boala celiacă.
  • Diagnosticul bolilor hepatice: această procedură poate să ajute medicul să stabilească diagnosticul unor tumori sau cancerului în interiorul ficatului. Biopsia poate fi utilizată pentru a diagnostica ciroza sau fibroza hepatică, atunci când ficatul este complet cicatrizat de pe urma unei afecțiuni ori leziuni anterioare, cum ar fi consumul excesiv de alcool pe termen lung sau hepatită. Biopsia poate fi, totodată, folosită pentru a evalua cât de bine un pacient răspunde la tratamentul pentru hepatită, de exemplu.
  • Infecția: o biopsie cu ac poate ajuta la identificarea prezenței unei infecții (rezultatul poate fi negativ, uneori, adică infecția nu e prezentă), dar ajută și la identificarea tipului de microorganism care cauzează acea infecție.
  • Inflamația: prin examinarea celulelor din cazul unei biopsii cu ac, de exemplu, medicul poate să determine ce anume cauzează acea inflamație din corp.

Uneori, biopsiile sunt efectuate la organele transplantate pentru a determina dacă organismul respinge sau nu acel organ sau dacă o boală care a făcut ca transplantul să fie necesar, a revenit. Dacă într-o zonă din corp există un nodul sau o tumoră, acea formațiune poate fi îndepărtată în același timp, ca parte din procedura de biopsie.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Shave Biopsy - https://www.cancer.org/cancer/skin-cancer/skin-biopsy-treatment-procedures/shave-biopsy.html
Punch Biopsy - https://www.cancer.org/cancer/skin-cancer/skin-biopsy-treatment-procedures/punch-biopsy.html
Surgical Breast Biopsy - https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer/screening-tests-and-early-detection/breast-biopsy/surgical-breast-biopsy.html
Core Needle Biopsy of the Breast - https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer/screening-tests-and-early-detection/breast-biopsy/core-needle-biopsy-of-the-breast.html
Skin Biopsy and Treatment Procedures - https://www.cancer.org/cancer/skin-cancer/skin-biopsy-treatment-procedures.html
What happens to biopsy and cytology specimens? - https://www.cancer.org/treatment/understanding-your-diagnosis/tests/testing-biopsy-and-cytology-specimens-for-cancer/what-happens-to-specimens.html
Prostate MRI, with or without MRI‐targeted biopsy, and systematic biopsy for detecting prostate cancer - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6483565/
Guidelines on the use of liver biopsy in clinical practice from the British Society of Gastroenterology, the Royal College of Radiologists and the Royal College of Pathology - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7398479/


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0