Cancerul tiroidian: cauze, simptome & tratament

Rezumat: Cancerul tiroidian apare când anumite celule din glanda tiroidă încep să se înmulțească necontrolat. Principalele forme sunt carcinomul papilar, folicular, medular și anaplazic, fiecare având evoluție și tratament diferite.

Boala poate să nu producă simptome la început, dar uneori provoacă un nodul cervical, răgușeală, dificultăți la înghițire sau ganglioni măriți. Diagnosticul include ecografie, analize, puncție cu ac fin și, după caz, teste genetice.

Tratamentul poate presupune operație, iod radioactiv, hormoni tiroidieni, radioterapie sau medicamente țintite.

1. Ce este cancerul tiroidian?
2. Tipuri de cancer tiroidian
a. Carcinom papilar
b. Carcinom folicular
c. Carcinom medular
d. Carcinom anaplazic
3. Cauzele și factorii de risc pentru cancerul tiroidian
4. Simptomele cancerului tiroidian
a. Nodulul sau umflătura la nivelul gâtului
b. Răgușeala, dificultățile la înghițire și respirație
c. Ganglionii limfatici măriți
5. Cum se diagnostichează cancerul tiroidian?
6. Tratamentul cancerului tiroidian
a. Intervenția chirurgicală
b. Tratamentul cu iod radioactiv
c. Terapia hormonală și tratamentele țintite
d. Prognostic, monitorizare și viața după tratament
7. Prevenire cancer tiroidian
8. Concluzii

Recomandările Experților DOC

1. Ce este cancerul tiroidian?

Cancerul tiroidian este o boală în care celulele din glanda tiroidă dezvoltă modificări genetice și se multiplică necontrolat. Ele pot forma o tumoră, pot invada țesuturile apropiate și, în unele cazuri, se pot răspândi în alte regiuni ale corpului.

Glanda tiroidă este un organ mic, în formă de fluture, situat în partea anterioară a gâtului. Ea produce hormoni care participă la reglarea metabolismului, temperaturii corpului, ritmului cardiac și consumului de energie.

Cele mai multe formațiuni ale tiroidei sunt noduli benigni, nu cancer. Un nodul trebuie însă evaluat atunci când crește, are caracteristici suspecte la ecografie sau este însoțit de răgușeală, ganglioni măriți ori dificultăți la înghițire.

Termenul „carcinom” descrie un cancer care pornește din celulele unui organ sau ale unui țesut. În glanda tiroidă, tipul carcinomului depinde de celula din care s-a dezvoltat tumora și de aspectul acesteia la examinarea microscopică.

Unele tumori cresc foarte lent și pot rămâne localizate ani întregi. Altele sunt agresive, se dezvoltă rapid și necesită tratament urgent. De aceea, diagnosticul de cancer tiroidian nu oferă singur toate informațiile despre evoluție.

Planul medical este stabilit după identificarea tipului de carcinom, dimensiunii tumorii, extensiei sale, eventualelor metastaze, vârstei și stării generale a pacientului.

2. Tipuri de cancer tiroidian

Există patru tipuri principale: papilar, folicular, medular și anaplazic. Primele două pornesc din celulele foliculare, care produc hormoni tiroidieni. Carcinomul medular se formează din celulele C, iar cel anaplazic este o formă rară și foarte agresivă.

a. Carcinom papilar

Carcinomul papilar este cel mai frecvent tip de cancer al tiroidei. El reprezintă majoritatea cazurilor și apare adesea la adulții tineri sau de vârstă mijlocie, deși poate fi diagnosticat la orice vârstă.

Tumora se dezvoltă, de regulă, lent. Se poate extinde către ganglionii limfatici din gât, fără ca această răspândire să însemne întotdeauna un prognostic nefavorabil.

Multe cazuri sunt descoperite întâmplător, în timpul unei ecografii sau al unei investigații realizate din alt motiv. Tumorile papilare mici și cu risc foarte redus pot fi uneori monitorizate activ, fără operație imediată.

În majoritatea cazurilor, carcinomul papilar răspunde bine la tratament. Prognosticul este influențat de dimensiune, extensie, vârstă, caracteristicile microscopice și prezența metastazelor.

b. Carcinom folicular

Carcinomul folicular pornește tot din celulele foliculare ale glandei tiroide. Este mai rar decât forma papilară și poate fi dificil de diferențiat de un adenom benign doar prin puncție.

Diagnosticul definitiv necesită uneori examinarea tumorii după operație. Medicul anatomopatolog verifică dacă celulele au pătruns prin capsula nodulului sau în vasele de sânge.

Acest tip de cancer se poate răspândi prin sânge, mai ales către plămâni și oase. Extinderea în ganglionii cervicali este mai puțin caracteristică decât în cazul carcinomului papilar.

Carcinomul folicular localizat are, în general, un prognostic bun. Tratamentul include frecvent operația, iar iodul radioactiv poate fi recomandat în funcție de riscul de recidivă și răspândire.

c. Carcinom medular

Carcinomul medular se formează din celulele C ale tiroidei. Aceste celule produc calcitonină, un hormon care poate fi măsurat în sânge și folosit pentru diagnostic și monitorizare.

Majoritatea cazurilor sunt sporadice, fără o cauză moștenită identificabilă. O parte dintre ele sunt determinate de mutații ereditare ale genei RET și pot apărea în cadrul sindroamelor de neoplazie endocrină multiplă de tip 2.

Testarea genetică este importantă după diagnosticul de carcinom medular. Dacă este identificată o mutație ereditară, rudele biologice pot primi consiliere și testare, deoarece unele persoane au un risc foarte mare de a dezvolta boala.

Carcinomul medular nu răspunde la iod radioactiv, deoarece celulele C nu captează iodul în același mod ca celulele foliculare. Tratamentul principal pentru boala localizată este intervenția chirurgicală.

d. Carcinom anaplazic

Carcinomul anaplazic este rar, dar reprezintă una dintre cele mai agresive forme de cancer tiroidian. Apare mai ales la persoanele în vârstă și poate crește foarte repede.

Tumora poate invada traheea, esofagul, vasele de sânge și alte structuri ale gâtului. Pacientul poate observa o masă cervicală care se mărește rapid, dificultăți de respirație, probleme la înghițire sau modificarea vocii.

Evaluarea și tratamentul trebuie realizate urgent de o echipă multidisciplinară. Sunt importante testele moleculare, deoarece unele tumori prezintă mutații pentru care există terapii țintite.

Tratamentul poate combina medicamente țintite, radioterapie, operație și, uneori, chimioterapie. Alegerea depinde de extinderea tumorii, profilul molecular și posibilitatea de a proteja căile respiratorii.

3. Cauzele și factorii de risc pentru cancerul tiroidian

În cele mai multe situații, nu poate fi identificată o cauză unică. Boala apare prin acumularea unor modificări ale ADN-ului care determină celulele să crească și să supraviețuiască atunci când în mod normal ar trebui eliminate.

Expunerea la radiații ionizante, mai ales în copilărie, este un factor de risc bine stabilit. Riscul poate crește după radioterapie la nivelul capului și gâtului sau după expunerea la precipitații radioactive.

Investigațiile medicale necesare nu trebuie evitate din teamă. Medicii urmăresc limitarea expunerii inutile, mai ales la copii, și recomandă examinările imagistice numai atunci când beneficiile depășesc riscurile.

Istoricul familial poate fi relevant. Riscul este mai mare în unele familii cu mai multe cazuri de cancer tiroidian sau cu sindroame genetice precum MEN2, polipoza adenomatoasă familială, sindromul Cowden ori complexul Carney.

Mutațiile ereditare ale genei RET sunt asociate cu anumite forme de carcinom medular. Identificarea lor poate schimba tratamentul pacientului și strategia de supraveghere a rudelor.

Cancerul tiroidian este diagnosticat mai frecvent la femei decât la bărbați. Motivele nu sunt complet înțelese și pot include influențe hormonale, biologice și diferențe în utilizarea investigațiilor medicale.

Aportul foarte scăzut sau foarte ridicat de iod poate influența distribuția anumitor tipuri de carcinom în populație. Totuși, suplimentele cu iod nu trebuie luate pentru prevenirea cancerului fără recomandare medicală.

O gușă sau un nodul tiroidian nu înseamnă automat cancer. Majoritatea nodulilor sunt benigni, dar unii necesită ecografie, monitorizare sau biopsie.

4. Simptomele cancerului tiroidian

Cancerul tiroidian poate să nu producă simptome în stadiile timpurii. Uneori este descoperit întâmplător la un control, la ecografie sau în timpul unei investigații efectuate pentru altă problemă.

Simptomele de mai jos pot avea și cauze necanceroase. Prezența lor nu confirmă un carcinom, dar justifică o evaluare medicală, mai ales dacă persistă sau se agravează.

a. Nodulul sau umflătura la nivelul gâtului

Cel mai cunoscut semn este apariția unui nodul în partea anterioară sau laterală a gâtului. Acesta poate fi nedureros și poate crește lent.

Un nodul care se mărește rapid, pare tare, este fixat de țesuturile din jur sau apare împreună cu ganglioni măriți necesită consult medical prompt.

Nu este recomandat ca o persoană să încerce să stabilească singură dacă formațiunea este benignă. Palparea nu poate înlocui ecografia și, când este indicată, puncția cu ac fin.

b. Răgușeala, dificultățile la înghițire și respirație

O tumoră mai mare poate apăsa pe trahee sau esofag. Persoana poate simți presiune în gât, dificultate la înghițirea alimentelor, senzație de sufocare sau respirație zgomotoasă.

Răgușeala persistentă poate apărea dacă tumora afectează nervul care controlează corzile vocale. Schimbarea vocii are multe cauze, dar trebuie investigată dacă durează câteva săptămâni.

Durerea în partea anterioară a gâtului este mai puțin specifică. Uneori poate iradia către urechi, însă apare și în infecții, inflamații sau afecțiuni musculare.

Dificultatea bruscă de respirație este o urgență medicală. Acest simptom nu trebuie așteptat acasă, indiferent de cauza presupusă.

c. Ganglionii limfatici măriți

Cancerul tiroidian, în special carcinomul papilar, se poate extinde către ganglionii limfatici ai gâtului. Aceștia pot fi observați ca umflături laterale sau sub mandibulă.

Ganglionii se măresc frecvent și din cauza infecțiilor. Devine importantă evaluarea lor când persistă, cresc, sunt tari sau apar împreună cu un nodul tiroidian.

Ecografia poate analiza forma, marginile, structura și vascularizația ganglionilor. Dacă aspectul este suspect, medicul poate recomanda puncție și teste suplimentare.

5. Cum se diagnostichează cancerul tiroidian?

Evaluarea începe cu discuția despre simptome, expunerea la radiații, afecțiunile anterioare și istoricul familial. Medicul examinează glanda tiroidă și ganglionii gâtului.

Analizele de sânge pot include TSH și hormoni tiroidieni. Rezultatele sunt adesea normale chiar și atunci când există un cancer, deoarece testele hormonale arată funcția glandei, nu caracterul benign sau malign al nodulului.

Ecografia este investigația principală pentru evaluarea nodulilor. Ea arată dimensiunea, compoziția, marginile, calcificările, forma și relația cu țesuturile din jur.

Nu orice nodul trebuie biopsiat. Decizia se bazează pe dimensiune, aspectul ecografic, factorii de risc și recomandările ghidurilor clinice.

Puncția aspirativă cu ac fin prelevează celule din nodul sub ghidaj ecografic. Procedura este minim invazivă și reprezintă metoda principală pentru evaluarea citologică.

Uneori rezultatul este neconcludent. Pot fi necesare repetarea puncției, teste moleculare, monitorizare sau operație pentru stabilirea diagnosticului definitiv.

Pentru carcinomul medular se pot măsura calcitonina și antigenul carcinoembrionar. Testarea genei RET este recomandată pentru identificarea unei posibile forme ereditare.

Tomografia computerizată, rezonanța magnetică, scintigrafia sau examinarea PET pot fi indicate în anumite cazuri, mai ales când tumora este mare, avansată ori există suspiciunea metastazelor.

Diagnosticul definitiv și clasificarea exactă sunt stabilite prin examinarea celulelor sau a țesutului de către medicul anatomopatolog.

6. Tratamentul cancerului tiroidian

Tratamentul este personalizat. Nu fiecare pacient are nevoie de toate terapiile, iar unele tumori papilare foarte mici și cu risc scăzut pot fi monitorizate prin supraveghere activă.

Decizia se bazează pe tipul de carcinom, stadiu, risc de recidivă, profil molecular, vârstă, alte afecțiuni și preferințele informate ale pacientului.

a. Intervenția chirurgicală

Operația este tratamentul principal pentru multe forme de cancer tiroidian. Chirurgul poate îndepărta un lob al glandei, întreaga glandă sau și ganglionii limfatici afectați.

Lobectomia poate fi suficientă pentru anumite tumori mici și localizate. Tiroidectomia totală este recomandată mai frecvent când tumora este mare, bilaterală, extinsă sau prezintă un risc crescut.

Riscurile includ sângerare, infecție, afectarea nervilor corzilor vocale și reducerea calciului din sânge prin lezarea glandelor paratiroide. Experiența echipei chirurgicale este importantă pentru limitarea complicațiilor.

După îndepărtarea completă a glandei tiroide, pacientul trebuie să ia zilnic hormon tiroidian pe termen lung.

b. Tratamentul cu iod radioactiv

Celulele foliculare ale tiroidei captează iod. Această caracteristică permite utilizarea iodului radioactiv pentru distrugerea țesutului tiroidian rămas după operație sau a unor celule canceroase diferențiate.

Tratamentul poate fi recomandat în anumite cazuri de carcinom papilar sau folicular cu risc intermediar ori ridicat. Nu este necesar pentru toate tumorile mici și nu tratează carcinomul medular sau anaplazic.

Înaintea administrării poate fi necesară creșterea TSH prin întreruperea temporară a hormonului tiroidian sau prin administrarea unui medicament specific.

Pacientul primește instrucțiuni privind dieta săracă în iod și măsurile temporare de radioprotecție. Recomandările trebuie urmate exact, deoarece substanța radioactivă este eliminată treptat din organism.

c. Terapia hormonală și tratamentele țintite

După tiroidectomie, levotiroxina înlocuiește hormonii pe care glanda tiroidă nu îi mai produce. Doza este ajustată prin analize și consultații periodice.

În anumite cancere diferențiate, medicul poate menține TSH la o valoare mai mică pentru a reduce stimularea eventualelor celule tumorale rămase. Intensitatea supresiei este adaptată riscului și efectelor adverse.

Pentru boala avansată sau care nu mai răspunde la iod radioactiv pot fi folosite medicamente țintite. Acestea blochează molecule implicate în creșterea tumorii și pot încetini progresia.

Unele tratamente sunt alese după identificarea unor modificări precum RET, BRAF, NTRK sau alte alterări moleculare. Testarea tumorii poate deveni esențială în formele agresive sau metastatice.

Medicamentele țintite pot produce hipertensiune, diaree, oboseală, probleme cutanate și alte reacții. Ele necesită monitorizare atentă și nu trebuie întrerupte sau modificate fără acordul oncologului.

d. Prognostic, monitorizare și viața după tratament

Prognosticul diferă considerabil. Formele papilare și foliculare localizate au, în general, rezultate foarte bune, în timp ce carcinomul anaplazic are o evoluție mult mai agresivă.

Monitorizarea poate include examinare clinică, ecografie cervicală, analize ale TSH și tiroglobulinei pentru cancerele diferențiate. În carcinomul medular se urmăresc calcitonina și antigenul carcinoembrionar.

Tiroglobulina poate indica prezența țesutului tiroidian sau a unor celule tumorale după tiroidectomie, dar interpretarea depinde de tratament și de anticorpii antitiroglobulină.

Frecvența controalelor este adaptată riscului. Unele persoane au nevoie de monitorizare mai intensă în primii ani, în timp ce altele pot avea consultații mai rare.

Oboseala, anxietatea legată de recidivă, modificările vocii și ajustarea tratamentului hormonal pot afecta calitatea vieții. Comunicarea cu echipa medicală și sprijinul psihologic sunt importante.

7. Prevenire cancer tiroidian

Majoritatea cazurilor nu pot fi prevenite, deoarece cauza exactă rămâne necunoscută. Nu există o dietă, un supliment sau o analiză care să garanteze evitarea bolii.

Expunerea inutilă la radiații trebuie limitată, în special la copii. Investigațiile medicale justificate nu trebuie refuzate, dar este utilă păstrarea istoricului examinărilor și evitarea repetărilor fără indicație.

Protecția tiroidei poate fi folosită în anumite proceduri radiologice atunci când este adecvată și nu interferează cu imaginea necesară. Decizia aparține personalului medical.

Persoanele din familii cu sindroame RET ereditare pot reduce semnificativ riscul prin testare genetică, monitorizare și, în situații bine definite, îndepărtarea preventivă a glandei tiroide.

Comprimatele cu iodură de potasiu sunt destinate unor urgențe nucleare și se administrează numai la recomandarea autorităților. Ele nu previn cancerul tiroidian în viața de zi cu zi și pot produce efecte adverse.

Nu se recomandă ecografia de rutină a tiroidei pentru toată populația fără simptome sau factori de risc. Depistarea unor tumori foarte mici care nu ar cauza probleme poate duce la supradiagnostic și tratamente inutile.

8. Concluzii

Cancerul tiroidian include boli diferite, de la tumori papilare cu evoluție lentă până la carcinomul anaplazic, care necesită intervenție urgentă.

Un nodul în glanda tiroidă nu înseamnă automat cancer. Evaluarea corectă presupune examinare medicală, ecografie și, când există indicație, puncție cu ac fin.

Simptomele precum o umflătură care crește, răgușeala persistentă, problemele la înghițire sau respirație și ganglionii măriți nu trebuie ignorate.

Tratamentul poate include operație, iod radioactiv, hormoni, radioterapie sau medicamente țintite. Alegerea depinde de tipul și extinderea tumorii, nu doar de existența diagnosticului.

Majoritatea pacienților cu forme diferențiate au un prognostic favorabil. Monitorizarea rămâne însă importantă pentru ajustarea terapiei hormonale și depistarea unei posibile recidive.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: De la ce se face cancer tiroidian?
Răspuns: De cele mai multe ori, cauza exactă nu este cunoscută. Riscul poate crește prin expunerea la radiații în copilărie, anumite mutații genetice și istoricul familial.

Întrebare: Un nodul în glanda tiroidă înseamnă cancer?
Răspuns: Nu. Majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni. Ecografia și, când este necesară, puncția cu ac fin pot stabili riscul de malignitate.

Întrebare: Cancerul tiroidian se vindecă?
Răspuns: Multe forme papilare și foliculare pot fi tratate cu succes, mai ales când sunt localizate. Prognosticul depinde de tipul carcinomului, stadiu, vârstă și răspunsul la tratament.

Întrebare: Care sunt primele simptome ale cancerului tiroidian?
Răspuns: Boala poate fi inițial asimptomatică. Posibilele semne includ un nodul cervical, ganglioni măriți, răgușeală și dificultăți la înghițire sau respirație.

Întrebare: Se poate trăi normal fără glanda tiroidă?
Răspuns: Da. După îndepărtarea completă a tiroidei, hormonii necesari organismului sunt înlocuiți zilnic cu levotiroxină, iar doza este ajustată prin analize periodice.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Thyroid Cancers
https://www.msdmanuals.com/professional/endocrine-and-metabolic-disorders/thyroid-disorders/thyroid-cancers
PMC - Thyroid Cancer: Pathogenesis, Clinicopathology, Diagnosis, and Management
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12559858/
Studiul „Thyroid Cancer: Pathogenesis, Clinicopathology, Diagnosis, and Management”, apărut în MedComm (2020). 2025 Oct 28;6(11):e70449. doi: 10.1002/mco2.70449, autori: Yu‐Dong Li et al.
JAMA Network - Thyroid Cancer. A Review
https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/2814532
Studiul „Thyroid Cancer. A Review”, apărut în JAMA Published Online: February 6, 2024;331;(5):425-435. doi:10.1001/jama.2023.26348, autori: Laura Boucai, Mark Zafereo, Maria E. Cabanillas

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...