Expertul DOC in Oncologie: chimioterapia intre mit si realitate

Notiunea de chimioterapie sau terapie citostatica se adreseaza tratamentelor medicale a caror principala tinta o reprezinta diviziunea si in subsidiar cresterea celulelor tumorale. Dupa cum se subintelege si din denumirea de "terapie citotoxica sau citostatica", principalul efect al acestor molecule este de distructie celulara.

Ca parte a proceselor naturale care caracterizeaza un organism viu, celulele sunt constant inlocuite printr-un proces de diviziune si crestere celulara. In cazul cancerului, celulele neoplazice capata caracteristici deosebite, se divid necontrolat si prin mecanisme extrem de complexe, scapa de controlul pe care sistemul imunitar il exercita asupra acestora. Mai mult decat atat, pe masura ce boala oncologica avanseaza, cancerul insusi exercita o actiune supresiva asupra mecanismelor imune de aparare. In aceste conditii de crestere, spatiul ocupat de catre celulele normale este preluat de catre celulele neoplazice aflate in numar semnificativ mai mare.

Chimioterapia este inca unul dintre tratamentele eficiente

Articole Medicina primul spatiu de bannere

In ciuda progreselor semnificative inregistrate in tratamentul cancerului, chimioterapia inca ramane o veriga terapeutica importanta in multe dintre tumorile solide precum si in afectiunile hematoocologice. Chimioterapia a fost si este un motiv de dezbateri, adeseori furtunoase, intre reprezentantii medicinei alopate si reprezentantii medicinei naturiste. Nu de putine ori, chimioterapia a fost vazuta pe nedrept, ca o terapie devastatoare, lipsita de eficienta sau chiar mai mult decat atat, cauzatoare de moarte. Ca intotdeauna, adevarul este undeva la mijloc.

Chimioterapia reprezinta inca o optiune terapeutica deosebit de importanta in multe dintre cancere. In functie de situatia clinica a pacientului precum si in functie de stadiul bolii, chimioterapia poate elimina celulele neoplazice sau poate induce remisiunea completa si de lunga durata a simptomatologiei. Exista o multitudine de agenti terapeutici dezvoltati de-alungul anilor, perfectionati, atat din punctul de vedere al eficientei cat si din cel al toxicitatii. In conditiile administrarii tratamentului chimioterapic, limita intre doza eficienta si cea toxica este extrem de mica, de aici si incidenta mare a efectelor adverse.

In linii mari chimioterapia interactioneaza cu celulele in mai multe moduri. Fie prin afectarea mitozei sau prevenirea diviziunii celulare, fie prin interceptarea factorilor de crestere celulara, cum ar fi anumite enzime, hormoni, etc, fie prin stimularea apoptozei (moarte celulara programata) sau blocarea neovascularizatiei tumorilor, si implicit diminuarea aportului nutritiv pentru celulele tumorale in diviziune. Blocarea vascularizatiei tumorale reprezinta un subiect de dezbatere in comunitatea medicala, anumite studii sugerand ca stoparea aportului sangvin poate creste abilitatea celulelor de a deveni rezistente la tratament si implicit de a metastaza.

Incontestabil, chimioterapia este un pilon important in tratamentul cancerului. Fara indoiala nu este un tratament usor de tolerat iar efectele secundare pot fi variabile, de la usoare si pana la devastatoare si in anumite situatii pot fi chiar cu risc vital. Intotdeauna inainte de stabilirea unui plan terapeutic pacientul trebuie sa fie informat asupra potentialelor efecte secundare, imediate si tardive. Pacientul trebuie sa stie la ce sa se astepte inainte de demararea chimioterapiei. De asemenea, pacientul trebuie sa stie, in principiu, cum se administreaza chimioterapia, cat dureaza sedinta de chimioterapie, cate serii de chimioterapie trebuie administrate, care sunt factorii care amelioreaza efectele secundare ale chimioterapiei, care sunt factorii care trebuie sa alarmeze pacientul si sa il indrume spre consultul medical, etc.

Schemele de chimioterapie sunt variate, monochimioterapie sau polichimioterapie, administrarea variind de la o singura zi repetitiv la intervale de 21 sau 28 de zile si pana la scheme mai complicate cu durate de 2, 3, 4 sau mai multe zile, in functie de afectiunea neoplazica, stadiul acesteia precum si afectiunile asociate. Intervalul liber de 7, 14, 21 sau 28 de zile este necesar refacerii celulelor normale si mai ales a celulelor hematopoetice, cele mai afectate de catre chimioterapie datorita ritmului rapid de proliferare al acestora.

Analizele de sange uzuale trebuie sa fie facute obligatoriu inainte de fiecare secventa de chimioterapie. Efectele adverse hematologice sunt frecvent intalnite in timpul chimioterapiei data fiind rata rapida de diviziune a celulelor hematopoietice. Toxicitatea este variabila, pe toate liniile hematologice, atat pe seria hematocitara, cat si pe liniile leucocitara sau trombocitara. Odata identificata toxicitatea hematologica, in functie de gradul acesteia se decide amanarea sau stoparea administrarii si se iau masuri pentru redresarea constantelor afectate.

In functie de tipul si intinderea tratamentului oncologic, efectele secundare variaza de la usoare si pana la severe. Unele persoane nu prezinta efecte adverse in ciuda tratamentelor administrate. Impactul tratamentului asupra vietii de zi cu zi a pacientului depinde de severitatea si durata efectelor secundare.

Cele mai frecvente efecte secundare ale chimioterapiei sunt:

- greata si voma, care afecteaza peste 70% dintre pacienti. Terapia antiemetica este obligatorie si trebuie administrata chiar si dupa remiterea simptomelor.

- caderea parului survine la cateva saptamani dupa initierea anumitor tipuri de chimioterapice. reprezinta adesea un factor de stres major, in special la femei, motiv pentru care se impune consiliere psihologica

- astenia sau oboseala cronica, poate fi permanenta sau episodica. Oboseala excesiva trebuie raportata medicului, de multe ori denotand o anemie severa secundara chimioterapiei

- tulburari temporare sau permanente de auz

- susceptibilitate la infectii oportuniste datorate scaderii semnificative a globulelor albe secundar chimioterapiei, entitate numita neutropenie febrila. Neutropenia febrila necesita spitalizare de urgenta, reprezentand o complicatie redutabila care poate duce pana la deces prin sepsis sever. Tratamentul de electie este antibioterapie sistemica cu spectru larg si ulterior factori de crestere leucocitari.

- mucozita, poate afecta orice parte a tubului digestiv inclusiv gura, esofagul, stomacul, intestinul, rectul sau anusul. Apare la 7-10 zile de la tratament si se manifesta prin aparitia de ulceratii la nivelul mucoaselor in grade diferite care afecteaza masticatia si digestia. Mancatul, bautul si chiar vorbitul se pot efectua cu dificultate

- pierderea apetitului. Atat chimioterapia cat si boala oncologica insasi se insoteste de pierderea apetitului si scadere ponderala consecutiva, pana la intrarea in remisiune sau pana la finalizarea tratamentului. Severitatea inapetentei este dependenta de tipul de cancer si de tipul de chimioterapie administrat. Recomandarea uzuala este pentru mese mici si repetate precum si pentru o hidratare adecvata. In cazul in care inapetenta este severa sau in conditiile in care aportul de hrana sau lichide este imposibil, se impune spitalizare si hranire prin tub nazogastric si perfuzare endovenoasa.

- tulburarile gastrointestinale, fie in sensul diareii sau al constipatiei

- tulburari cognitive si de memorie. Pana la 75 % dintre pacientii supusi chimioterapiei au raportat tulburari ale atentiei, ideatiei sau ale memoriei imediate iar peste 35% dintre acestia prezinta tulburari de lunga durata. Tulburari ale dispozitiei precum si depresia sunt frecvent legate de tratamentul oncologic administrat dar si de temerile legate de viitor.

Eficienta chimioterapiei depind de o serie de factori individuali printre care locatia, tipul si stadiul cancerului, varsta pacientului, statusul general de performanta precum si afectiunile asociate. In multe situatii chimioterapia induce o remisiune completa a bolii, situatie in care se pune problema curabilitatii cancerului. Chimoterapia se asociaza adesea interventiei chirurgicale, administrarea acesteia fiind fie inaintea acesteia (chimioterapie neoadjuvanta), fie ulterior interventiei (chimioterapie adjuvanta). Daca rolul chimioterapiei neoadjuvante este de a micsora tumora si a o transforma intr-o boala operabila, chimioterapia adjuvanta urmareste sa indeparteze celule restante dupa interventia chirurgicala, cu rol in prevenirea sau intarzierea recidivei. In stadii avansate de boala rolul chimioterapiei este de a reduce progresia bolii precum si de a reduce intensitatea simptomatologiei. In acest context chimioterapia se numeste paleativa.

Articole Medicina al doilea spatiu de bannere

In ciuda temerilor legate de efectele secundare unele dintre ele inerente, chimioterapia ramane inca, o arma redutabila in lupta cu cancerul. Viitorul apropiat deschide larg poarta terapiilor personalizate in functie de semnatura genetica a tumorii precum si a imunoterapiei. Intr-un asemenea context din ce in ce mai complex, fara indoiala ca rolul chimioterapiei se va reduce din ce in ce mai mult. De altfel, idealul terapeutic ramane terapie inalt eficienta cu toxicitate generala nesemnificativa, deziderat pe cale sa se indeplineasca.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0