Infarct: semne prevestitoare si tot ce este esential sa stii

Despre infarct
- Ce este infarctul?
- Ce este infarctul miocardic?
- Semnele prevestitore ale infarctului
- Ce trebuie să faci dacă ai semnele prevestitore ale unui infarct?
Alte tipuri de infarct
      - Infarct splenic
      - Infarct intestinal
      - Infarct osos
      - Infarct pulmonar
      - Infarct renal

 

Infarctul miocardic
- Cum se produce infarctul miocardic?
- Cauzele și factorii de risc ai infarctului miocardic
- Evoluția infarctului miocardic
- Complicațiile infarctului miocardic
- Ce trebuie să faci dacă ești lângă o persoană care are infarct?
Tipuri de infarct miocardic
- Tipuri de infarct miocardic în funcție de modul în care debutează
      - Infarctul miocardic spontan
      - Infarctul miocardic secundar
      - Infarctul miocardic fatal
      - Infarct miocardic asociat cu angioplastie coronariană sau stenturi
      - Infarct miocardic asociat cu bypass coronarian
- Tipuri de infarct în funcție de patologia acestuia
      - Infarct miocardic transmural
      - Infarct miocardic subendocardic
Tratarea infarctului miocardic
- Protocolul medical în cazul unui infarct miocardic
- Intervenția chirurgicală
    - Angioplastia
    - Bypass coronarian
- Tratament medicamentos
- Schimbarea stilului de viață post infarctic
- Cum poți reduce riscul de infarct miocardic?
- Controlul periodic pentru evaluarea riscului de infarct
- Tratament medicamentos pentru persoanele predispuse la infarct
- Schimbarea stilului de viață pentru reducerea riscului de infarct
 

Despre infarct

Infarctul apare ca rezultat al ischemiei prelungite (întreruperea circulației sangvine într-un țesut sau organ). Această ischemie este definită ca fiind o cantitate insuficientă de sânge și de substanțe nutritive către o anumită zonă a unui țesut, datorată unei întreruperi apărute în „alimentarea” cu sânge.

Vasul de sânge care alimentează zona afectată a țesutului poate fi blocat din cauza unei obstrucții în interiorul acelui vas (embolism arterial, un tromb/cheag de sânge, plăci de aterom); poate fi comprimat de un factor din exterior, care determină îngustarea lui (de exemplu, o tumoră sau o hernie); poate fi rupt din cauza unui traumatism, provocând astfel o reducere a presiunii sângelui în zona rupturii; sau poate fi vorba de vasoconstricție, care înseamnă îngustarea vasului de sânge prin contracția peretelui muscular mai degrabă, și nu de o forță exterioară.

Ce este infarctul?

Infarctul este moartea unui țesut (necroză este ireversibilă), cauzată de fluxul de sânge inadecvat/insuficient către zona afectată. Infarctul poate fi cauzat de blocajele arterelor, de o ruptură, de compresia unui vas sau de vasoconstricție (micșorarea diametrului vaselor sangvine, prin contracția fibrelor musculare din pereții lor). Leziunea astfel rezultată este numită infarct.

Ce este infarctul miocardic?

Atacul de cord, termenul sinonim cu infarctul miocardic, are loc atunci când circulația fluxului sangvin (alimentarea cu sânge) către o parte a inimii este întreruptă din diferite cauze. Inima are nevoie de propria „alimentare” constantă cu oxigen și cu nutrimente, la fel ca orice alt mușchi din organism. Inima are trei artere coronare, iar două dintre ele sunt mari și ramificate și transportă sânge îmbogățit cu oxigen către mușchiul inimii. 

Dacă una dintre aceste artere sau ramuri se blochează brusc, o parte a inimii nu va mai avea parte de oxigenul atât de necesar pentru o bună funcționare (pe care îl aduce sângele), iar această afecțiune se numește ischemie miocardică/cardiopatie ischemică. Dacă ischemia miocardică durează prea mult timp, țesutul inimii care a fost privat de sânge moare. Acesta este un atac de cord, cunoscut în medicină și sub numele de infarct miocardic. Literalmente, infarctul înseamnă „moartea mușchiului inimii”.

Majoritatea atacurilor de cord au loc în decurs de câteva ore, așa că, dacă crezi că un infarct miocardic începe să se manifeste în cazul tău sau în cazul unui apropiat, nu aștepta și cere imediat ajutorul personalului medical! În unele cazuri, nu există simptome, însă majoritatea infarctelor miocardice produc unele dureri în piept.

Semnele prevestitore ale infarctului 

Chiar dacă semnele clasice ale unui infarct miocardic sunt durerea în piept și dificultățile de respirație, simptomele pot fi chiar variate, de la o persoană la alta. Cele mai comune simptome ale unui infarct miocardic sunt:

  • angină (durere în piept); mai poate fi vorba de o presiune în piept sau de o senzație de constricție toracică (presiune toracică);
  • durere în piept, durere în spate, durere la nivelul maxilarului precum și în alte zone superioare ale corpului, care durează mai mult de câteva minute sau durere care dispare și reapare;
  • dificultăți de respirație;
  • transpirație;
  • greață;
  • vărsături;
  • anxietate;
  • tuse;
  • amețeală;
  • bătăi rapide ale inimii (ritmul cardiac se intensifică).

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Este important să reținem că nu toți oamenii care au un infarct miocardic se confruntă cu aceleași simptome sau au aceeași severitate a simptomelor. Durerea în piept este cel mai frecvent semn raportat atât la femei, cât și la bărbați. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să se confrunte cu următoarele simptome:

  • dificultăți de respirație;
  • durere a maxilarului;
  • durere în partea de sus a spatelui;
  • amețeală, vertij;
  • greață;
  • vărsături;
  • unele femei care au suferit un infarct miocardic au raportat că simptomele lor erau asemănătoare cu cele ale gripei.

Angina este semnul timpuriu al unui infarct miocardic. Multe persoane sunt avertizate de aceste semne prevestitoare de infarct, prin episoade de angină, care înseamnă durere în piept provocată de o ischemie. Cu alte cuvinte, infarctul miocardic și angina nu sunt același lucru. Pacienții cu un infarct miocardic tipic pot prezenta următoarele simptome în zilele sau chiar în săptămânile de dinaintea infarctului:

  • oboseală;
  • disconfort în piept;
  • indispoziție (o senzație generală de disconfort).

Ce trebuie să faci dacă ai semnele prevestitore ale unui infarct?

Durata simptomelor unui infarct miocardic variază de la o persoană la alta. Statistici de peste hotare arată că, în aproximativ 15% dintre cazuri, pacientul nu ajunge niciodată la spital pentru tratament și moare la scurt timp după ce simptomele infarctului miocardic au debutat. Tocmai de aceea, este important să ceri asistență medicală de urgență imediat dacă ai dureri în piept, chiar dacă crezi că este vorba doar de o indigestie sau dacă te gândești că ești prea tânăr pentru a avea un infarct miocardic.

Tratamentul prompt, acordat de personalul medical, va crește șansele de a limita leziunile mușchiului inimii, deoarece măsurile de restabilire a fluxului de sânge în acest organ funcționează cel mai bine dacă sunt luate cât mai curând după debutul simptomelor.

Dacă ai semnele prevestitore ale unui infarct miocardic, sună imediat la numărul de urgență 112, pentru a cere ajutor medical și nu ezita. Dacă nu ai acces la serviciile medicale de urgență, roagă pe cineva să te transporte cu mașina la cel mai apropiat spital.
Ia nitroglicerină, dacă ți-a fost prescrisă de medicul tău. Ia-o așa cum ți-a fost recomandat, în timp ce aștepți personalul medical de urgență.

Ia aspirină dacă ți-a fost recomandată. Administrarea aspirinei în timpul unui infarct miocardic ar putea reduce leziunile de la nivelul inimii, pentru că împiedică sângele să se coaguleze.

Alte tipuri de infarct

În funcție de localizare, există mai multe tipuri de infarct, spun specialiștii. Astfel, infarctul se poate localiza la inimă (este numit și infarct miocardic), la creier (infarct cerebral), la plămâni (infarct pulmonar), la splină (infarct splenic), la membre - adică la mână sau picior, la oase (infarct osos), la testicul și la ochi.

Infarct splenic

Infarctul poate surveni și la nivelul unui organ cum este splina. Infarctul splenic (sau moartea splinei) are loc atunci când artera splenică sau una dintre ramificațiile acesteia este blocată (ocluzată), de exemplu, de un cheag de sânge. Deși infarctul splenic poate fi asimptomatic, în unele cazuri, simptomul tipic este durerea severă în cadranul superior stâng al abdomenului, iar uneori durerea radiază către umărul stâng. În unele cazuri, pot să apară febra și frisoanele. Infarctul splenic are loc atunci când alimentarea cu oxigen a splinei este întreruptă, ceea ce duce la infarctul parțial sau complet (moartea țesutului cauzată de lipsa de oxigen) al organului.

Infarct intestinal

Numele sub care mai este cunoscut infarctul intestinal sunt: necroză intestinală; ischemie intestinală; infarct intestinal acut; infarct mezenteric (o necroză a intestinului care este cauzată de o obstrucție vasculară). Potrivit definiției, ischemia intestinală / infarctul intestinal reprezintă moartea unei părți a intestinului, cauzată de întreruperea „alimentării” cu sânge către acea zonă. Există câteva cauze posibile care pot duce la apariția infarctului intestinal acut, care mai este numit și infarct enteromezenteric sau infarct mezenteric.

Printre cauze, se numără: hernia; un cheag de sânge care blochează una dintre arterele care transportă sângele către intestin; intestinul poate fi blocat în țesutul cicatricial de la intervenții chirurgicale anterioare, ceea ce poate duce la ischemie dacă este lăsat netratat; tromboză arterială (când arterele care transportă sângele către intestin se îngustează și se blochează); tromboză venoasă (venele care transportă sângele de la intestine se pot bloca din cauza unor cheaguri de sânge); tensiunea arterială foarte scăzută. Simptomele cele mai frecvente în cazul ischemiei intestinale sunt durerea abdominală violentă, vărsăturile, diareea și, în unele cazuri, febra.

Infarct osos

Infarctul care se produce la nivelul osului are drept rezultat necroza aseptică (sau avasculară) a acelui os. Fără sânge, țesutul osos moare, iar osul se prăbușește. Dacă necroza avasculară implică oasele unei articulații, de cele mai multe ori, aceasta duce la distrugerea suprafețelor articulațiilor. În multe cazuri, există ca simptome durerea și disconfortul în interiorul unei articulații, care se intensifică în timp. Deși infarctul osos poate afecta orice os din corp, aproximativ jumătate dintre pacienți prezintă mai multe locuri în care oasele sunt deteriorate. Necroza avasculară afectează în principal articulațiile de la umăr, genunchi și sold.

Infarct pulmonar

Infarctul pulmonar este cel mai adesea cauzat de un embolism pulmonar, în asociere cu insuficiență cardiacă stânga cronică. Infarctul pulmonar se petrece atunci când o arteră din plămân este blocată și o parte din plămân moare. Factorii de risc pentru infarctul pulmonar (în ceea ce privește instalarea embolismului pulmonar) sunt bolile cardiovasculare existente și substratul malign. Majoritatea emboliilor pulmonare derivă dintr-un tromb (cheag de sânge) care plutește liber.

În situații rare, extinderea unui tromb pulmonar existent poate avea drept rezultat un infarct pulmonar. Mai multe materii sau substanțe pot formă embolusuri (cheaguri de sânge sau corpuri străine care astupă un vas sangvin, provocând o embolie) și pot circulă prin vasele de sânge de la nivel pulmonar, iar printre acestea se numără: grăsimea, tumorile, embolusurile septice, aerul, lichidul amniotic și substanțele străine injectate. Simptomele frecvente sunt: durerea în piept (durerea pleuritică), care este raportată în 84% dintre cazuri (copii și adulți cu embolism pulmonar); tehipneea (accelerarea ritmului de respirație) și dispneea sunt observate în 60% dintre cazuri; tusea este prezentă la aproximativ 50% dintre copiii cu embolism pulmonar; hemoptizia (sau expectorația cu sânge).

Infarct renal

Infarctul renal rezultă din întreruperea circulației normale a sângelui către o parte a rinichiului sau către tot rinichiul. Micile infarcturi renale sunt, de cele mai multe ori, asimptomatice, iar dovada ocurenței lor se descoperă doar cu ajutorul investigațiilor imagistice, într-un stadiu avansat. Când infarcturile renale sunt mai mari, pacienții prezintă, de obicei, o durere acută laterală. 

Astfel, infarctul renal este cauzat de o obstrucție la nivelul fluxului de sânge din rinichi. Obstrucția este adeseori bruscă, fiind cauzată de trombi (cheaguri de sânge) sau de embolusuri (cheaguri de sânge, celule grase sau corpi străini) care blochează alimentarea cu sânge a rinichiului. Infarctul renal provoacă dureri severe, care radiază până la partea inferioară a spatelui și care sunt, adeseori, confundate cu durerile de spate.

Infarctul miocardic

Infarctul miocardic (numit uneori și atac de cord) reprezintă moartea ireversibilă sau necroza mușchiului inimii, ca urmare a lipsei prelungite de alimentare cu oxigen (ischemie).

Cum se produce infarctul miocardic?

Infarctul miocardic acut este termenul medical pentru atacul de cord. Un infarct miocardic reprezintă o afecțiune care pune viața pacientului în pericol și care are loc atunci când fluxul de sânge către inimă este întrerupt brusc, lucru care provoacă leziuni tisulare în interiorul inimii. 

Acest lucru este, de obicei, rezultatul unui blocaj care s-a produs în una sau mai multe artere coronare. Un blocaj se poate dezvolta din cauza unui depozit (unei acumulări) de placă de culoare gălbuie (substanțe care sunt, în cea mai mare parte, grăsime, colesterol și „deșeuri” de natură celulară) pe pereții vaselor de sânge ale inimii. Sună imediat la 112 dacă crezi că tu sau cineva de lângă tine suferă un infarct miocardic.

Cauzele și factorii de risc ai infarctului miocardic

Există mai mulți factori care pot cauza un blocaj al arterelor coronare și, implicit, un infarct miocardic, mai ales că unele dintre cele mai importante vase de sânge sunt aceste artere coronare. Ele transportă sângele bogat în oxigen către toate organele din corp, inclusiv către inimă. Cauzele unui infarct miocardic acut sunt:

  • Colesterolul rău - acesta se numește și lipoproteină cu densitate mică/scăzută (LDL, „low-density lipoprotein”) și este una dintre cauzele principale ale blocajelor care se produc în artere; nu toate tipurile de colesterol sunt rele, dar cel LDL se poate lipi de pereții arterelor și poate produce placă de aterom.
  • Grăsimile săturate - și acestea pot contribui la acumularea de plăci de aterom în arterele coronare. Grăsimile săturate se găsesc, în mare parte, în carne și în produsele lactate, cum ar fi carnea de vită, untul și brânza.
  • Grăsimile trans - un alt tip de grăsime care contribuie la înfundarea arterelor sunt grăsimile trans sau grăsimile hidrogenate. Acest tip de grăsime este, de obicei, produsă artificial și se poate găsi într-o paletă largă de alimente procesate. 

Factorii de risc ai infarctului miocardic sunt:

  • Tensiunea arterială mare (hipertensiunea) - dacă o persoană are tensiunea arterială peste valorile considerate normale și are un diagnostic de hipertensiune, atunci are un risc mai mare de a face un infarct miocardic.
  • Nivelurile mari ale colesterolului - atunci când o persoană are un nivel mare al colesterolului în sânge, acest factor reprezintă un risc pentru infarctul miocardic acut.
  • Nivelurile mari ale trigliceridelor - și acestea pot crește riscul ca o persoană să sufere un infarct miocardic. Trigliceridele sunt un tip de grăsime care înfundă arterele.
  • Diabetul și glicemia mare (nivelurile ridicate ale glucozei în sânge) - diabetul este o boală care determină creșterea nivelului zahărului (glucozei) în sânge. Glicemia mare poate deteriora vasele de sânge și, în cele din urmă, poate duce la boală arterială coronariană.
  • Obezitatea - riscurile ca o persoană să sufere un infarct miocardic sunt mai mari dacă este supraponderală. Obezitatea este asociată cu diferite afecțiuni care cresc riscul unui infarct miocardic, printre care: diabetul, hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, trigliceridele mărite;
  • Fumatul - și produsele din tutun cresc riscul unui infarct miocardic; fumatul poate duce și la alte boli cardiovasculare.
  • Vârsta - riscul de a suferi un infarct miocardic crește odată cu vârsta. Bărbații au un risc mai mare de infarct miocardic după vârsta de 45 de ani, iar femeile au un risc mai mare de infarct miocardic după vârsta de 55 de ani.
  • Istoricul familial - o persoană are o probabilitate mai mare de a suferi un infarct miocardic dacă are în familie rude cu boli cardiovasculare. Riscul este în special mai mare dacă persoana are în familie membri de sex masculin care au dezvoltat boli de inimă înainte de vârsta de 55 de ani sau membri de sex feminin care au făcut aceste boli înainte de 65 de ani.

Infecția cu SARS-CoV-2 poate provoca leziuni miocardice acute și leziuni cronice ale sistemului cardiovascular. Cauzele posibile ale infarctului miocardic acut la pacienții cu COVID-19 cu boli de bază, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul și bolile coronariene includ inflamația sistemică, hipoxia și tulburările de coagulare legate de COVID-19, care provoacă contracția coronariană și, în cele din urmă, duc la infarct miocardic acut.

Alți factori care pot crește riscul unui infarct miocardic sunt: stresul, lipsa exercițiilor fizice, folosirea anumitor droguri (cum ar fi cocaină și amfetaminele), tensiune arterială mare în timpul sarcinii.

Evoluția infarctului miocardic

Pentru a afla dacă un pacient a suferit sau nu un infarct miocardic, medicul îi va asculta inima, pentru a verifica dacă există neregularități în ceea ce privește bătăile inimii. Medicul poate să măsoare, totodată, și tensiunea arterială. De asemenea, va efectua un număr de teste diferite dacă suspectează că persoana a avut un infarct miocardic. 

O electrocardiogramă (sau EKG) poate fi efectuată, pentru a măsura activitatea electrică a inimii pacientului. Și testele de sânge pot fi folosite pentru a verifica nivelul proteinelor care sunt asociate cu leziunile la nivelul inimii, cum ar fi troponina, considerată un marker important în ceea ce privește afecțiunile cardiace.

Alte teste de diagnostic care pot fi folosite sunt:

  • un test de stres, pentru ca medicul să vadă cum răspunde inima pacientului la anumite situații, cum ar fi exercițiile fizice;
  • o angiogramă (cu cateterizarea coronară), pentru ca medicul să descopere zonele în care s-a produs blocajul în arterele pacientului;
  • o ecocardiogramă (sau ecocardiografie), pentru a-l ajuta pe medic să identifice zonele inimii care nu funcționează așa cum trebuie, folosind ultrasunetele.

Evoluția infarctului miocardic este stabilită în funcție de mai mulți factori, care pot să difere de la un pacient la altul, cum ar fi:

  • amploarea infarctului;
  • dacă acesta este singurul infarct miocardic pe care l-a suferit persoana sau s-a ivit ca urmare a unui alt infarct miocardic;
  • starea în care se află arterele coronare ale pacientului;
  • posibilitatea rezolvării leziunilor inimii pe cale chirurgicală;
  • bolile asociate de care suferă pacientul;
  • modul în care sunt ținuți sub control factorii de risc.

Complicațiile infarctului miocardic

Complicațiile unui infarct miocardic pot să aibă loc imediat după un infarct miocardic (în faza acută) sau este posibil ca acestea să aibă nevoie de timp să se dezvolte (în acest caz, este o problemă cronică). După un infarct miocardic, o complicație evidentă este un al doilea infarct, care poate apărea pe domeniul unei alte artere coronare aterosclerotice sau în aceeași zonă, dacă există celule vii care sunt rămase în în zona necrozată.

Complicațiile infarctului miocardic acut sunt multiple și includ:

  • complicații ischemice (angină, un alt infarct, extensia infarctului);
  • complicații mecanice (insuficiență cardiacă, șocul cardiogen, disfuncția valvei mitrale, anevrisme, ruptură cardiacă);
  • aritmii cardiace: aritmii atriale sau aritmii ventriculare, disfuncția nodulului sinusal sau disfuncția nodului atrioventricular;
  • tromboză și embolie: la nivelul sistemului nervos central sau embolie periferică;
  • complicații inflamatorii: pericardita;
  • complicații psiho-sociale (inclusiv depresie).

Ce trebuie să faci dacă ești lângă o persoană care are infarct miocardic?

Dacă ți se întâmplă să întâlnești o persoană care nu mai este conștientă, mai întâi sună la serviciile medicale de urgență, la 112. Apoi începe resuscitarea cardio-pulmonară (masajul cardiac), pentru a menține sângele în mișcare, pentru a-l ajuta să circule. Împinge tare și repede pe pieptul persoanei, într-un ritm suficient de rapid.

Tipuri de infarct miocardic

Din punct de vedere clinic, infarctul miocardic este un sindrom care poate fi recunoscut după o serie de simptome, durerea în piept fiind cel mai frecvent dintre acestea, în cele mai multe cazuri; diagnosticul este sprijinit de:

  • modificările biochimice (conform testelor de laborator);
  • modificările apărute la examenul ECG (electrocardiografie), numit și electrocardiogramă;
  • sau de constatările medicului privind modalitățile imagistice capabile să detecteze leziunea miocardică și necroză de la nivelul inimii.

Testele de laborator urmaresc nivelul unor anumite enzime cardiace, cum ar fi troponinele sunt cele mai recunoscute și importante enzime cardiace utilizate în diagnosticul ischemiei miocardice acute în medicina modernă.

Majoritatea pacienților cu infarct miocardic acut vor avea o creștere a troponinelor în 2 până la 3 ore de la sosirea la serviciul de urgență, față de 6 până la 12 ore cu creatinkinaza.

Troponina cardiacă este în prezent testul de primă linie pentru evaluarea pacienților cu suspiciune de IM acut. Troponina este o proteină găsită atât în ​​mușchii cardiaci, cât și în cei scheletici, care joacă un rol în contracția musculară. Este format din trei subunități, troponina C, troponina I și troponina T. Troponina I și troponina T din inimă sunt structural diferite de cele găsite în mușchiul scheletic, făcându-le biomarkeri specifici și sensibili ai leziunii miocitelor cardiace. Drept urmare, ghidurile Societății Europene de Cardiologie și Colegiului American de Cardiologie, publicate în septembrie 2000, au definit IM acut ca o creștere a troponinei serice mai mare decât nivelul așteptat de la percentila 99 a unei populații sănătoase de referință susținută de semne și simptome de ischemie cardiacă. Acest lucru a fost coroborat și de definiția IM din 2007 a World Task Force, care a afirmat că IM acut este determinat cu precizie pe baza a cel puțin o valoare a troponinei peste percentila 99 a limitei superioare de referință în tandem cu semnele și simptomele ischemiei cardiace, modificări ale electrocardiogramei. , și/sau descoperiri imagistice care sugerează anomalii de mișcare a peretelui sau pierderea miocardului viabil.

Nivelurile de troponinei T și troponinei I în sânge cresc încă de la 4 ore de la debutul simptomelor acute de infarct miocardic, atinge vârfuri în 24 până la 48 de ore și rămân crescute timp de mai multe zile, făcându-le utile pentru detectarea evenimentelor ischemice inițiale, dar nu sunt fiabile pentru a detecta. reinfarct. Testul troponinei de înaltă sensibilitate (hs-TnT), un test dezvoltat pentru a detecta troponina la concentrații mult mai mici decât ceea ce pot detecta testele convenționale de troponină, permite un diagnostic mai rapid la pacienții internați în spital suspectați de infarct miocardic acut. Într-un studiu multicentric japonez, s-a constatat că hs-TnT are valoare diagnostică superioară, comparativ cu alți biomarkeri cardiaci, în diagnosticarea IM acut în primele 3 ore de la internare la pacienții cu niveluri inițiale de troponină T negative. Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că acest test a avut o sensibilitate de 100% și o valoare predictivă negativă în diagnosticarea IM acut, dar specificitatea a fost limitată.

Creatinkinaza deține o anumită valoare diagnostică în afecțiuni cardiace și non-cardiace si este detectat în ser la 4 ore după leziunea miocardică, atinge vârfuri la 24 de ore și se normalizează în 48 până la 72 de ore. CK-MB este un biomarker util pentru detectarea infarctului miocardic acut, deoarece are o specificitate relativă pentru țesutul cardiac, dar poate deveni totuși crescut în condiții non-cardiace, cum ar fi leziuni ale mușchilor scheletici, hipotiroidism, insuficiență renală cronică și efort sever.  Deoarece CK-MB se normalizează la 48 până la 72 de ore după ischemia miocardică (față de troponine, care pot persista zile întregi), poate fi util în detectarea reinfarctului dacă nivelurile cresc din nou după scădere.

Lactat dehidrogenaza (LDH) este un alt biomarker potențial pentru detectarea ischemiei miocardice. LDH crește în sânge la 6 până la 12 ore după un IM acut, atinge vârfuri în 24 până la 72 de ore și se normalizează în 8 până la 14 zile

Deoarece nu este un marker specific pentru miocitele cardiace, iar nivelurile sale pot crește și în multe alte afecțiuni, LDH nu mai este utilizată în diagnosticul infarctului miocardic. În zilele noastre, singura utilizare pentru LDH în evaluarea IM acut este de a diferenția MI acut de subacut la pacienții cu niveluri crescute de troponine și niveluri normale de creatinkinază (CK) și CK-MB.. Nivelurile LDH din sânge sunt încă valoroase pentru detectarea hemolizei eritrocitelor și pentru evaluarea managementului și prognosticul anumitor tumori, cum ar fi tumorile cu celule germinale testiculare.

Mioglobina este o proteină hem găsită în țesutul muscular cardiac și scheletic. Datorită greutății sale moleculare scăzute, mioglobina poate fi detectată în sânge la 1 oră după leziunea miocardică, atinge vârfuri în 4 până la 12 ore și apoi revine imediat la nivelurile inițiale. Ca rezultat, a avut o anumită valoare diagnostică alături de CK-MB pentru detectarea mai rapidă a IM acut. Deși troponinele au înlocuit în mare măsură mioglobina în detectarea IM acut, mioglobina este încă valoroasă în evaluarea leziunilor musculare scheletice datorate rabdomiolizei.

 

Tipuri de infarct miocardic în funcție de modul în care debutează

Infarctul miocardic este clasificat în funcție de două criterii principale: după modul în care debutează și în funcție de patologia pe care o are infarctul.

Infarctul miocardic spontan

Infarctul miocardic spontan este cel care are legătură cu ruptura, ulcerația, fisurarea, eroziunea sau disecția plăcii aterosclerotice cu un tromb intraluminal, care se formează într-una sau mai multe artere coronare, ducând astfel la scăderea fluxului de sânge în inimă sau la embolie distală și având astfel, drept rezultat, o necroză a miocitelor (celulelor musculare). Pacientul poate sau nu să aibă acest infarct pe substratul unei boli arteriale coronariane cu obstrucția vaselor de sânge care irigă inima.

Cu alte cuvinte, infarctul miocardic spontan este legat de o ischemie, din cauza unui eveniment primar care afectează arterele coronare, cum ar fi eroziunea plăcilor și sau ruptură, fisurarea ori disecția. Infarctul miocardic spontan este cauzat de ruptura plăcii de aterom.

Infarctul miocardic secundar

Un alt tip de infarct miocardic este cel secundar ischemiei, adică secundar la un dezechilibru ischemic. Este vorba de infarctul miocardic care apare ca urmare a unei „cereri” crescute de oxigen sau ca urmare a unui volum scăzut de oxigen (de exemplu: disfuncția endotelială; spasmul arterial coronar; embolia arterei coronare; tahiaritmiile/bradiaritmiile; anemia; insuficiența respiratorie, hipertensiunea sau hipotensiunea). Cu alte cuvinte, infarctul miocardic secundar unui dezechilibru ischemic este cauzat de spasmul coronarian, de o embolie coronariană, de hipotensiune sau de hipertensiunea arterială.

Infarctul miocardic fatal

Acesta este infarctul miocardic care duce la moarte cardiacă subită, atunci când valorile biomarkerilor nu sunt disponibile. Este vorba de moartea subită și neașteptată a mușchiului inimii, înainte ca probele de sânge pentru biomarkeri să poată fi extrase sau înainte de apariția lor în circulația sângelui. Acest infarct miocardic fatal este moartea cardiacă subită, cu simptome care sugerează că a fost vorba de o ischemie (mușchiul inimii a fost „secat” de oxigen și de substanțele nutritive necesare).

Infarct miocardic asociat cu angioplastie coronariană sau stenturi

Pe lângă aceste trei tipuri de infarct miocardic (spontan, secundar și fatal), mai există acel infarct miocardic asociat cu o angioplastie coronariană sau stenturi.

Infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

Un alt tip de infarct miocardic, pe lângă cele enumerate mai sus, este cel asociat cu operația de bypass coronarian.

Tipuri de infarct în funcție de patologia acestuia

Infarctul miocardic acut afectează anumite zone ale mușchiului inimii. Manifestările specifice ale acestuia depind de locul producerii acestuia, dacă leziunea este localizată transmural sau este localizată subendocardic.

Infarct miocardic transmural

Un infarct miocardic transmural se referă la acel infarct miocardic care implică întreaga grosime a miocardului (țesutul muscular al inimii). Un infarct miocardic transmural este cel legat de o ateroscleroză care implică o arteră coronariană principală. La rândul lui, infarctul miocardic transmural este împărțit în mai multe categorii: anterior, posterior, inferior, lateral sau septal. Infarctul miocardic transmural implică peretele miocardului în toată grosimea sa și are drept consecință oprirea completă a alimentării cu sânge a acelei zone.

Infarct miocardic subendocardic

Un alt tip de infarct miocardic este cel non-transmural sau infarctul miocardic subendocardic. Când pacientul suferă un infarct miocardic subendocardic (adică la nivel subendocardial), asta înseamnă că implică o suprafață mică în peretele subendocardiac al ventriculului stâng, septul ventricular sau mușchii papilari. Astfel, celulele din zona cea mai slab alimentată de sânge, cea de sub imediata suprafață a inimii (endocardul care mai este numit și tunica internă a cordului) sunt cele mai predispuse să fie lezate, distruse.

Ischemia afectează mai întâi această regiune, regiunea subendocardică, iar țesutul începe să moară în 15-30 de minute de la întreruperea alimentării cu sânge. Țesutul mort este înconjurat de o zonă în care ischemia este potențial reversibilă și care progresează, pentru a deveni un infarct transmural, care afectează mușchiul pe toată grosimea lui.

Tratarea infarctului miocardic

Șansele că un pacient să își revină după un atac de cord sau infarct miocardic depind de cât de mult a fost afectată inima și de cât de repede a primit tratament medical de urgență. Cu cât pacientul primește mai repede tratamentul sau este supus unei intervenții chirurgicale, cu atât are șanse mai mari de supraviețuire.

Cu toate acestea, dacă există daune substanțiale la nivelul mușchiului inimii, iar acesta este extrem de afectat, inima nu va mai putea să pompeze o cantitate adecvată de sânge și să îl transporte către restul corpului. Acest lucru poate duce la insuficiență cardiacă.

Dacă inima este lezată/afectată, acest lucru crește și riscul ca pacientul să dezvolte aritmii (ritmul inimii este anormal). Riscul de a suferi un alt infarct miocardic va fi, de asemenea, mai mare. Infarctul miocardic necesită tratament imediat, așa că majoritatea tratamentelor încep când pacientul a ajuns la urgență, în sala de operații.

Protocolul medical în cazul unui infarct miocardic

Toți pacienții care sunt aduși la urgență, la spital, cu simptome care sugerează un infarct miocardic acut, trebuie să fie evaluați în funcție de istoricul lor și să li se facă un examen fizic. O electrocardiogramă (ECG) ar trebui interpretată de un medic specialist într-un interval de 10 minute de la sosirea pacientului, pe lângă stabilirea abordării tratamentului intravenos.

Protocolul inițial sau planul pentru pacienții cu un infarct miocardic acut are următoarele obiective:

  • restaurarea echilibrului între alimentarea cu oxigen și nevoia de oxigen, pentru a preveni o eventuală ischemie;
  • analgezice, adică tratament pentru calmarea durerii;
  • prevenirea și tratarea complicațiilor.

Astfel, protocolul medical în cazul unui infarct miocardic include suplimentarea oxigenului cu o mască (de oxigen), pentru acei pacienți care nu pot să respire sau care prezintă insuficiență cardiacă; administrarea unei doze de aspirină; pentru reducerea durerii cardiace, pacientului i se dau medicamente vasodilatatoare puternice; pacientului i se administrează intravenos morfină dacă este necesar, pentru a trata durerea severă.

Intervenția chirurgicală

În ceea ce privește tratamentul unui infarct miocardic, există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale:

Angioplastia

O procedură chirurgicală numită angioplastie poate fi folosită de medicul chirurg pentru a debloca arterele care transportă sânge către inimă. În timpul unei angioplastii, chirurgul va introduce un tub lung și subțire, numit cateter în interiorul unei artere, pentru a ajunge la blocajul din inimă. Apoi chirurgul va umfla un balon mic atașat de acest cateter, pentru a redeschide artera afectată, permițând fluxului de sânge să se reia.

Medicul chirurg poate, de asemenea, să poziționeze un tub mic, numit stent, la locul blocajului. Stentul poate împiedica arteră să se închidă din nou. Stentul este un mic tub format dintr-o rețea din oțel inoxidabil și este folosit pentru a menține permeabilitatea arterelor coronare. Angioplastia este o procedură pe care medicii o pot efectua imediat după un infarct miocardic. Procedura este cea mai eficientă dacă medicul o face într-un interval de 24 de ore după ce a avut loc un infarct miocardic. Ea poate reduce riscul producerii unui alt infarct miocardic.

Bypass coronarian

În unele cazuri, medicul chirurg poate efectua și o altă procedură chirurgicală, numită operație de bypass coronarian. Metoda este folosită pentru a înlocui arterele deteriorate din mușchiul inimii.

Un chirurg folosește vasele de sânge preluate din altă zonă a corpului pacientului pentru a repara arterele lezate. Această intervenție este efectuată atunci când arterele coronare sunt blocate sau foarte deteriorate. Aceste artere alimentează inima cu sânge bogat în oxigen, iar dacă aceste artere sunt blocate sau dacă fluxul de sânge este restricționat, inima nu mai funcționează așa cum trebuie. Riscul de a suferi un atac de cord depinde de numărul de artere blocate.

În cadrul procedurii de bypass coronarian, chirurgul va redirecționa venele și arterele, astfel încât sângele să poată circula în jurul blocajului. Un bypass coronarian este uneori efectuat imediat după un infarct miocardic. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, operația de bypass coronarian este efectuată la câteva zile după incident, astfel încât inima are timp să se vindece.

Tratament medicamentos

Un număr destul de mare de medicamente diverse poate fi, de asemenea, folosit pentru a trata un infarct miocardic sau atac de cord. Printre aceste medicamente se află:

  • medicamentele care subțiază sângele, cum ar fi aspirina, sunt adesea utilizate pentru a descompune cheagurile de sânge și pentru a îmbunătăți fluxul sangvin prin interiorul arterelor îngustate;
  • medicamente trombolitice sunt adesea folosite pentru dizolvarea cheagurilor de sânge;
  • antiagregante plachetare sau „agenți antiagreganți plachetari”, cum ar fi clopidogrel, pot fi folosite pentru a preveni formarea noilor cheaguri de sânge și pentru a preveni creșterea cheagurilor de sânge existente;
  • nitroglicerina poate fi folosită pentru a lărgi vasele de sânge;
  • medicamentele beta-blocante scad tensiunea arterială a pacientului și îi relaxează mușchiul inimii; aceste medicamente pot ajuta, în sensul că limitează severitatea leziunilor produse la nivelul inimii;
  • inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) pot, de asemenea, fi folosiți ca să scadă tensiunea arterială și pentru a reduce stresul exercitat asupra inimii;
  • analgezicele sau calmantele pot fi folosite în tratamentul pacientului care a suferit un infarct miocardic pentru a reduce orice disconfort pe care îl poate simți.

Schimbarea stilului de viață post infarctic

Multe persoane care au avut un atac de cord (infarct miocardic) se confruntă cu depresia și anxietatea. Tocmai de aceea, este important ca acești pacienți să discute cu medicul lor despre motivele de îngrijorare pe care le au în perioada de recuperare. De asemenea, se poate dovedi un lucru benefic dacă pacientul se înscrie într-un grup de suport sau dacă vorbește cu un terapeut despre situația prin care trece în prezent. Majoritatea oamenilor își pot relua activitățile normale după ce au suferit un infarct miocardic.

Cu toate acestea, pacientul va trebui să nu se forțeze în privința oricărei activități fizice. Medicul îl poate ajuta să dezvolte un plan specific pentru recuperare. Este posibil că pacientul să fie nevoit să ia anumite medicamente sau să urmeze un program de recuperare cardiac. De asemenea, pacientul va fi nevoit să învețe lucruri noi despre schimbările în ceea ce privește stilul de viață.

Cum poți reduce riscul de infarct miocardic?

Renunțarea la fumat, reducerea colesterolului, controlul hipertensiunii arteriale, menținerea greutății corporale ideale și exercițiile fizice regulate par să reducă în mod substanțial riscul unui prim infarct miocardic.

Există mai mulți pași pe care pacientul îi poate urma, pentru a preveni un infarct miocardic, chiar dacă a suferit unul înainte. Un mod prin care se poate reduce riscul de infarct miocardic este ca pacientul să aleagă un regim alimentar sănătos, bazat pe alimente prietenoase cu inima. Acest regim alimentar ar trebui să fie alcătuit, în principal, din cereale integrale, legume, fructe, proteine slabe.

Pacientul va trebui, totodată, să reducă din cantitățile următoarelor ingrediente din alimentația să: zahărul, grăsimile săturate, grăsimile trans. Aceste aspecte sunt importante îndeosebi pentru pacienții care au diabet zaharat, hipertensiune arterială și valori crescute ale colesterolului. Exercițiile fizice, efectuate de câteva ori pe săptămână, vor îmbunătăți și ele calitatea sistemului cardiovascular.

Dacă pacientul a avut recent un infarct miocardic, ar trebui să discute cu medicul înainte de a începe un nou plan de exerciții fizice. De asemenea, este extrem de important ca pacientul să renunțe la țigări, dacă este fumător. Renunțarea la fumat va reduce semnificativ riscul unui infarct miocardic și va îmbunătăți starea de sănătate a inimii și a plămânilor.

Controlul periodic pentru evaluarea riscului de infarct

Un infarct miocardic este, de obicei, diagnosticat într-o situație de urgență. Cu toate acestea, dacă ești îngrijorat cu privire la riscul tău de a suferi un infarct miocardic, mergi la medicul de familie și cere-i să îți evalueze factorii de risc și discutați despre prevenție. Dacă riscul tău este mare, s-ar putea să fie nevoie să te adresezi unui cardiolog.

Mergi regulat la controale medicale și pregătește-ți o listă de întrebări care te va ajuta să profiți la maximum de timpul petrecut în cabinetul medicului. Unele dintre întrebările de bază pe care i le poți adresa medicului tău despre riscul unui infarct miocardic sunt:

  • De ce fel de teste am nevoie pentru a afla starea actuală a inimii mele?
  • Ce alimente ar trebui să mănânc sau ce alimente ar trebui să evit?
  • Care este nivelul recomandat de activitate fizică?
  • Cât de des ar trebui să fac teste de screening pentru depistarea bolilor cardiovasculare?
  • Am alte probleme de sănătate. Cum pot să le țin cel mai bine sub control pe toate?
  • Există broșuri sau alte materiale printate pe care mi le puteți da?
  • Ce site-uri îmi recomandați?

Întrucât și stilul de viață afectează sănătatea inimii tale, este important să mergi regulat la controalele medicale. Unii dintre factorii majori pentru infarctul miocardic (colesterolul mărit, hipertensiunea arterială și diabetul) nu provoacă simptome în stadii incipiente. Medicul tău îți poate recomanda să faci o serie de teste, pentru a verifica prezența acestor boli și, dacă este necesar, te poate ajuta să le ții sub control.

Tratament medicamentos pentru persoanele predispuse la infarct

Nu este niciodată prea târziu să îți asumi pașii necesari pentru prevenirea unui infarct miocardic, chiar dacă ai suferit deja unul. Din fericire, există câteva modalități pentru a preveni un infarct miocardic, cum ar fi tratamentul medicamentos. Administrarea unor medicamente (prescrise de medicul tău specialist) poate reduce riscul unui infarct miocardic și îți poate ajuta inima (chiar dacă a fost afectată) să funcționeze mai bine. Continuă să iei medicamentele pe care medicul ți le prescrie și întreabă-ți medicul cât de des trebuie să fii monitorizat.

Medicul tău va decide care este cea mai bună combinație de tratamente, mai ales dacă te numeri printre persoanele predispuse la un infarct miocardic: anticoagulante, inhibitori ACE, trombolitice, agenți antiagreganti plachetari, beta-blocante, diuretice, vasodilatatoare, medicamente care scad colesterolul etc.

Schimbarea stilului de viață pentru reducerea riscului de infarct

Stilul tău de viață, așa cum probabil ți-a spus și medicul, îți influențează sănătatea inimii. Poți face următorii pași nu doar pentru a preveni (implicit pentru a reduce riscul de infarct miocardic), ci și pentru a te recupera după un atac de cord:

  • Evită fumatul - cel mai important lucru pe care îl poți face pentru a îmbunătăți sănătatea inimii tale este să nu fumezi.
  • Controlează-ți tensiunea arterială și nivelurile colesterolului - dacă una dintre valori este mare (sau ambele sunt mari), medicul îți poate recomanda să faci unele schimbări în dietă și în tratamentul medicamentos.
  • Mergi regulat la controale medicale - medicul îți va recomanda teste pentru a determina dacă ai sau nu factori de risc majori pentru infarctul miocardic.
  • Introdu exercițiile fizice în rutina ta - acestea te ajută să îmbunătățeșți funcția mușchiului inimii chiar și după un infarct miocardic și te ajută să previi un atac de cord.
  • Menține-ți greutatea la un nivel normal, considerat sănătos. Excesul ponderal îți forțează inima și poate contribui la instalarea unor boli precum diabetul, hipertensiunea arterială și hipercolesterolemia;
  • Adoptă o dietă sănătoasă pentru inima ta - include în alimentația ta proteine slabe, cum ar fi carnea de pește și fasolea, multe fructe și legume, precum și cereale integrale.
  • Ține-ți diabetul sub control - nu uita că glicemia mare poate fi dăunătoare pentru inimă.
  • Redu stresul - este important să gestionezi sursele de stres din activitățile tale de zi cu zi.
  • Dacă bei alcool, fă-o cu moderație. Pentru adulții sănătoși, acest lucru înseamnă cel mult o băutură alcoolică pe zi (pentru femei și bărbații de peste 65 de ani) și până la cel mult două băuturi alcoolice pe zi (pentru bărbații de 65 de ani și sub acest prag).

 

 
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Heart Attack Symptoms, Risk, and Recovery
https://www.cdc.gov/heartdisease/heart_attack.htm
American Heart Association - Warning Signs of a Heart Attack
https://www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/warning-signs-of-a-heart-attack
Pub Med - Coronavirus disease 2019 (COVID-19) complicated with acute myocardial infarction: etiology and nursing experience of three case reports
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34237990/
1. Studiul „Coronavirus disease 2019 (COVID-19) complicated with acute myocardial infarction: etiology and nursing experience of three case reports”, apărut în Ann Palliat Med. 2021 Jun;10(6):7107-7113. doi: 10.21037/apm-21-1193, autori: Yan Lei, Yongxing Wang, Yun Song, Yue Cai

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te-ar mai putea interesa și...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0