Biopsia lichida – instrument in personalizarea tratamentului in cancerul colorectal

Cancerul colorectal este o importantă problemă de sănătate publică, reprezentând cea de-a doua cauză de deces prin cancer la nivel global.

Se estimează că până în anul 2035, numărul total de decese din cauza cancerului rectal și de colon va crește cu 60%, respectiv 71,5%1. Supraviețuirea globală la 5 ani după diagnosticul primar în stadiul I–II este de 87-90%, scăzând la 68–72% în stadiul III și scăzând în continuare la 11–14% în stadiul IV metastatic (mCRC).

În prezent, ca tratament pentru cancerul colorectal se numără rezecția endoscopică și chirurgicală, chimioterapie adjuvantă sistemică, radioterapia, terapia țintită și imunoterapia. Din cauza răspunsului slab al multor pacienți colorectali la abordările terapeutice existente, și deoarece supraviețuirea pacienților cu cancer colorectal este foarte dependentă de diagnosticul primar și de tratamentul precoce, este nevoie de un biomarker care poate prezice răspunsul benefic cât mai devreme posibil.  

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

În prezent, biopsia tumorală poate identifica astfel de biomarkeri. Cu toate acestea, fezabilitatea tehnică, eterogenitatea tumorii și evoluția cancerului sunt limitări majore ale acestei abordări cu un singur instantaneu. Genotiparea ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) a fost abordată ca fiind soluția pentru depășirea acestor limitări. Într-adevăr, ctDNA a fost demonstrat retrospectiv capabil să identifice boala reziduală minimă post-operație și tratamentul post-adjuvant, precum și să identifice modificări moleculare medicamentabile pentru adaptarea tratamentelor în boala metastatică.

Biopsia lichidă, de ajutor în personalizarea tratamentului în cancerul colorectal 

Cu toate că prognosticul pacienților cu cancer colorectal s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decade, aproape jumătate dintre pacienții cu boala localizată recidivează după tratamentul inițial. Supraviețuirea mediană în cazul pacienților cu cancer de colon metastatic se situează în jur de 30 de luni.

În ultimii 20 de ani, identificarea alterărilor genomice în cazul tumorilor solide a dus la o înțelegere mai bună a bazelor moleculare ale cancerului. Detectarea modificărilor genetice reprezintă premisa terapiilor personalizate. Recunoașterea biomarkerilor predictivi și prognostici reprezintă un pas hotărâtor în identificarea pacienților cu risc crescut de recidivă, precum și în stabilirea strategiilor terapeutice optimale în scop adjuvant și nu numai. În boala metastatică, identificarea aberațiilor genomice secundare proliferării clonale după terapia adjuvantă sau heterogenității tumorale reprezintă premisa terapiilor-țintă.

Heterogenitatea intertumorală și intratumorală este o realitate. Cu toate că biopsia de țesut rămâne placa turnantă a diagnosticului de cancer și a mutațiilor somatice care recomandă un anumit tip de tratament, este foarte probabil că aceasta să nu reflecte în totalitate profilul molecular real al tumorii în condițiile heterogenitatii intratumorale și interlezionale. Este foarte clar că genotiparea țesutului tumoral nu poate fi realizată doar prin prisma unei singure biopsii. Cu alte cuvinte, o singură biopsie nu poate fi definitorie pentru întreg genomul tumoral.

Încă de acum 50 de ani, de când a fost descrisă prezența de fragmente celulare în sângele circulant, mai multe studii s-au orientat către implementarea procedurilor de identificare a ADN-ului tumoral circulant în decizia terapeutică. Pe de o parte, ADN-ul tumoral circulant poate fi identificat în plasma sau serul pacienților cu diverse tipuri de cancer, și reprezintă o procedură facilă de caracterizare moleculară tumorală. Pe de altă parte, biopsia lichidă reprezintă o procedură simplă și non-invazivă care oferă informații legate de prezența tumorii în corp, chiar în condițiile în care tumora nu este identificată prin procedurile clasice de diagnostic.

Eficacitatea anticorpilor anti EGFR în tratamentului cancerului colorectal metastatic depinde de prezența alterărilor în genele de semnalizare a căii EGFR. Studii mai vechi au evidențiat concordanța dintre statusul mutațional al genelor RAS în țesutul tumoral și în sângele circulant, concordanță care poate atinge un procent de aproximativ 80%. În aceste condiții, deoarece profilul molecular al tumorii se poate modifica permanent în timpul tratamentului oncologic, este mult mai facil să se recurgă la analize de sânge decât să se rebiopsieze tumora pentru a identifica mutațiile subsecvente care pot indica terapia ulterioară.

Lăsând la o parte complianța extrem de limitată a pacienților la rebiopsiere, această procedură poate fi însoțită de complicații inerente. În aceste condiții, biopsia lichidă este o alternativă mai mult decât acceptabilă, atât pentru pacient, cât și pentru medic, atât datorită facilității metodei, a posibilității repetării acesteia oricând, cât și a sensibilității din ce în ce mai mari.

În plus, capacitatea ADN-ului celular circulant de a reflecta heterogenitatea tumorală s-a dovedit superioară biopsiei de țesut. Toate aceste date reflectă evoluția clonală tumorală pe parcursul terapiei și până la progresia clinică a bolii, evoluție care ar putea explica eficiența reînceperii terapiei cu blocanți EGFR (n.r. endotelial growth factor receptor).

Potențialul rol al biopsiei lichide în cancerul colorectal nu trebuie limitat doar la boala metastatică. Există date care atestă potențialul rol al determinării ADN-ului circulant în stagii incipiente. Anumite studii clinice au demonstrat o legătură între mutațiile somatice al ADN-ului circulant și identificarea bolii minim reziduale sau a pacienților cu risc crescut de recidivă. Detectarea ADN-ului circulant după intervenția chirurgicală curativă pentru stadiul al II-lea al bolii poate fi un factor predictiv pentru recidiva precoce postoperatorie.

În ciuda entuziasmului legat de biopsia lichidă, rămâne în discuție credibilitatea probei. În aceste condiții, se impun cât mai rapid standardizări în privința manierei de recoltare, a condițiilor de recoltare, condiții de păstrare a probelor, izolarea ADN-ului circulant.

Deși totul suna promițător, este încă mult prea devreme pentru a lua decizii de tratament numai prin prisma ADN-ului circulant. Cel puțin în prezent, biopsiile lichide nu permit să identificăm boala minimă reziduală, să identificăm pacienții care răspund magistral la terapia citotoxică și, în plus, să supraveghem evoluția tumorală pe tot parcursul tratamentului aplicat.  

Biopsia lichidă poate fi efectuată în orice moment

Biopsia lichidă corespunde colectării de lichide precum sânge, urină, lichid cefalorahidian, în care poate fi găsit material derivat din tumori care urmează să fie analizat2. În sânge, se pot detecta diferite produse tumorale: celule tumorale, acizi nucleici, proteine și exozomi. Cele două produse care au trezit mult interes în ultimii 10 ani sunt atât celulele tumorale circulante (CTC), cât și ADN-ul tumoral circulant (ctDNA).

Toate aceste produse, provenite fie din tumora primară, recidive sau metastaze, sunt prezente în sângele venos periferic și pot fi studiate chiar și atunci când nu există o tumoare accesibilă pe care să se efectueze o biopsie. Spre deosebire de biopsiile tisulare, analizele de sânge pot fi efectuate în orice moment și pot fi repetate în orice moment.

Biopsia lichidă are numeroase beneficii

Așa cum am menționat deja, biopsiile lichide, spre deosebire de cele efectuate pe țesutul tumoral solid, pot oferi o alternativă mai bună în cazul multor pacienți, pentru monitorizarea cancerului de-a lungul timpului. Ele sunt mai puțin costisitoare și mai puțin invazive și, prin urmare, mai ușor de repetat decât biopsiile pe țesut tumoral solid.

În plus, materialul genetic ce provine din toate ariile unde există boala este eliberat în circulația sangvină, așa că mostra de sânge obținută de la pacient poate oferi o imagine în timp real, o imagine reprezentativă în ceea ce privește evoluția cancerului în corpul uman.

În plus, informațiile obținute în urma biopsiilor lichide îi ajută pe specialiștii din domeniul medical să selecteze cea mai bună terapie pentru un pacient, la un anumit moment în decursul bolii metastatice. Monitorizarea pe baza mostrei de sânge de la pacient poate indica și nevoia de a trece pacientul pe un tip diferit de tratament, înainte ca modificările tumorii să apară pe investigațiile imagistice.

Depășirea limitărilor utilizării intervenționale a biopsiei lichide în cancerul colorectal

În ciuda multitudinii de oportunități clinice oferite de biopsia lichidă în cancerul colorectal, limitările logistice și biologice încă limitează aplicarea extinsă a acesteia. Principalul motiv logistic care împiedică utilizarea analizelor bazate pe ADNc constă în fezabilitatea acestora în afara centrelor academice. O modalitate de a depăși acest lucru ar putea fi centralizarea analizelor ctDNA în centrele de referință selectate, dar acest lucru ar necesita studii și inițiative mari de rentabilitate care necesită sprijin public național și/sau internațional. În schimb, utilizarea biopsiei lichide ca diagnostic ar putea fi deosebit de utilă în acele cazuri pentru care rezultatul prezice răspunsul la tratamentul medical (direcționat sau imunoterapie).

O a doua limitare logistică relevantă pentru analiza ctDNA se bazează pe disponibilitatea diferitelor teste cu caracteristici tehnice diferite în ceea ce privește sensibilitatea și reproductibilitatea.
Mai mult, contextul histopatologic al cancerului - care ia în considerare rata de creștere, componenta stromală și inflamatorie, amploarea distrugerii celulelor tumorale și a necrozei - reprezintă un alt factor determinant al exprimării ADNc-ului care este intrinsec variabil la pacienții cu cancer colorectal3.  

În ciuda acestor limitări, biopsia lichidă are numeroase beneficii. Datele retrospective indică faptul că ctDNA poate identifica pacienții cu cancer colorectal care necesită tratamente adjuvante sau, dimpotrivă, care nu necesită intervenție chirurgicală după tratamentul neoadjuvant. 

De altfel, bopsia lichidă este probabil să joace un rol și în selectarea pacienților cu cancer colorectal care pot beneficia de alte terapii și imunoterapie țintite. Pe scurt, chiar și în prezența mai multor limitări biologice și logistice, biopsia lichidă va deveni probabil esențială pentru ghidarea managementului cancerului colorectal. 

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.


Sursa foto: Shutterstock
1 Studiul „Liquid biopsy approaches and immunotherapy in colorectal cancer for precision medicine: Are we there yet?”, Front Oncol. 2022, Sheefa Mirza, Kinjal Bhadresha, Muhammed Jameel Mughal, Michelle McCabe, Reza Shahbazi, Paul Ruff, Clement Penny
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9853908/
2 Studiul „Personalized Therapy and Liquid Biopsy—A Focus on Colorectal Cancer”, J Pers Med. 2021 Jul, Niki Christou, Léa Veyrune, Sotirios Georgios Popeskou,Muriel Mathonnet
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8305103/
3 Studiul „Liquid biopsies to monitor and direct cancer treatment in colorectal cancer”, British Journal of Cancer volume 127, pages394–407 (2022), Gianluca Mauri, Pietro Paolo Vitiello, Alberto Sogari, Giovanni Crisafulli, Andrea Sartore-Bianchi, Silvia Marsoni, Salvatore Siena & Alberto Bardelli
https://www.nature.com/articles/s41416-022-01769-8


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0