Bolile splinei: infecții, boli de sânge, ruptură de splină

Cele mai frecvente afecțiuni ale splinei includ infecțiile, bolile de sânge și ruptura de splină.

Splina este un organ localizat în cutia toracică, în zona abdominală stânga sus. Multe afecțiuni, inclusiv infecțiile, bolile hepatice și anumite forme de cancer pot duce la mărirea splinei, cunoscută și sub numele de splenomegalie.

O splină mărită, de obicei, nu provoacă niciun fel de simptome, fiind adeseori descoperită în timpul unui examen fizic de rutină. Medicul, în general, nu poate să simtă splina de dimensiuni normale la adulți, însă poate simți o splină mărită. Pentru a depista cauza, medicul va recomanda cel mai probabil teste de sânge și unele metode de imagistică medicală.

O splina mărită poate duce la:

  • niciun fel de simptome, în unele cazuri;
  • durere sau senzația de preaplin în partea superioară stângă a abdomenului, care poate să radieze spre umărul stâng;
  • senzația de preaplin, fără să mănânci sau după ce ai mâncat doar o cantitate mică de mâncare, care vine de la splina mărită care apasă pe stomac;
  • anemie;
  • oboseală;
  • infecții frecvente
  • sângerare ușoară.

Când să mergi la medic? Mergi imediat la medic dacă ai durere în partea stângă (cavitatea abdominală superioară), în special dacă este severă sau dacă durerea se înrăutățește atunci când respiri adânc.

Un număr mare de infecții și boli pot determina o splină mărită. Această mărire a splinei poate fi temporară, în funcție de tratament. Factorii care contribuie la mărirea splinei sunt:

  • infecțiile virale, cum este mononucleoza;
  • infecțiile bacteriene, cum ar fi sifilisul sau o infecție a membranei interioare a inimii (numită endocardită);
  • infecțiile parazitare, cum este malaria;
  • ciroza și alte boli care afectează ficatul;
  • diferite tipuri de anemie hemolitică - o afecțiune caracterizată de distrugerea globulelor roșii din sânge;
  • forme de cancer al sângelui, cum ar fi leucemia și neoplasme mieloproliferative și limfomul Hodgkin (cunoscut și sub numele de boala Hodgkin);
  • boli metabolice, cum sunt boala Gaucher și boala Niemann-Pick;
  • presiune asupra venelor din splină sau a celor din ficat sau existența unui cheag de sânge în aceste vene.

Care sunt bolile splinei?

Bolile splinei includ splenomegalia, caz în care splina este mărită din diverse motive. Pe de altă parte, o lipsă a funcției normale a splinei este numită asplenie (sau lipsa splinei). Dacă o splină mărită cauzează complicații grave sau cauza măririi splinei nu poate fi identificată sau tratată, îndepărtarea pe cale chirurgicală a splinei poate fi o opțiune pentru pacient. În cazurile cronice sau critice, intervenția chirurgicală poate oferi cea mai bună speranță pentru recuperarea pacientului.

Cele mai comune boli ale splinei:

1. Infecțiile

Prin prisma rolului pe care îl joacă acest organ în sistemul imunitar, infecțiile pot afecta splina, ducând la apariția splenomegaliei. Și bolile virale pot cauza mărirea splinei. Cea mai cunoscută este mononucleoza, provocată de virusul Epstein-Barr, care poate determina o fragilitate sporită a splinei și chiar mărirea acesteia. Alte infecții care pot afecta splina sunt: hepatita, malaria și bruceloza (o infecție bacteriană rară, cauzată de ingerarea cărnii nesterilizate sau a laptelui nesterilizat).

2. Bolile sângelui

Una dintre funcțiile splinei este să curețe fluxul de sânge de resturile celulare, în special dacă există o descompunere a globulelor roșii din sânge. Prin urmare, bolile care duc la descompunerea globulelor roșii pot afecta splina, cauzând splenomegalia. Una dintre acestea este siclemia sau anemia cu celule în seceră, în care globulele roșii din sânge sunt atât de fragile, încât se „rup” cu ușurință. Alte afecțiuni și boli ale sângelui includ sferocitoza ereditară și eliptocitoza ereditară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

3. Ruptura de splină

Splina este un organ foarte vascularizat care poate ajunge la un moment dat să fie umflat cu sânge, astfel încât ruptura splinei are potențialul de a fi periculoasă și pune viața pacientului în pericol. Ruptura splinei rezultă, de obicei, de pe urma unui traumatism, în special ca urmare a accidentelor de mașină. Dacă splina se rupe, sângele se va infiltra în cavitatea abdominală, provocând durere. Pacienții cu ruptură de splină pot deveni rapid anemici, astfel că vor avea nevoie de transfuzii de sânge.

Dacă splina nu funcționează corect sau este deteriorată, bolnavă sau mărită, poate fi nevoie de o operație de îndepărtare a acestui organ, cunoscută sub numele de splenectomie. Uneori, doar o parte din splină poate fi îndepărtată, ceea ce se numește splenectomie parțială. Îndepărtarea splinei se face după o cântărire atentă, deoarece slăbește sistemul imunitar și crește susceptibilitatea persoanei la infecții. Splenectomia poate avea loc, de obicei, prin:

Laparoscopie

Majoritatea operațiilor de îndepărtare a splinei se efectuează folosind laparoscopia - chirurgul pătrunde în abdomen fără a fi nevoie să facă tăieturi mari. Acest lucru înseamnă că vor exista mai puține cicatrici și persoana se va putea recupera mai repede după operație. 

Procedura presupune mai multe tăieturi mici în burtă, ghidarea unui laparoscop în corp printr-una dintre tăieturi, trecerea instrumentelor subțiri prin celelalte tăieturi pentru a se îndepărta splina. La final, tăieturile sunt cusute sau lipite între ele. Este posibil ca pacientul să meargă acasă în aceeași zi sau poate fi necesar să rămână o noapte la spital.

Operație deschisă

În caz de operație deschisă, se face o tăietură mare. Acest tip de intervenție poate fi necesar dacă splina este prea mare sau prea deteriorată pentru a fi îndepărtată folosind altfel de procedură. Adesea, în situații de urgență, aceasta este metoda preferată. Poate fi necesar ca pacientul să rămână în spital câteva zile pentru a se recupera.

Recuperarea după splenectomie

Ca orice operație, și îndepărtarea splinei prezintă un mic risc de complicații, inclusiv sângerări și infecții, pe care medicul le va discuta înainte de intervenție.

Pentru a reduce riscul unui cheag de sânge sau al unei infecții, se vor recomanda anumite exerciții pentru acasă. Un alt risc este infectarea locului operației. Dacă pacientul observă orice semne de infecție, trebuie să contacteze imediat medicul de familie sau spitalul, deoarece este posibil să fie nevoie de antibiotice.

Recuperarea durează de obicei câteva săptămâni. Medicul sau asistenta vor sfătui pacientul legat de când se va putea întoarce la activitățile obișnuite. În ceea ce privește alimentația, pacientul poate să mănânce și să bea normal la scurt timp după operație.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Spleen problems and spleen removal
https://www.nhs.uk/conditions/spleen-problems-and-spleen-removal/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 2