Epicondilita laterală sau cotul tenismenului, ce este si cum se tratează

Epicondilita laterală este o afecțiune dureroasă la nivelul cotului ce constă în inflamația tendoanelor care se inseră pe epicondilii laterali ai humerusului.

Articulația cotului cuprinde 3 oase: humerus (osul brațului), radius și cubitus (oasele antebrațului). Epicondilita laterală se mai numește și “cotul tenismenului” (în condițiile în care această afecțiune este destul de frecvent întalnită la jucatorii de tenis, la care lovitura de rever solicită musculatura și tendoanele cu inserție la nivelul cotului). Dar orice activitate care suprasolicită în mod repetitiv musculatura antebrațului poate determina simptome sugestive, cum se întamplă în cazul instalatorilor, zugravilor, mecanicilor auto, bucătarilor sau măcelarilor.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Mișcarile repetitive combinate cu ridicarea de greutați sunt cele care duc la apariția afecțiunii. Orice persoană expusă la factorii de risc prezentați poate avea epicondilită laterală, dar în general frecvența mai mare a afecțiunii este întalnită la persoane de 30- 50 ani.

Care sunt principalele simptome?

Pacienții acuză durere și sensibilitate în zona laterală a cotului, durere care poate iradia către antebraț. Durerea se accentuează la activitățile ce presupun mișcarea de apucare și strângere (strângerea mâinii, deschiderea unui capac, susținerea unui obiect mai greu în mână). Uneori pacientul nu poate face extensia completă a cotului și nici nu poate strânge complet pumnul din cauza durerii. Simptomele apar la nivelul cotului de partea dominantă (cotulul drept pentru dreptaci și invers).

De multe ori apare această durere la cot și inflamație la cot după un meci de tenis, motiv pentru care această afecțiune a fost denumită “cotul tenismenului”. Dar multe alte activități repetitive care solicită musculatura antebrațului (precum tăierea lemnelor, zugrăvitul, vopsitul) pot determina semne și simptome care să se încadreze în această afecțiune.

Cum se pune diagnosticul?

Pentru a pune un diagnostic corect, trebuie luată în calcul activitatea fizica a pacientului, factorii de risc ocupaționali și participarea la activități sportive. Durerea se accentuează la mișcările de pronație și supinație (adică rotirea antebrațului). Unul din testele folosite de medic pentru a confirma diagnosticul de epicondilită laterală constă în întinderea forțată a încheieturii mainii și degetelor cu cotul în extensie. Se consideră că testul este pozitiv dacă apare durere pe traiectul tendoanelor și muschilor extensori ai mâinii (adică la nivelul antebrațului).

Ecografia de părți moi la nivelul cotului sau un examen RMN pot evidenția gradul de degenerare a tendoanelor și starea țesutului moale. O electromiografie elimină suspiciunea unei compresii nervoase care poate determina simptome similare epicondilitei laterale.

În ce constau tratamentul și recuperarea?

În primul rând pacientul trebuie să înceteze orice activitate sportivă sau orice activitate grea. Purtarea unei orteze la nivelul antebrațului poate contribui la ameliorarea simptomelor, prin relaxarea musculaturii.

Administrarea de antiinflamator nonsteroidian oral reduce durerea și inflamația. De asemenea se folosesc unguente cu antiinflamator nonsteroidian pentru aplicații locale. Aplicarea locală a unei pungi cu gheață (învelită intr-un prosop) pentru 10-15 minute de 2-3 ori pe zi poate ameliora durerea. Injectarea locală de preparate cortozonice poate fi o soluție pentru pacienții cu epicondilită laterală.

Procedurile precum laserterapia, electrostimularea și aplicarea ultrasunetelor pot ameliora simptomele.

Kinetoterapia este foarte importantă. Kinetoterapeutul este cel care sfătuieste un pacient cu epicondilită laterală care sunt mișcările pe care poate să le faca pentru a proteja cotul. Acesta poate verifica echipamentul sportiv (de exemplu un racordaj mai slab sau o rachetă de dimensiuni mai mici solicită mai putin musculatura antebrațului) și instrumentele de lucru și poate sugera pacientului cum să le folosească pentru a face mișcările la nivelul cotului în condiții de siguranță.

Pentru pacienții cu simptomatologie prelungită, o soluție este reprezentată de injectarea de plasmă bogată în trombocite (PRP, Platelet Rich Plasma). Procedura se bazează pe încercarea de a regenera țesutul inflamat și constă în recoltarea a 7-15 ml sange, centrifugarea lui și apoi injectarea acestui preparat, bogat în factori de regenerare, la nivelul țesutului lezat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În cazul în care simptomele nu dispar după 6-12 luni de tratament, daca pacientul are în continuare dureri sau funcția normala a cotului nu s-a recuperat, medicul ortoped poate recomanda necesitatea unei intervenții chirurgicale.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0