Rahitismul la copii: cauze, simptome, tratament

1. Informatii generale despre rahitism

● Ce este rahitismul
● Cauzele rahitismului
● Simptomele rahitismului
● Tipuri de rahitism
● Factorii de risc pentru rahitism
● Diagnosticare rahitism
● Complicatiile rahitismului
● Prognosticul in cazul copiilor cu rahitism

2. Tratarea rahitismului

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

● Tratamentul pentru deficientele nutritionale de care sufera copilul 
● Suplimente care pot fi folosite in tratarea rahitismului 
● Tratament chirurgical - pentru corectarea pozitiei oaselor

3. Prevenirea rahitismului

● Alimentatie bogata in calciu, fosfor si vitamina D + Surse de vitamina D
● Expunerea moderata la soare
● Suplimente cu vitamina D
● Dozele recomandate de vitamina D pentru gravide, femeile care alapteaza si pentru copii

Informatii generale despre rahitism

Rahitismul este o boala intalnita in copilarie, provocata de lipsa vitaminei D. Vorbim, asadar, despre o afectiune care are drept rezultat oase moi sau slabite in cazul copiilor. Desi cea mai intalnita cauza a acestei boli este deficienta de vitamina D, este bine de stiut ca lipsa ei poate sa rezulte de pe urma mai multor factori care au repercusiuni asupra sistemului osos al copilului.

Ce este rahitismul

Rahitismul este o conditie ce duce la afectarea oaselor, la copii (oasele devin mai moi, mai slabite) si, de regula, boala apare din cauza unei deficiente prelungite si severe de vitamina D. Unele probleme mai rare, de natura ereditara, pot cauza rahitismul.

Expertii spun ca lipsa vitaminei D din organism produce tulburari in metabolismul unor minerale - fosforul si calciul, intrucat vitamina D este cea care ajuta organismul copilului sa absoarba calciul si fosforul din alimentele pe care le consuma.

Cand cel mic nu are suficienta vitamina D in corp, ii va fi dificil sa isi mentina nivelurile optime de calciu si de fosfor in oase, lucru care poate cauza instalarea rahitismului.

Intre ce varste sunt afectati copiii de rahitism?

Rahitismul este intalnit cel mai frecvent in randul copiilor cu varste intre 6 si 36 de luni. Specialistii mai spun ca, de fapt, copiii au cel mai mare risc de a suferi de rahitism deoarece sunt in crestere.

Chiar daca in unele tari, rahitismul este considerata o boala rara, in anumite zone de pe glob, unii micuti nu obtin suficienta vitamina D mai ales daca locuiesc intr-o regiune cu foarte putina lumina naturala (de la soare), daca au o alimentatie vegetariana sau daca nu consuma produse pe baza de lapte. In unele cazuri, rahitismul este o boala ereditara (mostenita).

Cauzele rahitismului

Asa cum probabil stii deja daca esti parinte, organismul copilului tau are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul si fosforul din alimente. Rahitismul apare daca, de exemplu, corpul micutului nu obtine o cantitate suficienta de vitamina D sau daca corpul lui intampina dificultati in a folosi vitamina D in mod corespunzator. In unele situatii, o lipsa de calciu sau o lipsa de vitamina D si de calciu poate cauza rahitism.

Lipsa vitaminei D si lipsa calciului

Cea mai frecventa cauza a rahitismului este o lipsa de vitamina D sau o lipsa a calciului din alimentatia copilului. Atat calciul, cat si vitamina D sunt esentiale pentru copii, mai ales pentru dezvoltarea unor oase puternice si sanatoase.

• Exemple de surse de vitamina D: razele soarelui (pentru ca pielea produce vitamina D cand este expusa la soare); alimentele (vitamina D se gaseste in pestele gras, in oua, in unele cereale pentru micul dejun imbogatite cu vitamina D); suplimentele alimentare;

• Exemple de surse de calciu: prosusele lactate, cum ar fi laptele, branza si iaurtul, cat si unele legume (broccoli si varza).

Probleme cu absorbtia nutrientilor si a vitaminei D

Unii copiii se nasc cu anumite boli sau dezvolta afectiuni medicale care perturba modul in care organismul lor absoarbe vitamina D. Cateva exemple sunt: boala Celiaca, bolile inflamatorii intestinale, fibroza chistica, problemele renale.

O anomalie genetica

Formele rare de rahitism pot sa apara, de asemenea, in cazul unor afectiuni genetice (mostenite). De exemplu, rahitismul hipofosfatemic familial este o boala genetica in care rinichii si oasele folosesc in mod anormal fosfatii prezenti in organism.

Exista si alte tipuri de rahitism genetic, care afecteaza anumite proteine din organism care sunt folosite de vitamina D.

Afectiuni pre-existente

Ocazional, rahitismul apare in cazul copiilor cu forme rare de afectiuni renale, afectiuni hepatice si boli intestinale. Acestea pot afecta absorbtia vitaminelor si a mineralelor in organismul copilului.

Simptomele rahitismului

Semnele si simptomele rahitismului pot fi multiple:

• intarziere in dezvoltare

• abilitatile motorii sunt intarziate

• durere in coloana vertebrala, pelvis si in picioare

• slabiciune musculara.

Deoarece rahitismul este o boala care "inmoaie" placile de crestere situate la capetele oaselor copiilor, boala poate cauza deformari ale sistemului musculo-scheletic, cum ar fi: picioare curbate anormal (genunchii sunt indoiti spre exterior, ca niste paranteze) ori picioarele in X - genunchii in valg (X), adica sunt deviati; incheieturile si gleznele sunt zone ingrosate; modificari ale cutiei toracice (aceasta pare turtita).

Ce alte simptome poate avea rahitismul:

• durere sau sensibilitate in oasele bratelor, picioarelor, pelvisului sau coloanei vertebrale

• statura scurta, copilul este impiedicat sa creasca

• fracturi osoase

• crampe musculare

• deformari ale dintilor (formarea intarziata a dintilor, apar gauri in smaltul dentar, abcese dentare, defecte in structura dintilor, un numar mare de carii)

• deformari ale sistemului musculo-scheletic: craniul are o forma anormala, picioarele sunt strambe (in forma literei O), apar modificari la cutia toracica, osul pieptului este proeminent (sternul poate fi infundat), coloana vertebrala este curbata, exista deformari in zona pelvisului.

Semnele si simptomele rahitismului nu sunt greu de recunoscut:

• durere - oasele afectate de rahitism pot fi dureroase, sensibile; copilul nu prea vrea sa mearga pe jos sau poate observi ca oboseste cu usurinta; mersul copilului poate sa arate diferit de cel al unui copil sanatos;

• deformari ale scheletului - gleznele se ingroasa, la fel si incheieturile si genunchii au un aspect diferit; picioarele sunt indoite, oasele craniului sunt moi

• apar probleme dentare: smaltul dintilor este slabit, dintii intarzie sa apara, riscul mai mare de carii dentare;

• dezvoltarea si cresterea copilului sunt afectate: daca scheletul nu creste si nu se dezvolta in mod corespunzator, copilul va fi mai scund decat media;

• oasele sunt fragile - in cazurile grave, oasele devin tot mai slabite si copilul este mai expus fracturilor.

Unii copii cu rahitism pot avea si niveluri foarte scazute de calciu in sange - conditie numita hipocalcemie. Aceasta poate agrava simptomele rahitismului si poate cauza: crampe musculare, senzatie de furnicaturi in maini si picioare, spasme si convulsii.

Cand sa mergi cu copilul la medicul pediatru, daca ai banuieli ca este rahitic

Discuta cu medicul pediatru daca micutul tau dezvolta probleme de acest gen, are dureri osoase, slabiciune musculara sau deformari evidente ale oaselor.

Suna-l imediat pe medicul pediatru daca micutul tau prezinta semne ale rahitismului. Daca afectiunea nu este tratata in perioada in care organismul copilului se dezvolta, micutul poate avea o statura afectata la varsta adulta, adica va ramane scund. Totodata, deformarile pot deveni permanente daca boala este lasata netratata.

Tipuri de rahitism

Expertii spun ca exista mai multe tipuri de rahitism, in functie de cauza acestei afectiuni:

Rahitism nutritional

Acest tip de rahitism rezulta de pe urma unei expuneri inadecvate la soare sau de pe urma unui aport inadecvat de vitamina D, de calciu sau de fosfor din alimentatie. Deficienta de vitamina D poate sa apara mai ales cand un copil sugar este exclusiv hranit la san, are pielea inchisa la culoare sau este expus la soare un timp limitat.

Persoanele cu pielea inchisa la culoare au nevoie de o expunere mai mare la soare in comparatie cu alti oameni, pentru a produce aceeasi cantitate de vitamina D, spun specialistii, deoarece melanina din piele actioneaza ca un filtru si absoarbe radiatiile solare. Aceasta boala se datoreaza deficientei din alimentatie a calciului si a vitaminei D. Rahitismul poate fi corectat (daca este nutritional) cu surse excelente care sa contina calciu, vitamina D si fosfor.

Rahitism dependent de vitamina D

Si in acest caz, rahitismul este de mai multe tipuri. Rahitismul dependent de vitamina D (de tipul I) apare din cauza unui defect intr-o gena care codifica productia de vitamina D3. Rahitismul dependent de vitamina D (de tipul II) este o boala autozomala rara, cauzata de mutatiile genetice care apar in receptorii vitaminei D. Rahitismul de tip II nu raspunde la tratamentul cu vitamina D.

Rahitism rezistent la vitamina D

Exista o forma de rahitism care este insensibila la tratamentul cu vitamina D, iar aceasta ar putea fi cauzata de cea mai frecventa forma ereditara a rahitismului, cunoscuta si sub numele de "rahitism rezistent la vitamina D" sau rahitism hipofosfatemic familial.

Rahitism hipofosfatemic

Dupa cum sugereaza si numele, aceasta forma de rahitism se datoreaza nivelurilor scazute de fosfati din organismul copilului. Oasele devin dureros de moi si de flexibile. Rahitismul hipofosfatemic este cauzat de un defect genetic ce apare in legatura cu capacitatea rinichilor de a controla cantitatea de fosfati excretati in urina. Nu este un tip de rahitism cauzat de lipsa de vitamina D.

Rahitism renal

Acesta este cauzat de un numar mare de afectiuni renale. Pacientii care sufera de o tulburare renala au rinichii afectati, in sensul ca scade capacitatea acestora de a regla cantitatile de electroliti care se pierd in urina, iar printre acesti electroliti se afla si calciul si fosfatii. Prin urmare, pacientii dezvolta simptome similare cu cele ale rahitismului.

Alte tipuri de rahitism

Pe langa rahitismul nutritional (sau rahitismul ce apare pe fondul unei carente de vitamina D), pe langa rahitismul dependent de vitamina D (de tip I si de tip II) si pe langa rahitismul rezistent la vitamina D, mai exista si alte forme, precum: rahitismul hipofosfatemic ereditar cu hipercalciurie, rahitismul de prematuritate, rahitismul oncogenic (indus de anumite tumori).

Factorii de risc pentru rahitism

Exista foarte multi factori care pot creste riscul ca un copil sa dezvolte rahitism, iar printre acestia mentionam:

Varsta

Rahitismul este cel mai intalnit in cazul copiilor care au intre 6 si 36 de luni. In aceasta perioada, copiii au de regula o dezvoltare rapida si tot intre aceste varste, organismul lor are cea mai mare nevoie de calciu si de fosfati pentru a intari si pentru a dezvolta oasele micutilor.

Nasterea prematura

In cazul in care copilul s-a nascut prematur, exista un risc mai mare ca micutul sa aiba niveluri scazute de vitamina D, de calciu si de fosfor in organism.

Expunerea limitata la soare

Daca un copil este expus prea putin la soare - in special copiii care locuiesc in tari situate la latitudine nordica.

Bolile metabolice ereditare

De exemplu, copiii care au o forma de rahitism hipofosfotemic ereditar. Aceasta este o forma de rahitism care poate fi mostenita. Asta inseamna ca boala este transmisa prin intermediul genelor pe care copilul le mosteneste. Acest tip de rahitism (numit rahitism ereditar) impiedica rinichii sa absoarba fosfatii.

Bebelusii care au mame cu deficienta de vitamina D

Specialistii spun ca sugarii care au fost nascuti de mame care sufera de deficienta de vitamina D au un risc mai mare de a fi rahitici.

Bolile renale care afecteaza absorbtia unor nutrienti

Copiii care au afectiuni care le afecteaza absorbtia de calciu si de fosfor au un risc mai mare de a dezvolta rahitism.

Alimentatia

Un aport sub cel optim de calciu si de fosfor ori un aport scazut de vitamina D (cum se intampla in cazul anumitor persoane cu diete vegane, la persoanele care evita consumul de lapte si de produse lactate) poate fi un factor de risc pentru rahitism.

Exista un risc mai mare de a dezvolta rahitism daca adultul sau copilul are o dieta vegetariana care nu include peste, oua sau lapte. Tot un risc mare au si adultii sau copiii care intampina probleme cand digera laptele sau cei care au o alergie la lactoza (un tip de zahar din lapte).

Culoarea pielii

Pielea inchisa la culoare contine o cantitate mai mare de pigment (melanina), iar acest pigment scade capacitatea pielii de a produce vitamina D de la expunerea la soare. Copiii din tari din Africa si din Orientul Mijlociu au un risc foarte mare de rahitism, deoarece au un pigment mai inchis la culoare al pielii. Se stie ca pielea de culoare inchisa nu reactioneaza la fel de puternic la razele soarelui, asa ca produce mai putina vitamina D.

Medicatia

Anumite tipuri de medicamente (cele antiretrovirale si cele anti-convulsive) par sa afecteze in mod negativ abilitatea organismului de a folosi vitamina D.

Hranirea exclusiva la san

Laptele matern nu contine suficienta vitamina D pentru a preveni rahitismul, iar bebelusii care sunt hraniti exclusiv la san ar trebui sa primeasca picaturi cu vitamina D.

Expertii subliniaza ca sugarii care sunt hraniti doar cu lapte matern pot avea un deficit de vitamina D, pentru ca laptele mamei nu contine suficienta vitamina D. De aceea, este important sa discuti cu medicul pediatru despre suplimentele (picaturile) cu aceasta vitamina si despre dozele recomandate.

Saracia

Rahitismul are un risc mai mare de a debuta in cazul copiilor care sunt din zone geografice sarace, din cauza ca accesul la o alimentatie adecvata poate fi limitat.

Malnutritia

Rahitismul este mai frecvent intalnit in zone sau tari din lume unde exista seceta severa si unde exista foamete, iar copiii sunt malnutriti.

Diagnosticare rahitism

Este foarte important ca rahitismul sa fie diagnosticat de medic si tratat corespunzator, pentru a evita aparitia unor complicatii la copil.

Ce medici diagnosticheaza si trateaza rahitismul

Medicii pediatri si medicii de familie au grija, de regula, de copiii cu rahitism nutritional, fara a fi necesara interventia altor specialisti.

In general, medicii specialisti in nefrologie ajuta in cazul rahitismului renal, cat si in cazul rahitismului hipofosfatemic si, in unele cazuri, un endocrinolog pediatru (specializat in tot ce inseamna functionarea hormonilor) se poate implica pentru a trata boala.

Examinarea fizica a oaselor copilului

In timpul examinarii fizice, medicul va apasa usor oasele copilului, va verifica daca exista anomalii la nivelul acestora. Medicul va acorda o atentie deosebita: craniului copilului, picioarelor, pieptului, incheieturilor si gleznelor.

Analize de sange si de urina

Testele de sange si testele de urina pot confirma un diagnostic de rahitism si, totodata, pot ajuta la monitorizarea progresului tratamentului. Analizele de sange sunt folosite pentru a masura nivelul de calciu si de fosfati din sangele copilului. Sa nu uitam ca in urma testelor de sange, medicul poate observa si ca nivelul fosfatazei alcaline (ALP) poate fi mare la unii pacienti, informatie utila in diagnosticul rahitismului.

Radiografie

O radiografie facuta la nivelul oaselor afectate poate scoate la iveala deformarile.

Biopsie osoasa

In cazuri rare, o biopsie osoasa va fi efectuata pentru a diagnostica rahitismul. Aceasta investigatie implica recoltarea unei portiuni osoase foarte mici, care va fi trimisa apoi la un laborator, pentru a fi analizata.

Complicatiile rahitismului

Daca rahitismul este lasat netratat, boala poate duce la complicatii:

  • copilul nu va creste si nu se va dezvolta in mod normal;
  • coloana vertebrala va avea o curbura anormala;
  • deformari osoase;
  • defecte la nivel dentar; crize convulsive.


Posibile complicatii pot fi si:

  • durerea la nivel scheletic pe termen lung (durere cronica);
  • deformari ale sistemului scheletic;
  • fracturi osoase (uneori, aceste fracturi pot sa aiba loc fara o cauza clara).

Prognosticul in cazul copiilor cu rahitism

Cresterea nivelurilor de vitamina D, de calciu si de fosfati vor ajuta la corectarea problemelor cauzate de rahitism. La majoritatea copiiilor cu rahitism care sunt tratati in mod adecvat se va observa o imbunatatire in aproximativ o saptamana. Deformarile de la nivelul sitemului musculo-scheletic se vor ameliora de cele mai multe ori sau vor disparea in timp, daca rahitismul este corectat cat timp copilul este inca mic (la o varsta frageda).

Prognosticul pentru copiii cu rahitism nutritional este excelent, mai ales daca boala este diagnosticata cat mai timpuriu. Suplimentele in doze optime de calciu si de vitamina D vor duce la vindecarea defectelor osoase in interval de zile sau luni.

Curbarea sau indoirea severa a oaselor, observata in cazurile mai indelungate de rahitism, se poate rezolva in decursul unor ani, fara sa fie nevoie de o interventie chirurgicala. La pacientii cu rahitism in stadiu foarte avansat, insa, modificarile aparute la oase pot fi permanente.

Sechele rahitism

Deformarile oaselor pot deveni permanente daca rahitismul nu este tratat in timpul perioadei de crestere a copilului, asa ca exista riscuri mari ca boala sa provoace sechele.

Tratarea rahitismului

Obiectivele tratamentului sunt atat pentru a ameliora simptomele, cat si pentru a corecta cauza rahitismului (acolo unde este posibil acest lucru). Cauza trebuie sa fie tratata, pentru a impiedica revenirea rahitismului. Expertii spun ca tratamentul rahitismului ar trebui sa se axeze in principal pe cresterea aportului de calciu, de fosfor si de vitamina D.

Totodata, tratamentul ar putea sa implice expunerea moderata la soare, consumarea uleiului de peste si consumul de ergocalciferol (o forma a vitaminei D, numita si vitamina D2) sau consumul de colecalciferol (o forma a vitaminei D, numita si vitamina D3).

Expunerea la razele UVB ale soarelui si consumul de alimente bogate in calciu si fosfor sunt, de regula, suficiente pentru a preveni rahitismul sau pentru a face boala reversibila.

Tratamentul pentru deficientele nutritionale de care sufera copilul

Pentru ca cele mai multe cazuri de rahitism sunt cauzate de o carenta sau lipsa de vitamina D si de calciu, de regula boala este tratata prin cresterea aportului acestor substante la copilul rahitic. Nivelul de calciu si nivelul de vitamina D pot fi crescute prin adoptarea unor masuri simple:

• copilul trebuie sa manance mai multe alimente care sunt bogate in calciu si in vitamina D

• copilul trebuie sa ia zilnic suplimente cu vitamina D si suplimente cu calciu

• copilului trebuie sa i se faca anual o injectie cu vitamina D - aceasta masura este necesara doar daca micutul nu poate lua suplimentele pe cale orala ori daca are o afectiune hepatica ori o boala intestinala.

Expunerea adecvata la soare ajuta, totodata, organismul copilului rahitic sa produca vitamina D, asa ca parintele va fi sfatuit de medicul pediatru sa il lase pe cel mic sa petreaca mai mult timp in afara locuintei, in aer liber. Medicul pediatru va sfatui parintele in legatura cu dozele de vitamina D si de calciu pe care copilul rahitic va trebui sa le ia.

Dozele recomandate vor depinde de varsta copilului si de cauza rahitismului. In cazul in care copilul are probleme de sanatate, iar organismul lui nu poate absorbi intocmai vitaminele prescrise de medic, este posibil sa aiba nevoie de o doza mai mare decat cea normala. Tot medicul iti va detalia ce surse alimentare de vitamina D si de calciu sunt recomandate copilului rahitic.

Suplimente care pot fi folosite in tratarea rahitismului

Daca vorbim de rahitismul genetic, tratamentul se bazeaza pe anumite substante. O combinatie de suplimente cu fosfati si o forma speciala a vitaminei D este necesara pentru tratamentul rahitismului hipofosfatemic. Copiii diagnosticati cu alte tipuri de rahitism genetic au nevoie de cantitati foarte mari dintr-un tip special de vitamina D, pentru a trata boala.

Cele mai multe cazuri de rahitism (nu vorbim aici de formele ereditare ale bolii) pot fi tratate cu ajutorul suplimentelor cu calciu si cu vitamina D. Parintele trebuie sa respecte indicatiile medicului pediatru in ceea ce priveste dozele, pentru ca prea multa vitamina D poate fi daunatoare. Medicul pediatru va monitoriza evolutia copilului si modul in care cel mic raspunde la tratament cu ajutorul radiografiilor si a testelor de sange.

Daca se dovedeste ca cel mic are o forma rara de rahitism care este ereditara si care cauzeaza un nivel extrem de scazut de fosfor in organism, medicul va prescrie copilului suplimente si medicamente.

Daca rahitismul este cauzat de o nutritie slaba, copilul ar trebui sa primeasca zilnic suplimente cu calciu si cu vitamina D si o injectie anuala cu vitamina D. Totodata, cel mic ar trebui sa fie incurajat de parinte sa manance mai multe alimente bogate in vitamina D.

Tratament chirurgical - pentru corectarea pozitiei oaselor

Cand rahitismul apare ca o complicatie a unei alte afectiuni medicale, tratarea acestei boli va vindeca de cele mai multe ori si rahitismul. In cazul in care micutul tau are o deformare a oaselor cauzata de rahitism, cum ar fi picioarele indoite anormal (genunchii in forma literei X sau in forma literei O), medicul pediatru ori alt specialist poate sugera un alt tip de tratament pentru a corecta pozitia oaselor, iar acest tratament poate include interventia chirurgicala.

Prevenirea rahitismului

Exista cateva masuri pe care parintele le poate adopta, pentru ca ele ajuta la prevenirea rahitismului la copii. De exemplu, trebuie sa te asiguri ca:

• micutul tau are o alimentatie sanatoasa si echilibrata, din care sa faca parte surse excelente de vitamina D

• micutul tau petrece timp afara, in soare, pentru ca pielea lui sa produca vitamina D

• micutul tau ia un supliment cu vitamina D, conform recomandarilor medicului pediatru.

Alimentatie bogata in calciu, fosfor si vitamina D + cele mai bune surse de vitamina D

Inlocuirea calciului, fosforului sau a vitaminei D care lipseste din alimentatia celui mic va elimina cele mai multe simptome ale rahitismului, de aceea medicul pediatru va recomanda sa ii oferi celui mic o alimentatie cat mai bogata in acesti nutrienti. Surse bune de vitamina D sunt ficatul de peste si laptele imbogatit cu vitamina D.

Alte surse excelente de vitamina D: pestele gras, precum somonul si tonul, uleiul de peste si galbenusul de la ou.

Surse alimentare care au fost imbogatite cu vitamina D: formula de lapte (daca ai un bebelus neintarcat), cerealele, painea, laptele, sucul de portocale. Asadar, cel mai bun mod prin care poti preveni rahitismul este sa te asiguri ca micutul tau are o dieta care include cantitatile adecvate de calciu, fosfor si vitamina D.

Daca cel mic are afectiuni renale, medicul ar trebui sa il monitorizeze in mod regulat nivelul de calciu si de fosfati din organism. Includerea surselor bogate in vitamina D in dieta copilului este o masura relativ simpla.

Ca parinte, trebuie sa stii ca urmatoarele alimente sunt bogate in vitamina D, asadar le poti oferi copilului daca ai inceput diversificarea: ouale, uleiul de peste, unele tipuri de lapte si unele sucuri imbogatite cu vitamina D, unele tipuri de peste gras (macroul si somonul), unele produse din soia au sanse sa fie imbogatite cu vitamina D.

Expunerea moderata la soare

Expunerea moderata la razele soarelui este incurajata de medicii pediatri, pentru ca soarele incurajeaza productia de vitamina D in pielea copilului. Daca rahitismul este cauzat de o problema metabolica, s-ar putea ca micutul tau sa aiba nevoie de prescrierea unor suplimente cu vitamina D, iar medicul iti va explica si ce doza este necesara in cazul copilului.

Expunerea la soare, spun specialistii, reprezinta cea mai buna sursa de vitamina D. Intre 10 si 15 minute de expunere la soare, aproape de orele pranzului, este suficient ca pielea sa produca vitamina D. Cu toate acestea, daca micutul are pigmentul pielii inchis la culoare, daca este iarna sau daca va aflati intr-o tara nordica, s-ar putea sa nu obtineti suficienta vitamina D din expunerea la soare, iar in aceste situatii sunt recomandate suplimentele.

In plus, deoarece exista motive de ingrijorare cu privire la cancerul de piele, sugarii si copiii mici ar trebui sa evite lumina directa a soarelui sau sa aiba pe piele produse cu rol de ecran solar (creme sau lotiuni cu factor de protectie solara) si haine menite sa le protejeze pielea.

Suplimente cu vitamina D

Pentru a preveni rahitismul, asigura-te ca micutul tau mananca alimente care contin in mod natural vitamina D (peste gras, somon si ton, ulei de peste sau galbenu) sau ca ii oferi suplimentele recomandate de medicul pediatru.

Verifica si etichetele produselor alimentare, pentru a verifica cat de multa vitamina D contin alimentele imbogatite cu aceasta. Recomandarile expertilor sunt ca toti copiii mici (sugarii) ar trebui sa primeasca 400 IU (unitati internationale) pe zi de vitamina D.

Deoarece laptele matern contine doar un procent mic de vitamina D, sugarilor care sunt hraniti exclusiv la san ar trebui sa li se administreze zilnic un supliment cu vitamina D (exista picaturi speciale pentru bebelusi care contin vitamina D).

Totodata, unii sugari care sunt hraniti cu biberonul s-ar putea sa aiba nevoie de suplimente cu vitamina D in cazul in care nu primesc o cantitate suficienta din acest nutrient prin intermediul formulei de lapte pe care o consuma.

Dozele recomandate de vitamina D pentru gravide, femeile care alapteaza si pentru copiii mici

• Bebelusii (sugarii) de la nastere si pana la varsta de 1 an, inclusiv copilasii care sunt exclusiv sau partial hraniti la san, au nevoie de 8,5 pana la 10 micrograme (mcg) de vitamina D pe zi.

• Copiii (incepand de la varsta de 1 an) si adultii au nevoie de 10 mcg de vitamina D pe zi.

• Copiii care sunt hraniti cu o formula de lapte nu au nevoie de un supliment cu vitamina D, pentru ca laptele formula este imbogatit cu vitamina D.

Expertii britanici spun ca, atat timp cat cei mici primesc sub 500 mld de lapte formula pe zi, suplimentele cu vitamina D nu sunt necesare. Discuta cu medicul pediatru cand ar trebui sa ii oferi celui mic un astfel de supliment, daca nu ii mai oferi formula de lapte.

• Copiii cu varste intre 1 si 4 ani ar trebui sa primeasca zilnic un supliment care sa contina 10 mcg de vitamina D.

• Femeile insarcinate si femeile care alapteaza ar trebui sa ia un supliment zilnic, care sa contina 10 mcg de vitamina D (recomandat ar fi in perioada octombrie - martie).

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

  • American Family Physician - https://www.aafp.org/afp/2006/0815/p619.html#sec-5
  • NHS Choices - https://www.nhs.uk/conditions/vitamins-and-minerals/vitamin-d/#should-i-take-a-vitamin-d-supplement
  • Mayo Clinic - https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/diagnosis-treatment/drc-20351949
  • NHS Choices - https://www.nhs.uk/conditions/rickets-and-osteomalacia/causes/
  • National Organization for Rare Disorders - https://rarediseases.org/rare-diseases/rickets-vitamin-d-deficiency/
  • U.S. National Library of Medicine - https://medlineplus.gov/ency/article/000344.htm

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0