Testele genetice pentru personalizarea tratamentului în cancerul de prostată

Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent tip de cancer care afectează bărbații, iar statisticile spun că în foarte multe dintre cazuri afecțiunea este asimptomatică – doar 1 din 40 de pacienți va avea simptome 1. Printre cei mai importanți factori de risc se numără vârsta înaintată (peste 50 de ani), obezitatea și factorul ereditar (diagnostic de cancer de prostată în rândul bunicilor, părinților, fraților). 

 

Cum se pune diagnosticul și cum se alege tratamentul

În cadrul controalelor urologice de rutină sau atunci când pacientul indică prezența anumitor simptome, medicul va realiza o examinare a prostatei numită tușeu rectal, completată de un test de sânge pentru determinarea valorii antigenului prostatic specific (PSA). Diagnosticul cert de cancer poate fi pus, însă, doar prin realizarea unei biopsii. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Țesutul prelevat în cadrul biopsiei prostatei este, de asemenea, utilizat pentru a evalua gradul tumorii, clasificat cu ajutorul scorului Gleason. Un scor  Gleason mai mare înseamnă un risc mai mare de extindere și de metastaze la alte organe. Tumora este, de asemenea, clasificată în funcție de trei factori: caracteristicile tumorii primare, afectarea ganglionilor limfatici și prezența sau absența unor metastaze în altă zonă a corpului. 

Aceste scale de diagnostic le permit medicilor să aleagă o schemă de tratament pentru pacient. Cu toate acestea, datele mondiale arată că mulți pacienți cu cancer de prostată trec fie printr-un protocol de tratament mult prea dur pentru stadiul cancerului, fie alții nu sunt tratați suficient de intens. În general, după diagnostic, pacienților le este recomandată fie monitorizarea activă a afecțiunii, prin controale și teste regulate, fie tratamente considerate intervenționale, precum radioterapie, terapie hormonală, chimioterapie sau alte forme mai noi de tratament similar, chirurgie sau combinații între acestea. Toate aceste tratamente au potențiale complicații și efecte nocive precum anxietatea, durerea, infecția și sângerarea, disfuncții ale sistemului digestiv, incontinență urinară, disfuncții sexuale. 

Riscurile alegerii incorecte a unui tratament sunt fie creșterea riscului de deces cauzată de lipsa unui tratament adecvat, deși cancerul era agresiv, fie reducerea calității vieții pacientului și asumarea riscului unor complicații sistemice, la pacienții care nu ar fi necesitat, de fapt, tratamente atât de invazive. Mai mult decât atât, fiecare pacient trebuie să fie abordat diferit, fiindcă toate aceste variabile transformă fiecare caz de cancer într-unul unic. 

Inovațiile în testarea genetică ne permit astăzi să evaluăm agresivitatea unui cancer de prostată cu ajutorul genomicii. Un astfel de ajutor în procesul de diagnosticare este esențial, pentru a-i putea asigura pacientului cel mai bun răspuns la întrebarea “Ce tratament mi se potrivește, tratament care mă poate ajută să înving această afecțiune?”. 

Testele genetice permit personalizarea tratamentului pentru rezultate superioare 

O astfel de soluție este un test genetic de prognostic, ce evaluează ciclul celular de progresie (CCP). Tipul acesta de test le permite medicilor să completeze diagnosticul bazat pe antigenul prostatic și scorul Gleason cu o informație la fel de importantă: cât de agresivă este tumora și ce risc de metastazare există. 

Prolaris® este un test genomic, ceea ce înseamnă că măsoară expresia anumitor gene în tumoră și caracteristicile de creștere și extindere ale cancerului de prostată. Mai exact, evaluează modificările la nivelul a 31 de gene implicate în ciclul celular de progresie și analizează 15 gene de menținere a genotipului pentru a genera scorul, oferind informații despre proliferarea celulelor tumorale (cât de rapid se înmulțesc celulele). 

Testul Prolaris® este potrivit pentru toți pacienții cu cancer de prostată localizat, însă poate fi efectuat numai la cei care au suferit o biopsie sau prostatectomie, nu și la cei cărora li s-a efectuat deja radioterapie pelvină și/ sau tratament medicamentos. 

Testul Prolaris® analizează o mostră a aceluiași țesut de biopsie care este colectat pentru diagnosticul de rutină, ceea ce înseamnă că nu este necesară o intervenție suplimentară. Odată ce probă a fost analizată, se generează un raport care include caracteristicile clinico-patologice ale pacientului (inclusiv vârsta, nivelul PSA pre-biopsie, stadiul tumorii, procentul de nuclee bioptice pozitive, scorul Gleason și grupul de risc clinic) și o evaluare bazată pe Scorul Prolaris®. 

Majoritatea rezultatelor Prolaris® se înscriu pe o scală de la 0 la 10, un scor mai mare indicând un cancer mai agresiv. Odată cu creșterea fiecărei unități a scorului Prolaris®, riscul pacientului se dublează. Efectuat în momentul diagnosticului, testul indică riscul relativ individual de progresie a bolii (scăzut sau ridicat) la 10 ani, însă efectuat după ce are loc intervenția chirurgicală de prostatectomie, indică riscul de reapariție a bolii. 

Un studiu2 publicat în anul 2014 a analizat eficiența testului genetic Prolaris® în adaptarea tratamentului la nevoile pacientului. Datele arată că, după primirea rezultatelor testului, la 64,9% dintre pacienți li s-au efectuat modificări mai mici sau mai mari ale schemei de tratament: la 24,9% s-a optat pentru o intensificare a terapiei, iar la 40% s-a optat pentru o reducere a terapiei. 

În ceea ce privește categoriile principale de tratament intervențional sau monitorizare activă, au existat și schimbări drastice care indică utilitatea unui astfel de test pentru cazurile în care investigațiile obișnuite nu reflectă în totalitate caracteristicile afecțiunii. 

Pentru pacienții cu risc crescut, doar la 66,7% s-a păstrat schema de tratament prescrisă inițial; la 15,4% dintre ei s-a renunțat la tratamentul intervențional, fiind ulterior doar monitorizați, iar la 19,7% dintre ei s-a inițiat o schemă de tratament activ, deși indicația inițială era de așteptare și monitorizare. 

În cazul grupului de pacienți cu risc mediu, la 71% s-a păstrat schema de tratament, în timp ce pentru 16,8% dintre pacienți s-a optat pentru aplicarea unui protocol de monitorizare, iar la 12,2% s-a inițiat tratament de tip intervențional. 

La 68,1% dintre pacienții cu risc scăzut s-a menținut planul de tratament, în timp ce la 24,4% dintre ei s-a renunțat la tratamentul intervențional pentru a fi doar monitorizați, iar tratamentele active au fost administrate doar în cazul a 7,4% dintre pacienți. 

 

Un alt studiu3, publicat de această dată în 2016, a arătat că după testul genomic Prolaris®, la 47,8% dintre pacienți s-au efectuat modificări ale schemei de tratament. Dintre acestea, 72,1% au fost considerate reduceri ale intensității tratamentului, în timp ce 26,9% au fost creșteri. 

Cancerul de prostată, ca de altfel majoritatea tipurilor de cancer, este o afecțiune dificil de gestionat din cauza tuturor aspectelor pe care medicii trebuie să le ia în calcul. Cu cât informațiile despre cazul specific al pacientului sunt mai multe, cu atât tratamentul poate fi personalizat și adaptat, reducându-se astfel timpul de așteptare, efectele adverse sau riscul de deces. 

Discută cu medicul tău urolog despre această șansă de a ști cât mai multe detalii despre starea ta de sănătate și despre schimbările pe care cancerul de prostată la produce în organismul tău, pentru a lupta mai ușor și mai eficient împotriva bolii.

 

Citește și

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „ Prolaris Cell Cycle Progression Test for Localized Prostate Cancer: A Health Technology Assessment”, publicat în Ontario Health Technology Assessment Series, în 2017
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5451271/
2 Studiul „Cell cycle progression score and treatment decisions in prostate cancer: results from an ongoing registry”, publicat în Current medical research and opinion, în 2014, autori: E David Crawford, Mark C Scholz, Ashok J Kar, Jeffrey E Fegan, Abebe Haregewoin, Rajesh R Kaldate, Michael K Brawer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24576172/
3 Studiul „Impact of the Cell Cycle Progression Test on Physician and Patient Treatment Selection for Localized Prostate Cancer”, publicat în The Journal of Urology, în 2016, autori: Shore ND, Kella N, Moran B, Boczko J, Bianco FJ, Crawford ED, Davis T, Roundy KM, Rushton K, Grier C, Kaldate R, Brawer MK, Gonzalgo ML
https://www.auajournals.org/doi/abs/10.1016/j.juro.2015.09.072

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0