Examinarea Imagistică prin Rezonanță Magnetică IRM a articulației umărului

Scopul examenului IRM constă în identificarea sediului leziunilor în vederea stabilirii conduitei terapeutice adecvate, analiza articulaţiei gleno-humerale şi a structurilor sale componente, a fiecărui tendon precum şi în excluderea unui alt tip de patologie decât cel traumatic sau  degenerativ.

Examenul IRM trebuie recomandat de către un medic specialist și uneori este complementar  cu alte metode de examinare cum sunt radiografia și ecografia.   

Tehnica şi protocolul de examinare

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

După reperajul axial se realizează secvenţe în plan sagital şi coronal oblic, paralelele sau perpendiculare pe planul scapulei.

Umărul trebuie poziţionat în uşoară rotaţie externă ceea ce implică colaborarea bună a pacientului. Artrografia RM de tip direct cu introducerea unei substanțe de contrast intra-articular sau indirect este indicată în cazul instabilităţii respectiv a evaluării labrumului. Injectarea intravenoasă a substanţei de contrast paramagnetice în cazul artrografiei RM indirectă  este urmată de realizarea secvenţelor artrografice după circa 15 minute în scopul creşterii specificităţii, sensibilităţii şi acurateţii. Ideală este utilizarea bobinelor dedicate care oferă imagini de calitate foarte bună. Ideală ar fi  imobilizarea  mai bună  a umărulu care  permite  reducerea arefactele de mişcare şi poziţionarea pacientului cât mai aproape de izocentru. 

Obiectivele sunt: 
Analiza structurilor osoase respectiv a măduvei roşii frecvent vizibilă în epifiza şi diafiza humerală proximală. 
Analiza cartilajului articular ce  poate fi efectuată direct sau indirect prin artrografie RM precum şi remanierile subcondrale şi ale osteofitelor. În cazul rupturilor tendinoase leziunea este evidenţiată prin o zonă de hipersemnal dificil de diferenţiat fără injectarea substanţei de contrast paramagnetice.

Evaluarea celor mai importanţi muşchi ai umărului: 
- subscapularul cu originea pe fosa subscapulară şi cu inserţie pe tuberozitate mică a humerusului are ca acţiune rotaţia internă şi adducţia.  
- supraspinosul cu origine în fosa supraspinoasă şi cu inserţie pe marea tuberozitate humerală şi are ca acţiune abducţia şi rotaţia externă.
- infraspinosul cu origine în fosa infraspinoasă şi inserţie pe porţiunea inferioară a marei tuberozităţi, are ca acţiune abducţia şi rotaţia externă.
- rotundul mic are origine în porţiunea laterală a fosei infraspinoase, se inseră pe partea pe partea inferioară a tuberozităţii mari şi produce rotaţia externă. 
- rotundul mare  are originea pe marginea infero-laterală a scapulei, se inseră pe marginea micii tuberozităţi şi produce adducţie şi rotaţie internă.
- bicepsul brahial are originea capului lung direct deasupra  labrumului glenoidal sau medial de tubercului supraglenoidal. Tendonul ajunge până lateral de capsula articulară şi şanţul bicipital unde este acoperit de ligamentul transversal. Originea capului scurt este pe vârful procesului coracoid, se inseră pe tuberozitatea radială iar acţiunea sa este de flexie a cotului şi de supinaţie.

Tendinopatiile  se exprimă din punct de vedere imagistic prin zone de hipersemnal în T2 sau în secvenţe cu supresie de grăsime care pot asocia şi zone de lipsă de semnal datorate calcificărilor apărute prin depozite de hidroxi-apatită.

Rupturile muşchilor  lojei rotatorii a umărului pot fi parţiale ale muşchilor în contact cu suprafaţa articulară, mai frecvente decât cele ale structurilor musculare în contact cu suprafaţa burselor articulare. Mai pot fi intratendinoase sau complete. În vederea stabilirii conduitei terapeutice adecvate este importantă identificarea şi descrierea amănunţită a extensiei leziunilor. 

Cea mai frecventă leziune a muşchilor rotatori este cea a tendonului supraspinos la 1-2 cm. de inserţia pe tuberozitatea mare. Rupturi ale muşchilor infraspinos sau rotund mic pot fi observate  în asociere  cu cea a muşchiului supraspinos, dar foarte rar izolate. 
Tenosinovita capului lung al muşchiului biceps brahial  apare sub forma unei zone de hipersemnal vizibilă în T2. Este rareori izolată şi apare de cele mai multe ori în asociere cu tendinopatii ale celorlalţi muşchi ai lojei rotatorii a umărului.

Evaluarea atrofiei musculare  se face   prin aprecierea cantităţii de grăsime conţinută intramuscular.
Sindromul de conflict subacromial apare atunci când părţile moi subacromiale – tendonul supraspinos, structurile ce mărginesc bursa subacromială sau subdeltoidiană, capul lung al tendonului bicipital sunt lezate de arcul coracoacromial în timpul abducţiei. Din punctul de vedere al modificărilor morfologice acestea sunt de tipul osteoartritei asociate cu osteofit inferior, variantelor anatomice de localizare a acromionului, post-traumatice, ligamente coracohumerale îngroşate, tendinopatii, rupturi ale capului lung ale muşchiului biceps brahial, bursită subdeltoidiană sau subacromială.

Sindromul de conflict subcoracoid apare atunci când mica tuberozitate este presată de procesul coracoid în poziţie de adducţie, flexie şi rotaţie internă. 
Sindromul de conflict posterosuperior apare datorită degenerării posterosuperioare a labrumului precum şi a tendonului muşchiului infraspinos sau supraspinos. Clinic se prezintă sub forma durerii posterosuperioare şi instabilităţii anterioare.

Leziunile labrumului glenoidal şi instabilitatea articulară. Modificările degenerative  ale cartilajului de acoperire se evidenţiază prin zone de hipersemnal T2. Forma labrumului în secţiune axială depinde de poziţia braţului şi de obicei labrumul posterior este mai mic decât cel anterior.  Majoritatea leziunilor apar anteroinferior. Leziunile de tip SLAP -  (superior labrum anterior către posterior) prezintă 4 grade  asociate cu leziunea muşchiului biceps brahial.

Există două forme de instabilitate   :
•    Cea produsă de laxitatea capsulei sau de hipoplazia glenoidiană  şi este de obicei bilaterală.
•    Cea post-traumatică produsă de leziuni ale ligamentelor articulare sau de leziunile labrumului sau cavităţii glenoide.

Evaluarea burselor articulare

Bursa subcromială/ subdeltoidiană este situată medial de procesul coracoid, lateral şi la 3 cm. sub marea tuberozitate iar anterior   caudal până la şanţul bicipital. Descoperirea fluidului în această bursă este un semn indirect de leziune a lojei muşchilor rotatori ai umărului. 
Bursa subscapulară  este situată între tendonul muşchiului subscapular şi capsula articulară.
Recesul subcoracoid este o extensie a capsulei articulare dincolo de tendonul subscapular.
Bursa subcoracoidă  este localizată anterior de tendonul subscapularului şi are formă longitudinală în plan sagital. Acumularea fluidă la acest nivel se datorează leziunilor de la nivelul porţiunii anterioare a muşchilor lojei rotatori a umărului. 
Bursa coracoclaviculară sau supracoracoidă este localizată deasupra procesului coracoid între porţiunea conoidă şi cea trapezoide a ligamentului coracoclavicular. 
Bursa supraacromială este localizată superficial şi situată deasupra acromionului.

Evaluarea leziunilor nervoase

Leziunea nervului suprascapular pot produce edem nespecific muscular în etapa precoce şi ulterior atrofie musculară a supra- şi infraspinos.  Cea mai frecventă cauză de compresie  a nervului o constituie chisturile paralabrale.
Compresia nervului axilar  delimitat între humerus lateral, tricepsul brahial medial, rotundul mic superior şi rotundul mare inferior produce atrofia muşchiului rotund şi parţial deltoid. Cea mai frecventă cauză a compresiei o constituie tumorile. 

Aspectul postoperator al umărului   

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cel mai util examen este cel preoperator pentru comparaţie.
Postartroscopie  o leziune a muşchilor rotatori poate fi vizibilă prin o zonă de hipersemnal T2 sau STIR şi reprezintă traiectul de abord. 
În intervenţia pentru leziuni de continuitate musculară semnalul reconstrucţiei trebuie să fie diferit de cel fluid iar evoluţia favorabilă presupune şi absenţa fluidului în burse prin apariţia de ţesut cicatricial. 
Intervenţia chirurgicală pentru instabilitate are ca aspect de reuşită fragmentul desprins reataşat labrumului şi îngroşat. Apariţia unei cicatrici fibroase se exprimă imagistic prin  o zonă de hiposemnal T1 şi T2. 

Concluzii
Examenul IRM al umărului este foarte eficient și poate evalua modificări diverse traumatice, degenerative, tumorale sau infecțios- inflamatorii. Tot prin IRM afecțiunile depistate pot fi monitorizate eficient și poate fi evaluată   reușita  mijloacelor terapeutice folosite. 
 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0