Testele genetice pentru personalizarea tratamentului in cancerul de prostata

Cancerul de prostata este al doilea cel mai frecvent tip de cancer care afecteaza barbatii, iar statisticile spun ca in foarte multe dintre cazuri afectiunea este asimptomatica – doar 1 din 40 de pacienti va avea simptome1. Printre cei mai importanti factori de risc se numara varsta inaintata (peste 50 de ani), obezitatea si factorul ereditar (diagnostic de cancer de prostata in randul bunicilor, parintilor, fratilor).

Cum se pune diagnosticul si cum se alege tratamentul

In cadrul controalelor urologice de rutina sau atunci cand pacientul indica prezenta anumitor simptome, medicul va realiza o examinare a prostatei numita tuseu rectal, completata cu un test de sange pentru determinarea valorii antigenului prostatic specific (PSA). Diagnosticul cert de cancer poate fi pus, insa, doar prin realizarea unei biopsii.

Tesutul prelevat in cadrul biopsiei prostatei este, de asemenea, utilizat pentru a evalua gradul tumorii, clasificat cu ajutorul scorului Gleason. Un scor Gleason mai mare inseamna un risc mai mare de extindere si de metastaze la alte organe. Tumora este, de asemenea, clasificata in functie de trei factori: caracteristicile tumorii primare, afectarea ganglionilor limfatici si prezenta sau absenta unor metastaze in alta zona a corpului.

Aceste scale de diagnostic le permit medicilor sa aleaga o schema de tratament pentru pacient. Cu toate acestea, datele mondiale arata ca multi pacienti cu cancer de prostata trec fie printr-un protocol de tratament mult prea dur pentru stadiul cancerului, fie altii nu sunt tratati suficient de intensiv. In general, dupa diagnostic, pacientilor le este recomandata fie monitorizarea activa a afectiunii, prin controale si teste regulate, fie tratamente considerate interventionale, precum radioterapie, terapie hormonala, chimioterapie sau alte forme mai noi de tratament similar, chirurgie sau combinatii intre acestea. Toate aceste tratamente au potentiale complicatii si efecte nocive precum anxietatea, durerea, infectia si sangerarea, disfunctii ale sistemului digestiv, incontinenta urinara, disfunctii sexuale.

Riscurile alegerii incorecte a unui tratament sunt fie cresterea riscului de deces cauzata de lipsa unui tratament adecvat, desi cancerul era agresiv, fie reducerea calitatii vietii pacientului si asumarea riscului unor complicatii sistemice, la pacientii care nu ar fi necesitat, de fapt, tratamente atat de invazive. Mai mult decat atat, fiecare pacient trebuie sa fie abordat diferit, fiindca toate aceste variabile transforma fiecare caz de cancer intr-unul unic.

Inovatiile in testarea genetica ne permit astazi sa evaluam agresivitatea unui cancer de prostata cu ajutorul genomicii. Un astfel de ajutor in procesul de diagnosticare este esential, pentru a-i putea asigura pacientului cel mai bun raspuns la intrebarea “Ce tratament mi se potriveste si ma poate ajuta sa inving aceasta afectiune?”.

Testele genetice permit personalizarea tratamentului pentru rezultate superioare

O astfel de solutie este Prolaris®, un test genetic de prognostic, ce evalueaza ciclul celular de progresie (CCP). Le permite medicilor sa completeze diagnosticul bazat pe antigenul prostatic si scorul Gleason cu o informatie la fel de importanta: cat de agresiva este tumora si ce risc de metastazare exista.

Prolaris® este un test genomic, ceea ce inseamna ca masoara expresia anumitor gene in tumora si caracteristicile de crestere si extindere ale cancerului de prostata. Mai exact, evalueaza modificarile la nivelul a 31 de gene implicate in ciclul celular de progresie si analizeaza 15 gene de mentinere a genotipului pentru a genera scorul, oferind informatii despre proliferarea celulelor tumorale (cat de rapid se inmultesc celulele).

Testul Prolaris® este potrivit pentru toti pacientii cu cancer de prostata localizat, insa poate fi efectuat numai la cei care au suferit o biopsie sau prostatectomie, nu si la cei carora li s-a efectuat deja radioterapie pelvina si/ sau tratament medicamentos.

Testul Prolaris® analizeaza o mostra a aceluiasi tesut de biopsie care este colectat pentru diagnosticul de rutina, ceea ce inseamna ca nu este necesara o interventie suplimentara. Odata ce proba a fost analizata, se genereaza un raport care include caracteristicile clinicopatologice ale pacientului (inclusiv varsta, nivelul PSA pre-biopsie, stadiul tumorii, procentul de nuclee bioptice pozitive, scorul Gleason si grupul de risc clinic) si o evaluare bazata pe Scorul Prolaris®.

Majoritatea rezultatelor Prolaris® se inscriu pe o scala de la 0 la 10, un scor mai mare indicand un cancer mai agresiv. Odata cu cresterea fiecarei unitati a scorului Prolaris®, riscul pacientului se dubleaza. Efectuat in momentul diagnosticului, testul indica riscul relativ individual de progresie a bolii (scazut sau ridicat) la 10 ani, insa efectuat dupa ce are loc interventia chirurgicala de prostatectomie, indica riscul de reaparitie a bolii.

Un studiu2 publicat in anul 2014 a analizat eficienta Prolaris® in adaptarea tratamentului la nevoile pacientului. Datele arata ca, dupa primirea rezultatelor testului, la 64,9% dintre pacienti li s-au efectuat modificari mai mici sau mai mari ale schemei de tratament: la 24,9% s-a optat pentru o intensificare a terapiei, iar la 40% s-a optat pentru o reducere a terapiei.

In ceea ce priveste categoriile principale de tratament interventional sau monitorizare activa, au existat si schimbari drastice care indica utilitatea unui astfel de test pentru cazurile in care investigatiile obisnuite nu reflecta in totalitate caracteristicile afectiunii.

Pentru pacientii cu risc crescut, doar la 66,7% s-a pastrat schema de tratament prescrisa initial; la 15,4% dintre ei s-a renuntat la tratamentul interventional, fiind ulterior doar monitorizati, iar la 19,7% dintre ei s-a initiat o schema de tratament activ, desi indicatia initiala era de asteptare si monitorizare.

In cazul grupului de pacienti cu risc mediu, la 71% s-a pastrat schema de tratament, in timp ce la 16,8% s-au optat pentru aplicarea unui protocol de monitorizare, iar la 12,2% s-a initiat tratament de tip interventional.

La 68,1% dintre pacientii cu risc scazut s-a mentinut planul de tratament, in timp ce la 24,4% dintre ei s-a renuntat la tratamentul interventional pentru a fi doar monitorizati, iar tratamentele active au fost administrate doar in cazul a 7,4% dintre pacienti.

Un alt studiu3, publicat de aceasta data in 2016, a aratat ca dupa testul genomic Prolaris®, la 47,8% dintre pacienti s-au efectuat modificari ale schemei de tratament. Dintre acestea, 72,1% au fost considerate reduceri ale intensitatii tratamentului, in timp ce 26,9% au fost cresteri.

Cancerul de prostata, ca de altfel majoritatea tipurilor de cancer, este o afectiune dificil de gestionat din cauza tuturor aspectelor pe care medicii trebuie sa le ia in calcul. Cu cat informatiile despre cazul specific al pacientului sunt mai multe, cu atat tratamentul poate fi personalizat si adaptat, reducandu-se astfel timpul de asteptare, efectele adverse sau riscul de deces.

Afla aici mai multe despre avantajele testului genetic Prolaris® si discuta cu medicul tau urolog despre aceasta sansa de a sti cat mai multe detalii despre starea ta de sanatate si despre schimbarile pe care cancerul de prostata la produce in organismul tau, pentru a lupta mai usor si mai eficient impotriva bolii.

 

 

Bibliografie:

1.  Prolaris Cell Cycle Progression Test for Localized Prostate Cancer: A Health Technology Assessment, Health Quality Ontario, 2017

2.  Cell cycle progression score and treatment decisions in prostate cancer: results from an ongoing registry, Crawford ED, Scholz MC, Kar AJ, Fegan JE, Haregewoin A, Kaldate RR, Brawer MK, 2014

3.  Impact of the Cell Cycle Progression Test on Physician and Patient Treatment Selection for Localized Prostate Cancer, Shore ND, Kella N, Moran B, Boczko J, Bianco FJ, Crawford ED, Davis T, Roundy KM, Rushton K, Grier C, Kaldate R, Brawer MK, Gonzalgo ML, 2016

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0