Bronhoscopia (endoscopia bronșică): informații complete

  1. Ce este bronhoscopia
  2. Când se recomandă bronhoscopia
  3. Afecțiuni ce pot fi diagnosticate cu ajutorul bronhoscopiei
  4. Tipuri de bronhoscopie
  5. Contraindicații ale bronhoscopiei
  6. Cum se realizează bronhoscopia
  7. Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie
  8. Procedura de realizare a bronhoscopiei
  9. Riscuri în timpul bronhoscopiei
  10. Complicații ale bronhoscopiei
  11. Recuperarea după bronhoscopie

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

1. Ce este bronhoscopia

O bronhoscopie este un test care îi permite medicului tău să îți examineze căile respiratorii. În unele cazuri, ai nevoie de această tehnică endoscopică, pentru că doar așa medicul specialist poate să vadă interiorul arborelui respirator, interiorul traheelor și al bronhiilor, atât pentru diagnostic, cât și în scopuri terapeutice. De obicei, este efectuată de un medic specializat în afecțiuni pulmonare (un pneumolog).

În cadrul unei bronhoscopii, medicul tău va introduce un instrument numit bronhoscop prin nasul tău sau pe gură și în jos, pe gât, pentru a ajunge la plămânii tăi. Bronhoscopul este realizat dintr-un material flexibil din fibră optică și are o sursă de lumină și o cameră de filmat la capăt.

Majoritatea instrumentelor de acest gen sunt compatibile cu tehnologia video color, lucru care îl ajută pe medicul tău să documenteze rezultatele investigației. Bronhoscopia mai este numită și endoscopie bronșică. Ea permite vizualizarea căilor respiratorii (gât, laringe, trahee, căi respiratorii inferioare) cu ajutorul unui bronhoscop.

Cel mai des, motivele comune pentru care este nevoie de bronhoscopie sunt o tuse persistentă, o infecție sau ceva neobișnuit observat la o radiografie toracică sau la un alt test.

Bronhoscopia poate fi utilizată și pentru a obține mostre de mucus sau țesut, pentru a îndepărta corpuri străine sau alte blocaje din căile respiratorii sau plămâni sau pentru a oferi tratament pentru probleme pulmonare.

Există 2 tipuri de bronhoscop: flexibil și rigid. Ambele tipuri sunt disponibile în lățimi diferite.

Un bronhoscop rigid este un tub drept. Este folosit doar pentru a vizualiza căile respiratorii mai mari. Acesta poate fi folosit în interiorul bronhiilor, pentru:

  • A elimina o cantitate mare de secreții sau sânge.
  • A controla sângerarea.
  • Îndepărtarea obiectelor străine.
  • Îndepărtarea țesuturilor bolnave (leziuni).
  • Pentru a efectua proceduri, cum ar fi stenturi și alte tratamente.

Un bronhoscop flexibil este utilizat mai des. Spre deosebire de endoscopul rigid, acesta poate fi deplasat în jos, în căile respiratorii mai mici (bronhiole). Bronhoscopul flexibil poate fi utilizat pentru a:

  • Așeza un tub de respirație în căile respiratorii pentru a ajuta la administrarea de oxigen.
  • Aspirarea secrețiilor.
  • Pentru a preleva probe de țesut (biopsie).
  • A introduce medicamente în plămâni.

2. Când se recomandă bronhoscopia

În cazul în care te întrebi de ce un medic îți spune să efectuezi o bronhoscopie, răspunsul este foarte simplu. Folosind un bronhoscop, medicul specialist poate să vizualizeze toate structurile care alcătuiesc sistemul tău respirator. Acestea includ laringele, traheea și căile respiratorii mai mici ale plămânilor, care includ bronhiile și bronhiolele.

Medicul tău poate recomanda o bronhoscopie dacă ai o radiografie anormală a pieptului sau o scanare CT (computer tomografie) care arată dovada unei infecții, a unei tumori sau a unui colaps pulmonar (numit și pneumotorax). Acest test este, de asemenea, folosit uneori și ca unealtă de tratament. De exemplu, o bronhoscopie îi poate permite medicului tău să administreze medicamentele plămânilor tăi sau să îndepărteze un obiect care este prins în căile tale respiratorii, cum ar fi o bucățică dintr-un aliment.

3. Afecțiuni ce pot fi diagnosticate cu ajutorul bronhoscopiei

O broncoscopie poate fi utilizată pentru a diagnostica:

Un bronhoscop poate fi folosit pentru a investiga sursa unei sângerări din plămâni. Dacă medicul tău suspectează un cancer pulmonar, căile respiratorii pot fi examinate în acest mod și pot fi luate mostre de țesut din oricare dintre zonele care par să fie canceroase.

Bronhoscopia poate fi uilizată pentru a determina cauza infecțiilor de la plămâni (pneumonia), dacă există vreun motiv de îngrijorare cum că infecția este cauzată de o bacterie neobișnuită sau că ar fi dificil de tratat. Bronhoscopia este deosebit de utilă pentru a obține mostre de țesut din plămânii persoanelor care au SIDA și alte deficiențe imune.

Când pacienții au suferit arsuri sau au inhalat fum, bronhoscopia îi ajută pe medici să evalueze arsurile și leziunile cauzate de fum de la nivelul laringelui și căilor respiratorii.

4. Tipuri de bronhoscopie

Există mai multe tipuri de bronhoscopie:

a. Bronhoscopia cu bronhoscop flexibil (fibră optică)

Un bronhoscop flexibil este mai lung și mai subțire decât un bronhoscop rigid. El conține un sistem de fibră optică ce transmite o imagine de la vârful instrumentului până la o cameră video, aflată la capătul opus. Vârful instrumentului poate fi orientat în diferite poziții, permițându-i medicului să "navigheze" bronhoscopul într-un anumit segment al bronhiilor.

b. Bronhoscopia cu bronhoscop rigid

Bronhoscopia cu bronhoscop rigid este folosită pentru recuperarea obiectelor străine. În anumite cazuri, de exemplu în hemoptizia masivă, adică expectorația cu sânge (care reprezintă o urgență medicală) este necesară examinarea pacientului cu un bronhoscop rigid. Acesta permite anumite abordări terapeutice, cum ar fi electrocauterizarea, pentru a ajuta la controlul sângerării. Totodată, bronhoscopul rigid este de preferat în cazul recuperării și aspirării unui corp străin, deoarece permite protecția căii respiratorii și controlul corpului străin în timpul recuperării.

5. Contraindicații ale bronhoscopiei

Contraindicațiile absolute ale bronhoscopiei cu fibră optică (cu bronhoscop flexibil) includ:

  • aritmiile cardiace netratabile, care pun viața pacientului în pericol,
  • incapacitatea de a oxigena plămânii pacientului în mod adecvat în timpul procedurii,
  • insuficiența respiratorie acută cu hipercapnie, adică creșterea concentrației de dioxid de carbon în sânge (cu excepția cazului când pacientul este intubat și ventilat),
  • obstrucția traheală de grad înalt.

Contraindicațiile relative ale bronhoscopiei includ:

  • pacientul care nu cooperează,
  • infarctul miocardic avut recent,
  • coagulopatia (tulburări de coagulare a sângelui) care nu poate fi corectată.

Biopsia transbronșică trebuie efectuată cu mare atenție în cazul pacienților cu uremie (sindromul uremic), cu obstrucția fluxului de sânge care trece prin vena cavă superioară sau pacienților cu hipertensiune pulmonară, deoarece există un risc crescut de sângerare. Chiar și așa, inspectarea căilor respiratorii este, însă, sigură în cazul acestor pacienți.

Procedura este contraindicată în cazul celor cu astm, pentru că astmaticii pot dezvolta bronhospasme în timpul bronhoscopiei. Cu o pregătire corespunzătoare a pacientului, folosindu-se medicamente steroidiene și bronhodilatatoare, procedura poate fi efectuată în siguranță.

Metoda e contraindicată în cazul prezenței unui corp străin. Dacă medicul e sigur de prezența unui corp străin, cel mai bine este să efectueze o bronhoscopie cu bronhoscop rigid, sub anestezie generală.

6. Cum se realizează bronhoscopia

O dată ce pacientul este relaxat, medicul specialist va introduce bronhoscopul în nasul acestuia, după ce s-a efectuat în prealabil anestezia. Procedura se realizează cu anestezic local și, mai rar, cu anestezie generală. Bronhoscopia poate, totodată, să ajute un medic să trateze anumite afecțiuni, așa că specialistul realizează această procedură nu doar pentru a diagnostica o boală.

De exemplu, bronhoscopul poate fi folosit și pentru a îndepărta sau elimina secrețiile plămânilor, sângele, puroiul și corpurile străine. Bronhoscopul poate fi utilizat pentru a introduce medicamentele în anumite zone ale plămânilor, cât și ca metodă de ghidare, când se introduce un tub pentru a ajuta la respirație (intubație traheală).

Cu cel puțin 6 ore înainte de o bronhoscopie, pacientul nu ar trebui să mănânce și nici să bea. Un sedativ este administrat adeseori pentru a ameliora anxietatea. Uneori, persoanei i se face o anestezie generală înainte de bronhoscopie. Gâtul și pasajele nazale sunt pulverizate cu un anestezic sub formă de spray, iar apoi bronhoscopul este introdus printr-o nară, prin gură sau printr-un tub de respirat direct în căile respiratorii ale plămânilor.

7. Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie

Un anestezic local (sub formă de spray) este aplicat sau pulverizat pe nasul pacientului și în gât în timpul bronhoscopiei. Cel mai probabil, pacientul va primi un sedativ care să îl ajute să se relaxeze. Asta înseamnă că vei fi treaz, dar amețit în timpul procedurii. Oxigenul este, de regulă, administrat în timpul unei bronhoscopii. Anestezia generală este rareori necesară.

Va trebui să eviți să mănânci și să bei orice între 6 și 12 ore înainte de o bronhoscopie. Înainte de această procedură, întreabă-ți medicul dacă trebuie să întrerupi tratamentul cu:

  • aspirină,
  • ibuprofen,
  • warfarina (medicament cu efect anticoagulant),
  • alte medicamente prescrise pentru subțierea sângelui. Ia cu tine o persoană sau un prieten apropiat, în timpul programării tale la cabinet, ca să te poată duce acasă după procedură, sau aranjează din timp detaliile pentru transportul tău după bronhoscopie.

8. Procedura de realizare a bronhoscopiei  

Bronhoscopul trece de nas în jos, pe gât, până când ajunge la bronhii. Acestea sunt ramificații ale traheei, ele sunt căile respiratorii din structura plămânilor tăi. Anumite periuțe sau ace pot fi atașate de bronhoscop pentru a colecta probe de țesut din plămâni. Aceste mostre îl pot ajuta pe medicul tău să diagnosticheze orice fel de afecțiune pulmonară pe care o poți avea.

Totodată, medicul tău poate utiliza o procedură numită lavaj bronhoalveolar, pentru a colecta celule. Acest procedeu implică pulverizarea unei soluții saline pe suprafața căilor respiratorii. Celulele care sunt "spălate" de pe suprafața aceasta sunt apoi colectate și analizate la microscop.

În funcție de starea ta de sănătate, medicul tău poate să găsească în timpul bronhoscopie una sau mai multe dintre următoarele:

  • sânge,
  • mucus,
  • o infecție,
  • umflătură (zona inflamată),
  • un blocaj,
  • o tumoare.

În cazul în care căile respiratorii sunt blocate, este posibil să ai nevoie de un stent pentru a le menține deschise. Un stent este un tub mic care poate fi introdus în bronhii cu un bronhoscop. Atunci când medicul tău a terminat examinarea plămânilor, el va scoate bronhoscopul, iar procedura a luat sfârșit.

9. Riscuri în timpul bronhoscopiei

Bronhoscopia este o procedură sigură pentru majoritatea oamenilor. Cu toate acestea, ca în cazul tuturor procedurilor medicale, există unele riscuri pe care le presupune aceasta. Riscurile în timpul bronhoscopiei pot fi:

  • sângerare, în special dacă este realizată o biopsie,
  • infecție,
  • dificultăți în respirație,
  • un nivel scăzut al oxigenului în sânge în timpul testului.

Contactează-ți medicul dacă:

  • ai febră,
  • începi să tușești cu sânge (expectorezi sânge),
  • ai dificultăți în respirație.

Aceste simptome pot indica o complicație care necesită îngrijiri medicale, cum ar fi o infecție. Foarte rar, dar având potențialul de a-ți pune viața în pericol, riscurile unei bronhoscopii includ atacul de cord și colapsul pulmonar.

Un plămân colabat se poate datora pneumotoraxului sau unei presiuni crescute în plămânul tău, din cauza pierderii de aer în mucoasa plămânului. În acest caz, există o acumulare de aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic (spațiul pleural).

Acest lucru rezultă dintr-o puncție (străpungere) a plămânului în timpul procedurii și este mai frecvent întâlnit în cazul folosirii unui bronhoscop rigid decât în cazul unui bronhoscop flexibil cu fibră optică. Dacă aerul se acumulează în jurul plămânului în timpul procedurii, medicul tău poate folosi un tub special pentru a elimina aerul adunat aici.

10. Complicații ale bronhoscopiei

Complicațiile grave ale bronhoscopiei sunt rare. De exemplu, sângerarea minoră la locul unei biopsii și febra apar la 10-15% dintre pacienți. Pre-medicația poate provoca o sedare excesivă, cu insuficiență respiratorie, hipotensiune arterială și aritmii cardiace.

Rareori, anestezia locală provoacă laringospasmul, bronhospasme, convulsii (când creierul unei persoane se "comportă" ciudat), methemoglobinemie cu cianoză refractară sau aritmii cardiace sau situațiile în care inima încetează să mai bată.

Bronhoscopia, în sine, poate cauza următoarele complicații:

  • edem laringian minor sau leziuni cu răgușeală,
  • hipoxemie (scăderea presiunii și cantității de oxigen din sângele arterial) la pacienții cu schimbul de gaze compromis,
  • aritmii (cel mai frecvent, contracții atriale premature, bătăi ventriculare premature sau bradicardie),
  • transmiterea unei infecții din echipamente sterilizate într-un mod necorespunzător (foarte rar).

Mortalitatea este de 1 la 4/10.000 de pacienți.

Persoanele vârstnice și pacienții cu comorbidități grave (BPOC într-o formă severă, boala arterială coronariană, pneumonie cu hipoxemie, cancere avansate, disfuncții mentale) prezintă cel mai mare risc.

Biopsia pulmonară transbronșică poate cauza pneumotoraxul (2-5%), hemoragie semnificativă (1-1,5%) sau deces (0,1%), dar procedura poate evita adesea necesitatea toracotomiei (deschiderea pe cale chirurgicală a cavității toracice).

11. Recuperarea după bronhoscopie

O bronhoscopie este o procedură relativ rapidă și durează aproximativ 30 de minute. Deoarece vei fi sedat în timpul procedurii, te vei odihni în spital vreme de câteva ore până când te vei simți mai treaz și până când senzația de amorțeală din gât dispare. Respirația și tensiunea ta arterială vor fi monitorizate în timpul recuperării. Nu vei putea să mănânci sau să bei nimic până când gâtul tău nu mai este amorțit. Acest lucru poate dura între una și două ore. Este posibil să îți simți gâtul sensibil, inflamat sau zgâriat pentru câteva zile și e posibil să fii răgușit. Acest lucru este normal. De obicei, răgușeala nu durează mult timp și dispare fără medicamente sau tratamente.
 
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time. 
 


Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
“Bronchoscopy” - https://www.cancer.org/treatment/understanding-your-diagnosis/tests/endoscopy/bronchoscopy.html
“Bronchoscopy” - https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/21471-bronchoscopy 
“Bronchoscopy” - https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/bronchoscopy 
“Bronchoscopy” - https://medlineplus.gov/ency/article/003857.htm 


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON


 

 

 

 

 


Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0