Rahitismul la copii: cauze, simptome, tratament

1. Informații generale despre rahitism
   a. Ce este rahitismul?
   b. Cauze și factori de risc rahitism
   c. Simptome rahitism
   d. Tipuri de rahitism
   e. Diagnosticare rahitism
   f. Complicații rahitism
2. Tratament rahitism
   a. Tratament pentru deficiențele nutriționale
   b. Suplimente alimentare
   c. Tratament chirurgical pentru corectarea poziției oaselor
3. Prognosticul în cazul copiilor cu rahitism
4. Prevenire rahitism și doze recomandate de vitamina D

Informații generale despre rahitism

Rahitismul este o boală provocată de lipsa vitaminei D, care are drept rezultat oase moi sau slăbite în cazul copiilor. Deși cea mai întâlnită cauză a acestei boli este lipsa de vitamina D, și alți factori influențează sistemul osos al copilului.

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o boală care duce la afectarea oaselor la copii (oasele devin mai moi, mai slăbite) și, de regulă, apare din cauza unei deficiențe prelungite și severe de vitamina D, dar și unele probleme mai rare, de natură ereditară, pot cauza rahitismul. Lipsa vitaminei D din organism produce tulburări în metabolismul unor minerale - fosforul și calciul, întrucât vitamina D este cea care ajută organismul copilului să absoarbă calciul și fosforul din alimentele pe care le consumă.

Rahitismul este întâlnit cel mai frecvent în rândul copiilor cu vârste între 6 și 36 de luni. Chiar dacă, în unele țări, rahitismul este considerată o boală rară, în anumite zone de pe glob, unii micuți nu obțin suficientă vitamina D mai ales dacă locuiesc într-o regiune cu foarte puțină lumină naturală (de la soare) sau dacă nu consumă produse pe bază de lapte. În unele cazuri, rahitismul este o boală ereditară, deci moștenită.

Cauze și factori de risc rahitism

Rahitismul apare dacă în corpul copilului nu există o cantitate suficientă de vitamina D sau dacă organismul lui întâmpină dificultăți în a folosi vitamina D în mod corespunzător. În unele situații, deficitul de calciu sau de vitamina D și de calciu poate cauza rahitism.
Surse de vitamina D sunt razele soarelui (pentru că pielea produce vitamina D când este expusă la soare), unele alimente (pește gras, ouă, ciuperci, cereale fortificate pentru micul dejun) și suplimentele alimentare.

Surse de calciu sunt produsele lactate, cum ar fi laptele, brânza și iaurtul, dar și sardinele, legumele verzi cu frunze (kale, mangold etc.), boabele de soia, smochinele, fasolea, migdalele.

Unii copiii se nasc cu anumite boli sau dezvoltă afecțiuni care perturbă modul în care organismul lor absoarbe vitamina D. Câteva exemple sunt: boala celiacă, bolile inflamatorii intestinale, fibroza chistică și problemele renale.
Formele rare de rahitism pot să apară, de asemenea, în cazul unor afecțiuni moștenite. De exemplu, rahitismul hipofosfatemic familial este o boală genetică în care rinichii și oasele folosesc în mod anormal fosfații prezenți în organism. Există și alte tipuri de rahitism genetic, care afectează anumite proteine din organism care sunt folosite de vitamina D.

Ocazional, rahitismul apare în cazul copiilor cu forme rare de afecțiuni renale, afecțiuni hepatice și boli intestinale. Acestea pot afecta absorbția vitaminelor și a mineralelor în organismul copilului.

Există foarte mulți factori care pot crește riscul că un copil să dezvolte rahitism, cum sunt vârsta, nașterea prematură sau unele boli ereditare.

Cum spuneam, rahitismul este cel mai întâlnit în cazul copiilor care au între 6 și 36 de luni. În această perioadă, copiii au de regulă o dezvoltare rapidă și tot între aceste vârste, organismul lor are cea mai mare nevoie de calciu și de fosfați pentru a-și întări și dezvolta oasele.

În cazul în care copilul s-a născut prematur, există un risc mai mare să aibă niveluri scăzute de vitamina D, de calciu și de fosfor în organism. Și bebelușii născuți de mame care suferă de lipsă de vitamina D au un risc mai mare de a fi rahitici. De asemenea, dacă un copil este expus prea puțin la soare este mai predispus la rahitism. Copiii cu boli care le afectează absorbția de calciu și de fosfor au și ei un risc mai mare de a dezvolta rahitism.

Un alt factor de risc pentru rahitism este dieta vegană la copii, care nu include carne, ouă sau lactate. La risc de rahitism se numără și copiii care întâmpină probleme când digeră laptele sau cei care au o alergie la lactoză (un tip de zahăr din lapte).

Anumite tipuri de medicamente (cele antiretrovirale și cele anti-convulsive) par să afecteze în mod negativ abilitatea organismului de a folosi vitamina D. Nu mai puțin important, laptele matern nu conține suficientă vitamina D pentru a preveni rahitismul, iar bebelușii care sunt hrăniți exclusiv la sân ar trebui să primească picături cu vitamina D.

Rahitismul are un risc mai mare de a debuta în cazul copiilor care sunt din zone sărace, din cauză că accesul la o alimentație adecvată poate fi limitat. Boala este mai frecvent întâlnită în zone sau țări unde există secetă severă și foamete, iar copiii sunt malnutriți.

Simptome rahitism

Semnele și simptomele rahitismului pot fi:

  • întârziere în dezvoltare
  • abilități motorii întârziate
  • durere în coloana vertebrală, pelvis și în picioare
  • slăbiciune musculară

Deoarece rahitismul este o boală care înmoaie plăcile de creștere situate la capetele oaselor copiilor, boala poate cauza deformări ale sistemului musculo-scheletic, cum ar fi: picioare curbate anormal (genunchii sunt îndoiți spre exterior, ca niște paranteze) ori picioarele în X; încheieturi și glezne cu zone îngroșate; modificări ale cutiei toracice (aceasta pare turtită).

Alte simptome de rahitism pot fi:

  • durere sau sensibilitate în oasele brațelor, picioarelor, pelvisului sau coloanei vertebrale
  • statură mică
  • fracturi osoase
  • crampe musculare
  • deformări ale dinților (formarea întârziată a dinților, găuri în smalțul dentar, abcese dentare, defecte în structura dinților, un număr mare de carii)
  • deformări ale sistemului musculo-scheletic: craniul are o formă anormală, picioarele sunt în forma literei O, apar modificări la cutia toracică, osul pieptului este proeminent (sternul poate fi înfundat), coloana vertebrală este curbată, există deformări în zona pelvisului.

Unii copii cu rahitism pot avea și niveluri foarte scăzute de calciu în sânge - condiție numită hipocalcemie. Aceasta poate agrava simptomele rahitismului și poate cauza crampe musculare, senzație de furnicături în mâini și picioare, spasme și convulsii.

Dacă afecțiunea nu este tratată în perioada în care organismul copilului se dezvoltă, micuțul poate avea o statură afectată la vârsta adultă, iar deformările pot deveni permanente.

Tipuri de rahitism

Există mai multe tipuri de rahitism, în funcție de cauză:

Rahitism nutrițional

Acest tip de rahitism rezultă de pe urma unei expuneri inadecvate la soare sau de pe urma unui aport inadecvat de vitamina D, de calciu sau de fosfor din alimentație. Deficiența de vitamina D poate să apară mai ales când un copil sugar este exclusiv hrănit la sân, are pielea închisă la culoare sau este expus la soare un timp limitat.

Rahitism dependent de vitamina D

Și în acest caz, rahitismul este de mai multe tipuri. Rahitismul dependent de vitamina D (de tipul I) apare din cauza unui defect într-o genă care codifică producția de vitamina D3. Rahitismul dependent de vitamina D (de tipul II) este o boală autozomală rară, cauzată de mutațiile genetice care apar în receptorii vitaminei D. Rahitismul de tip II nu răspunde la tratamentul cu vitamina D.

Rahitism rezistent la vitamina D

Există o formă de rahitism care este insensibilă la tratamentul cu vitamina D.

Rahitism hipofosfatemic

După cum sugerează și numele, această formă de rahitism este cauzată de nivelurile scăzute de fosfați din organismul copilului. Oasele devin dureros de moi și de flexibile. Rahitismul hipofosfatemic este cauzat de un defect genetic care apare în legătură cu capacitatea rinichilor de a controla cantitatea de fosfați excretați în urină. Nu este un tip de rahitism cauzat de lipsa de vitamina D.

Rahitism renal

Acesta este cauzat de un număr mare de afecțiuni renale. Pacienții care suferă de o tulburare renală au rinichii afectați, în sensul că le scade capacitatea de a regla cantitățile de electroliți care se pierd în urină, iar printre acești electroliți se află și calciul și fosfații. Prin urmare, pacienții dezvoltă simptome similare cu cele ale rahitismului.

Alte tipuri de rahitism

Pe lângă cele enumerate mai sus, există și rahitismul hipofosfatemic ereditar cu hipercalciurie, rahitismul de prematuritate, rahitismul oncogenic (indus de anumite tumori).

Diagnosticare rahitism

Este foarte important ca rahitismul să fie diagnosticat și tratat corespunzător, pentru a evita apariția unor complicații la copil. Medicii pediatri și medicii de familie au grijă, de regulă, de copiii cu rahitism nutrițional, fără a fi necesară intervenția altor specialiști. Medicii specialiști în nefrologie ajută în cazul rahitismului renal, cât și în cazul rahitismului hipofosfatemic și, în unele cazuri, un endocrinolog pediatru (specializat în tot ce înseamnă funcționarea hormonilor) se poate implica pentru a trata boală.

În timpul examinării fizice pentru diagnosticare, medicul va apăsa ușor oasele copilului și va verifica dacă există anomalii la nivelul acestora. Medicul va acorda o atenție deosebită craniului copilului, picioarelor, pieptului, încheieturilor și gleznelor.

Testele de sânge și testele de urină pot confirma un diagnostic de rahitism și, totodată, pot ajuta la monitorizarea progresului tratamentului. Analizele de sânge sunt folosite pentru a măsura nivelul de calciu și de fosfați din sângele copilului.

O radiografie la nivelul oaselor afectate poate scoate la iveală deformările. În cazuri rare, o biopsie osoasă va fi efectuată pentru a diagnostica rahitismul. Această investigație implică recoltarea unei porțiuni osoase foarte mici, care va fi trimisă apoi la un laborator, pentru a fi analizată.

Complicațiile rahitismului

Dacă rahitismul este lăsat netratat, boala poate duce la complicații:

  • copilul nu va crește și nu se va dezvolta în mod normal;
  • coloana vertebrală va avea o curbură anormală;
  • vor exista deformări osoase și defecte la nivel dentar;
  • copilul va avea crize convulsive;
  • durerea la nivel scheletic pe termen lung (durere cronică);
  • fracturi osoase (uneori, aceste fracturi pot să aibă loc fără o cauză clară).

Tratament rahitism

Obiectivele tratamentului sunt atât de a ușura simptomele, cât și de a corecta cauza rahitismului (acolo unde este posibil acest lucru). Tratamentul rahitismului ar trebui să se axeze în principal pe creșterea aportului de calciu, de fosfor și de vitamina D. Totodată, ar putea să implice expunerea moderată la soare, administrarea de ulei de pește și consumul de ergocalciferol (o formă a vitaminei D, numită și vitamina D2) sau consumul de colecalciferol (o formă a vitaminei D, numită și vitamina D3).

Expunerea la razele UVB ale soarelui și consumul de alimente bogate în calciu și fosfor sunt, de regulă, suficiente pentru a preveni rahitismul sau pentru a face boala reversibilă.

Tratament pentru deficiențele nutriționale

Pentru că majoritatea cazurilor de rahitism sunt provocate de o carență sau lipsă de vitamina D și de calciu, de regulă boala este tratată prin creșterea aportului acestor substanțe la copilul rahitic. Nivelul de calciu și nivelul de vitamina D pot fi crescute prin adoptarea unor măsuri simple:

  • copilul trebuie să fie expus mai des la soare și să mănânce mai multe alimente care sunt bogate în calciu și în vitamina D;
  • copilul trebuie să ia zilnic suplimente cu vitamina D și suplimente cu calciu, la recomandarea medicului;
  • copilului trebuie să i se facă anual o injecție cu vitamina D - această măsură este necesară doar dacă micuțul nu poate lua suplimentele pe cale orală ori dacă are o afecțiune hepatică ori o boală intestinală.

Dozele recomandate vor depinde de vârsta copilului și de cauza rahitismului. În cazul în care copilul are și alte probleme de sănătate, iar organismul lui nu poate absorbi întocmai vitaminele prescrise de medic, este posibil să aibă nevoie de o doză mai mare decât cea normală.

Suplimente alimentare

Dacă vorbim de rahitismul genetic, tratamentul se bazează pe anumite substanțe. O combinație de suplimente cu fosfați și o formă specială a vitaminei D este necesară pentru tratamentul rahitismului hipofosfatemic. Copiii diagnosticați cu alte tipuri de rahitism genetic au nevoie de cantități foarte mari dintr-un tip special de vitamina D, pentru a trata boală.

Cele mai multe cazuri de rahitism pot fi tratate cu ajutorul suplimentelor cu calciu și cu vitamina D. Părintele trebuie să respecte indicațiile medicului pediatru în ceea ce privește dozele, pentru că și prea multă vitamina D poate fi dăunătoare. Medicul pediatru va monitoriza evoluția copilului și modul în care cel mic răspunde la tratament cu ajutorul radiografiilor și al testelor de sânge.

Dacă se dovedește că cel mic are o formă rară de rahitism care este ereditară și care cauzează un nivel extrem de scăzut de fosfor în organism, medicul va prescrie copilului suplimente și medicamente.

Dacă rahitismul este cauzat de o nutriție slabă, copilul ar trebui să primească zilnic suplimente cu calciu și cu vitamina D și o injecție anuală cu vitamina D. Totodată, cel mic ar trebui să fie încurajat de părinte să mănânce mai multe alimente bogate în vitamina D.

Tratament chirurgical - pentru corectarea poziției oaselor

Când rahitismul apare ca o complicație a unei alte afecțiuni, tratarea acestei boli va vindeca de cele mai multe ori și rahitismul. În cazul în care micuțul are o deformare a oaselor cauzată de rahitism, cum ar fi picioarele îndoite anormal (genunchii în forma literei X sau în forma literei O), medicul pediatru ori alt specialist poate sugera un alt tip de tratament pentru a corecta poziția oaselor, iar acest tratament poate include intervenția chirurgicală.

Prognosticul în cazul copiilor cu rahitism

Creșterea nivelurilor de vitamina D, de calciu și de fosfați vor ajuta la corectarea problemelor cauzate de rahitism. La majoritatea copiiilor cu rahitism care sunt tratați în mod adecvat se va observa o îmbunătățire în aproximativ o săptămână. Deformările de la nivelul sitemului musculo-scheletic se vor ameliora de cele mai multe ori sau vor dispărea în timp, dacă rahitismul este corectat cât timp copilul este încă mic.

Prognosticul pentru copiii cu rahitism nutrițional este excelent, mai ales dacă boala este diagnosticată cât mai timpuriu. Suplimentele în doze optime de calciu și de vitamina D vor duce la vindecarea defectelor osoase în interval de zile sau luni. Curbarea sau îndoirea severă a oaselor, observată în cazurile mai îndelungate de rahitism, se poate rezolva în decursul unor ani, fără să fie nevoie de o intervenție chirurgicală. La pacienții cu rahitism în stadiu foarte avansat, însă, modificările apărute la oase pot fi permanente.

Prevenire rahitism și doze recomandate de vitamina D

Există câteva măsuri pe care părintele le poate adopta, pentru a scădea riscul de rahitism la copii.

  • Copilul trebuie să aibă o alimentație sănătoasă și echilibrată, din care să facă parte surse de vitamina D și de calciu: somon, ton, gălbenuș de ou, lactate, broccoli, migdale, tofu.
  • Micuțul să petreacă timp afară, în soare (15 minute la soare, fără protecție solară, până în prânz, sunt suficiente pentru ca pielea lui să producă vitamina D).
  • Dacă este cazul, copilul să ia un supliment cu vitamina D, conform recomandărilor medicului pediatru. Recomandările experților sunt ca toți copiii mici (sugarii) să primească 400 UI de vitamina D pe zi.
  • Bebelușii de la naștere până la un an, inclusiv copilașii care sunt exclusiv sau parțial hrăniți la sân, au nevoie de 8,5 până la 10 micrograme de vitamina D pe zi. Copiii începând de la vârstă de 1 an și adulții au nevoie de 10 mcg de vitamina D pe zi. Copiii care sunt hrăniți cu o formulă de lapte nu au nevoie de un supliment cu vitamina D, pentru că lacest lapte este îmbogățit cu vitamina D.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.


Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS Choices – Rickets and osteomalacia
https://www.nhs.uk/conditions/rickets-and-osteomalacia/
National Organization for Rare Disorders – Vitamin D Deficiency Rickets
https://rarediseases.org/rare-diseases/rickets-vitamin-d-deficiency/
Frontiers – A Brief History of Nutritional Rickets
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fendo.2019.00795/full
Studiul „A Brief History of Nutritional Rickets”, apărut în Front. Endocrinol., 14 November 2019, Sec.Pediatric Endocrinology, https://doi.org/10.3389/fendo.2019.00795, autori: Benjamin J. Wheeler et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0