Tusea la copii: cauze si tratament

Tusea este un act reflex care ajuta la curatarea cailor respiratorii de secretii, protejeaza caile aeriene de aspiratia corpurilor straine si poate fi un simptom al unei boli manifeste. Tusea este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care parintii aduc copiii la un medic.

Cauzele tusei difera daca simptomele sunt acute (mai putin de 4 saptamani) sau cronica.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pentru tusea acuta, cea mai frecventa cauza este o viroza respiratorie (raceala sau gripa) cand poate fi insotita si de febra, rinoree, rosu in gat, inflamarea mucoasei nazale si dureri in gat, adenopatie cervicala (marirea ganglionilor in zona laterala a gatului). Copii mici racesc in medie de 6-10 ori pe an, iar cu timpul aceste episoade se raresc.

Raceala sau gripa pot determina la copiii mici o complicatie numita bronsiolita caracterizata prin tuse suieratoare. Bronsiolita este o infectie a cailor mici ale aparatului respirator - bronhiile, care se inflameaza si umplu de mucus, impiedicand respiratia. Cea mai comuna cauza a bronsiolitelor este infestarea cu virusul denumit RSV, mai frecventa iarna si primavara. Copiii trebuie dusi de urgenta la spital.

De asemenea, crupul (n.r. laringotraheobronsita) poate determina o tuse puternica si violenta, agravata noaptea (pertussis). Bacteria pertusis produce inflamarea si uneori blocarea cailor respiratorii la copiii care n-au fost vaccinati (DTP) insa posibil si la cei imunizati, mai mici de 6 luni, la care nu s-a instalat inca imunitatea. Tusea este violenta, pana la varsaturi, oprirea respiratiei, invinetirea buzelor din cauza lipsei oxigenarii. Este o urgenta medicala si copilul trebuie dus la spital.

Aspiratia unui corp strain

Un indice ridicat de suspiciune de aspiratie a unui corp strain este necesara in cazul in care copiii sunt la varsta de la 6 luni pana la 6 ani.

Aparitia brusca a tusei cu sau fara senzatia de sufocare si fara febra impune efectuarea unei radiografii toracice si uneori bronhoscopie.

Epiglotita se manifesta prin debut brusc, febra mare, iritabilitate, anxietate marcata, stridor, detresa respiratorie, salivare in exces. Diagnosticul se emite prin examinarea cu laringoscopie directa.

Pentru tusea cronica, cele mai frecvente cauze sunt:

Astmul bronsic reprezinta cea mai frecventa cauza de tuse cronica la copiii mici si adolescenti, caracterizata prin episoade intermitente de tuse in timpul efortului fizic, la contactul cu alergeni, la schimbarile de vreme sau in timpul racelilor sau gripei.

Tusea se accentueaza seara si noaptea. Pacientii au de obicei antecedente familiale de astm, precum si antecedente de eczeme sau rinita alergica. Se impune medicatie antiastmatica si teste ale functiei pulmonare.

 

 

Pneumonia (virala, bacteriena, atipica)

Virala - simptomele de viroza respiratorie febra, respiratie suieratoare, cu tuse sacadata sau paroxistica posibil dureri musculare sau dureri in piept, o posibila crestere a ritmului respiratiei, raluri difuze sau respiratie suieratoare.

Bacterieana - febra, aspect bolnav, dureri in piept, dificultati de respiratie, posibile dureri de stomac sau varsaturi. Se recomanda radiografia pulmonara pentru confirmarea diagnosticului.

Pneumonia atipica (cu micoplasma, Chlamydia) - se caracterizeaza printr-un debut progresiv al bolii, cu dureri de cap, stare de rau, dureri musculare, durere de urechi, rinita si dureri in gat. Posibil respiratie suieratoare si paraituri, cu o tuse persistenta ascutita. Se recomanda radiografie pulmonara si testarea PCR (proteina C reactiva).

Sinuzita: tusea la inceputul somnului sau dimineata cu descarcare de secretii nazale, congestie; durere pe fiecare parte a nasului; durere in frunte, maxilarului superior, dinti sau intre ochi; dureri de cap si dureri de gat. Ca investigatii se impune efectuarea unei tomografii computerizate (CT).

Fibroza chistica: in istoricul copiilor cu fibroza chistica exista ileus meconiu (scaun negru), pneumonie recurenta, respiratie suieratoare, tulburari de crestre si dezvoltare, scaune urat mirositoare si cianoza patului unghial. Copiii cu episoade repetate de pneumonie, stagnarea sau intarzierera cresterii sau scaune urat mirositoare trebuie sa faca o radiografie toracica si testul de sudoare pentru fibroza chistica. Se administreaza testul de clorura a transpiratiei care confirma diagnosticul. La laborator se poate face diagnosticul molecular cu analiza directa a mutatiei.

Reflux gastroesofagian: sugarii si copiii mici vomita dupa hraniri, manifesta iritabilitatea la alimentare, rigidizare si arcuirea spatelui (sindromul Sandifer), stagnarea cresterii, wheezing recurent si complicatii cu pneumonie. Copiii mai mari si adolescentii prezinta durere toracica sau arsuri la stomac dupa mese si la culcare, tuse pe timp de noapte, respiratie suieratoare. Expunerea la fumul de tutun, parfum sau poluanti pot accentua tusea la acesti copii.

Tratament

Tratamentul tusei consta in managementul afectiunii de baza. De exemplu, antibioticele trebuie administrate pentru pneumonie bacteriana; bronhodilatatoare si medicamente anti-inflamatorii trebuie administrate pentru astm. Copiii cu infectii virale ar trebui sa primeasca ingrijire de sustinere, inclusiv oxigen si/ sau medicatie bronhodilatatorie daca este necesar.

Multi medici pot recomanda utilizarea de antitusive si a agentilor mucolitici, insa acestea nu trebuie administrate de catre parinti, dupa ureche. Tusea este un mecanism important de compensare secretiilor din caile respiratorii si poate ajuta la recuperarea dupa infectiile respiratorii.

 

 

Utilizarea de medicamente nespecifice pentru suprimarea tusei este descurajata la copii.

In cazul refluxului gastroesofagian, la copii primele masuri sunt de corectare a pozitiei, cu ridicarea capului, evitarea anumitor alimente si meselor consistente inainte de culcare. Tratamentul medicamentos este indicat in refluxul patologic sau cand tratamentul conservator (terapia posturală si dietetic ) nu a dat rezultate. El este diferentiat in functie de prezenta complicatiilor si constau in prokinetice (ex: metoclopramidul), antiacide, precum antagonistii receptorilor H2 si inhibitorii de pompa de protoni si antisecretorii.

Antagonistii receptorilor H2 actioneaza prin scaderea secretiei de acid, inhiband RH2 la nivelul celulelor parietale gastrice. Studiile efectuate la sugari si copii arata eficienta folosirii lor in practica.

Dintre antagonistii RH2 (Cimetidina, Ranitidina, Famotidina, Nizatidina), cei mai utilizati in pediatrie sunt Ranitidina si Nizatidina.

Inhibitorii de pompa de protoni sunt reprezentati de benzimidazoli: Omeprazol, Pantoprazol, Lanso- prazol, Esomeprazol, Rabeprazol.

Antiacidele

Sunt medicamente ce pot fi folosite in cazurile foarte usoare, in care episoadele de reflux sunt rare si cand nu exista leziune de esofagita.

Se folosesc alginatii (Gaviscon), urmati de combinatia hidroxid de aluminiu – hidroxid de magneziu (Maalox), eficace in neutralizarea refluxului mixt. Se administreaza cu 1 1⁄2 – 2 ore dupa mesele principale si la culcare.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Contacteaza Expertul DOC! Trimite aici o intrebare pentru Dr. Oana Cuzino.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0