Noțiunea de chimioterapie sau terapie citostatică se adresează tratamentelor medicale a căror principală țintă o reprezintă diviziunea și în subsidiar creșterea celulelor tumorale. După cum se subînțelege și din denumirea de „terapie citotoxică sau citostatică”, principalul efect al acestor molecule este de distrucție celulară.

Ca parte a proceselor naturale care caracterizează un organism viu, celulele sunt constant înlocuite printr-un proces de diviziune și creștere celulară. În cazul cancerului, celulele neoplazice capătă caracteristici deosebite, se divid necontrolat și, prin mecanisme extrem de complexe, scapă de controlul pe care sistemul imunitar îl exercită asupra acestora. 

Mai mult decât atât, pe măsură ce boala oncologică avansează, cancerul însuși exercită o acțiune supresivă asupra mecanismelor imune de apărare. În aceste condiții de creștere, spațiul ocupat de către celulele normale este preluat de către celulele neoplazice aflate în număr semnificativ mai mare.

Chimioterapia este, încă, unul dintre tratamentele eficiente

În ciuda progreselor semnificative înregistrate în tratamentul cancerului, chimioterapia încă rămâne o verigă terapeutică importantă în multe dintre tumorile solide, precum și în afecțiunile hematoocologice. Chimioterapia a fost și este un motiv de dezbateri, adeseori furtunoase, între reprezentanții medicinei alopate și reprezentanții medicinei naturiste. Nu de puține ori, chimioterapia a fost văzută, pe nedrept, ca o terapie devastatoare, lipsită de eficiență sau chiar mai mult decât atât, cauzatoare de moarte. Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc.

Chimioterapia reprezintă încă o opțiune terapeutică deosebit de importantă în multe dintre cancere. În funcție de situația clinică a pacientului, precum și în funcție de stadiul bolii, chimioterapia poate elimina celulele neoplazice sau poate induce remisiunea completă și de lungă durată a simptomatologiei. Există o multitudine de agenți terapeutici dezvoltați de-a lungul anilor, perfecționați, atât din punctul de vedere al eficienței cât și din cel al toxicității. În condițiile administrării tratamentului chimioterapic, limita între doza eficientă și cea toxică este extrem de mică, de aici și incidența mare a efectelor adverse.

În linii mari, chimioterapia interacționează cu celulele în mai multe moduri. Fie prin afectarea mitozei sau prevenirea diviziunii celulare, fie prin interceptarea factorilor de creștere celulară, cum ar fi anumite enzime, hormoni, etc., fie prin stimularea apoptozei (moarte celulară programată) sau blocarea neovascularizației tumorilor, și implicit diminuarea aportului nutritiv pentru celulele tumorale în diviziune. Blocarea vascularizației tumorale reprezintă un subiect de dezbatere în comunitatea medicală, anumite studii sugerând că stoparea aportului sangvin poate crește abilitatea celulelor de a deveni rezistente la tratament și implicit de a metastaza.

Incontestabil, chimioterapia este un pilon important în tratamentul cancerului. Fără îndoială, nu este un tratament ușor de tolerat, iar efectele secundare pot fi variabile, de la ușoare și până la devastatoare și în anumite situații pot fi chiar cu risc vital. 

Întotdeauna înainte de stabilirea unui plan terapeutic pacientul trebuie să fie informat asupra potențialelor efecte secundare, imediate și tardive. Pacientul trebuie să știe la ce să se aștepte înainte de demararea chimioterapiei. De asemenea, pacientul trebuie să știe, în principiu, cum se administrează chimioterapia, cât durează ședința de chimioterapie, câte serii de chimioterapie trebuie administrate, care sunt factorii care ameliorează efectele secundare ale chimioterapiei, care sunt factorii care trebuie să alarmeze pacientul și să îl îndrume spre consultul medical etc.

Schemele de chimioterapie sunt variate, monochimioterapie sau polichimioterapie, administrarea variind de la o singură zi repetitiv la intervale de 21 sau 28 de zile și până la scheme mai complicate cu durate de 2, 3, 4 sau mai multe zile, în funcție de afecțiunea neoplazică, stadiul acesteia precum și afecțiunile asociate. Intervalul liber de 7, 14, 21 sau 28 de zile este necesar refacerii celulelor normale și mai ales a celulelor hematopoetice, cele mai afectate de către chimioterapie datorită ritmului rapid de proliferare al acestora.

Analizele de sânge uzuale trebuie să fie făcute obligatoriu înainte de fiecare secvență de chimioterapie. Efectele adverse hematologice sunt frecvent întâlnite în timpul chimioterapiei dată fiind rata rapidă de diviziune a celulelor hematopoietice. Toxicitatea este variabilă, pe toate liniile hematologice, atât pe seria hematocitară, cât și pe liniile leucocitară sau trombocitară. Odată identificată toxicitatea hematologică, în funcție de gradul acesteia se decide amânarea sau stoparea administrării și se iau măsuri pentru redresarea constantelor afectate.

În funcție de tipul și întinderea tratamentului oncologic, efectele secundare variază de la ușoare și până la severe. Unele persoane nu prezintă efecte adverse în ciuda tratamentelor administrate. Impactul tratamentului asupra vieții de zi cu zi a pacientului depinde de severitatea și durata efectelor secundare.

Cele mai frecvente efecte secundare ale chimioterapiei sunt:
- greață și vomă, care afectează peste 70% dintre pacienți. Terapia antiemetică este obligatorie și trebuie administrată chiar și după remiterea simptomelor.
- căderea părului survine la câteva săptămâni după inițierea anumitor tipuri de chimioterapice și reprezintă adesea un factor de stres major, în special la femei, motiv pentru care se impune consiliere psihologică
- astenia sau oboseala cronică poate fi permanentă sau episodică. Oboseala excesivă trebuie raportată medicului, de multe ori denotând o anemie severă secundară chimioterapiei
- tulburări temporare sau permanente de auz
- susceptibilitate la infecții oportuniste cauzate de scăderea semnificativă a globulelor albe secundară chimioterapiei, entitate numită neutropenie febrilă. Neutropenia febrilă necesită spitalizare de urgență, reprezentând o complicație redutabilă care poate duce până la deces prin sepsis sever. Tratamentul de elecție este antibioterapie sistemică cu spectru larg și ulterior factori de creștere leucocitari.
- mucozita, poate afecta orice parte a tubului digestiv inclusiv gura, esofagul, stomacul, intestinul, rectul sau anusul. Apare la 7-10 zile de la tratament și se manifestă prin apariția de ulcerații la nivelul mucoaselor în grade diferite care afectează masticația și digestia. Mâncatul, băutul și chiar vorbitul se pot efectua cu dificultate.
- pierderea apetitului. Atât chimioterapia cât și boala oncologică însăși se însoțesc cu pierderea apetitului și scădere ponderală consecutivă, până la intrarea în remisiune sau până la finalizarea tratamentului. Severitatea inapetenței este dependentă de tipul de cancer și de tipul de chimioterapie administrat. Recomandarea uzuală este pentru mese mici și repetate precum și pentru o hidratare adecvată. În cazul în care inapetența este severă sau în condițiile în care aportul de hrană sau lichide este imposibil, se impune spitalizare și hrănire prin tub nazogastric și perfuzare endovenoasă.
- tulburările gastrointestinale, în sensul diareii sau al constipației
- tulburări cognitive și de memorie. Până la 75% dintre pacienții supuși chimioterapiei au raportat tulburări ale atenției, ideației sau ale memoriei imediate iar peste 35% dintre aceștia prezintă tulburări de lungă durată. Tulburări ale dispoziției precum și depresia sunt frecvent legate de tratamentul oncologic administrat, dar și de temerile legate de viitor.

Eficiența chimioterapiei depinde de o serie de factori individuali printre care locația, tipul și stadiul cancerului, vârsta pacientului, statusul general de performanță precum și afecțiunile asociate. În multe situații chimioterapia induce o remisiune completă a bolii, situație în care se pune problema curabilității cancerului. 

Chimoterapia se asociază adesea intervenției chirurgicale, administrarea acesteia fiind ori înaintea acesteia (chimioterapie neoadjuvantă), ori ulterior intervenției (chimioterapie adjuvantă). Dacă rolul chimioterapiei neoadjuvante este de a micșora tumora și a o transforma într-o boală operabilă, chimioterapia adjuvantă urmărește să îndepărteze celulele restante după intervenția chirurgicală, cu rol în prevenirea sau întârzierea recidivei. 

În stadii avansate de boală, rolul chimioterapiei este de a reduce progresia bolii, precum și de a reduce intensitatea simptomatologiei. În acest context, chimioterapia se numește paleativă. În ciuda temerilor legate de efectele secundare unele dintre ele inerente, chimioterapia rămâne, încă, o armă redutabilă în lupta cu cancerul. Viitorul apropiat deschide larg poarta terapiilor personalizate în funcție de semnătura genetică a tumorii precum și a imunoterapiei. Într-un asemenea context din ce în ce mai complex, fără îndoială că rolul chimioterapiei se va reduce din ce în ce mai mult. De altfel, idealul terapeutic rămâne terapie înalt eficientă cu toxicitate generală nesemnificativă, deziderat pe cale să se îndeplinească.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Mayo Clinic - Chemotherapy
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/chemotherapy/about/pac-20385033