Epicondilita laterala sau cotul tenismenului: ce este si cum se trateaza
Epicondilita laterala sau cotul tenismenului: ce este si cum se trateaza
Epicondilita laterala sau cotul tenismenului: ce este si cum se trateaza
Epicondilita laterală, cunoscută și sub denumirea de cotul tenismenului, este o afecțiune dureroasă la nivelul cotului ce constă în inflamația tendoanelor care se inseră pe epicondilii laterali ai humerusului.
Anatomia cotului
Articulația cotului este o articulație formată din trei oase: osul brațului superior (humerus) și cele două oase ale antebrațului (radius și ulna). Există umflături osoase în partea inferioară a humerusului numite epicondili. Partea osoasă din exteriorul (partea laterală) cotului se numește epicondil lateral. Mușchii, ligamentele și tendoanele țin articulația cotului laolaltă.
Epicondilita laterală sau cotul tenismenului implică mușchii și tendoanele antebrațului. Mușchii antebrațului au ca rol extinderea încheieturii mâinii și degetelor. Tendoanele antebrațului - adesea numite extensoare - atașează mușchii de os. Se atașează pe epicondilul lateral. Tendonul implicat de obicei în cotul tenismenului se numește Extensor Carpi Radialis Brevis (ECRB).
Cauze epicondilita laterală sau cotul tenismenului
Suprasolicitarea repetată a musculaturii antebrațului
Epicondilita laterală se mai numește și “cotul tenismenului” pentru că această afecțiune este destul de frecvent întâlnită la jucătorii de tenis, la care lovitura de rever solicită musculatura și tendoanele cu inserție la nivelul cotului. Dar orice activitate care suprasolicită în mod repetitiv musculatura antebrațului poate determina simptome sugestive, cum se întâmplă în cazul instalatorilor, zugravilor, mecanicilor auto, bucătarilor sau măcelarilor.
Mișcările repetitive combinate cu ridicarea de greutăți sunt cele care duc la apariția afecțiunii.
Vârsta
Majoritatea persoanelor care suferă de cotul tenismenului au vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. În sporturile cu rachetă, cum ar fi tenisul, tehnica de lovitură necorespunzătoare și echipamentul necorespunzătoare pot fi factori de risc.
Cauze necunoscute
Epicondilita laterală poate apărea fără vreo leziune repetitivă cunoscută. Acest eveniment este numit „insidios” sau de o cauză necunoscută.
Epicondilita - Care sunt principalele simptome?
Simptomele epicondilitei laterale se dezvoltă treptat. În cele mai multe cazuri, apare mai întâi o durere ușoară, durere care apoi se agravează după câteva săptămâni și luni. De obicei, nu există o leziune specifică asociată cu debutul simptomelor.
Pacienții acuză durere și sensibilitate în zona laterală a cotului, durere care poate iradia către antebraț. Durerea se accentuează la activitățile ce presupun mișcarea de apucare și strângere (strângerea mâinii, deschiderea unui capac, susținerea unui obiect mai greu în mână). Uneori pacientul nu poate face extensia completă a cotului și nici nu poate strânge complet pumnul din cauza durerii.
Simptomele apar la nivelul cotului de partea dominantă (cotulul drept pentru dreptaci și invers). De multe ori apare această durere la cot și inflamație la cot după un meci de tenis, motiv pentru care această afecțiune a fost denumită “cotul tenismenului”. Dar multe alte activități repetitive care solicită musculatura antebrațului (precum tăierea lemnelor, zugrăvitul, vopsitul) pot determina semne și simptome care să se încadreze în această afecțiune.
Complicații epicondilita laterală
Durerea care se manifestă în epicondilita laterală cotul poate îngreuna munca sau desfășurarea activităților fizice. Afecțiunea poate afecta, de asemenea, prinderea, ceea ce poate face dificilă prinderea obiectelor. În general, cotul tenismenului nu provoacă probleme grave, pe termen lung.
Epicondilita laterală sau cotul tenismenului - Cum se pune diagnosticul?
Pentru a pune un diagnostic corect, trebuie luată în calcul activitatea fizică a pacientului, factorii de risc ocupaționali și participarea la activitățile sportive. Durerea se accentuează la mișcările de pronație și supinație (adică rotirea antebrațului).
Unul din testele folosite de medic pentru a confirma diagnosticul de epicondilită laterală constă în întinderea forțată a încheieturii mâinii și degetelor cu cotul în extensie. Se consideră că testul este pozitiv dacă apare durere pe traiectul tendoanelor și mușchilor extensori ai mâinii (adică la nivelul antebrațului).
Alte teste recomandate
Medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a exclude alte cauze ale problemei cu care te confrunți.
Raze X
Razele X oferă imagini clare ale structurilor dense, cum ar fi osul. Acestea pot fi recomandate pentru a exclude artrita cotului.
Examinarea prin rezonanță magnetică (RMN)
Examinările RMN oferă imagini ale țesuturilor moi ale corpului, inclusiv mușchii și tendoanele. O scanare RMN poate fi indicată pentru a determina amploarea leziunilor la nivelul tendonului sau pentru a exclude alte leziuni. Dacă medicul crede că simptomele pe care le ai ar putea fi legate de o problemă a gâtului, poate comanda o scanare RMN a gâtului pentru a vedea dacă ai o hernie de disc sau modificări artritice la nivelul gâtului. Ambele afecțiuni pot provoca dureri de braț.
Electromiografie (EMG)
Medicul poate recomanda o electromiografie (EMG) pentru a exclude compresia nervoasă. Mulți nervi se află în jurul cotului, iar simptomele compresiei nervoase sunt similare cu cele ale cotului tenismenului.
În ce constau tratamentul și recuperarea?
Tratament non-chirurgical
Aproximativ 80 până la 95% dintre pacienții diagnosticați cu cotul tenismenului se vindecă cu tratament non-chirurgical.
Odihnă
Primul pas către recuperare este odihna. Asta înseamnă că pacientul trebuie să înceteze orice activitate sportivă sau orice activitate grea. Purtarea unei orteze la nivelul antebrațului poate contribui la ameliorarea simptomelor, prin relaxarea musculaturii.
Medicamente
Acetaminofenul sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul pot fi administrate pentru a ajuta la reducerea durerii și a umflăturilor. De asemenea, se folosesc unguente cu antiinflamator nesteroidian pentru aplicații locale. Aplicarea locală a unei pungi cu gheață (învelită într-un prosop) pentru 10-15 minute de 2-3 ori pe zi poate ameliora durerea.
Kinetoterapia
Kinetoterapia este foarte importantă în epicondilita laterală. Kinetoterapeutul este cel care sfătuiește un pacient cu epicondilită laterală care sunt mișcările pe care poate să le facă pentru a proteja cotul. Acesta poate verifica echipamentul sportiv (de exemplu un racordaj mai slab sau o rachetă de dimensiuni mai mici solicită mai puțin musculatura antebrațului) și instrumentele de lucru și poate sugera pacientului cum să le folosească pentru a face mișcările la nivelul cotului în condiții de siguranță.
Exercițiile specifice sunt utile pentru întărirea mușchilor antebrațului. Terapeutul poate efectua, de asemenea, ultrasunete, masaj cu gheață sau tehnici de stimulare musculară pentru a accelera vindecarea musculară.
Injecții cu steroizi
Steroizii, cum ar fi cortizonul, sunt medicamente antiinflamatoare foarte eficiente. Medicul poate decide să injecteze zona dureroasă din jurul epicondilului lateral cu un steroid pentru a ameliorarea simptomele.
Injectarea de plasmă bogată în trombocite
Pentru pacienții cu simptomatologie prelungită, o soluție este reprezentată de injectarea de plasmă bogată în trombocite (PRP, Platelet Rich Plasma). Procedura se bazează pe încercarea de a regenera țesutul inflamat și constă în recoltarea a 7-15 ml sange, centrifugarea lui și apoi injectarea acestui preparat, bogat în factori de regenerare, la nivelul țesutului lezat.
Trombocitele sunt cunoscute pentru concentrația mare de factori de creștere, care pot fi injectați în zona afectată. În timp ce unele studii despre eficacitatea PRP au fost neconcludente, altele au arătat rezultate promițătoare.
Procedurile precum laserterapia, electrostimularea și aplicarea ultrasunetelor pot ameliora simptomele.
Terapia cu unde de șoc extracorporeală
Terapia cu unde de șoc trimite unde sonore la cot. Aceste unde sonore creează o microtraumă care susține procesele naturale de vindecare ale corpului. Terapia cu unde de șoc este considerată experimentală de mulți medici, dar unele surse arată că poate fi eficientă.
Tratament chirurgical
În cazul în care simptomele nu dispar după 6-12 luni de tratament, dacă pacientul are în continuare dureri sau funcția normală a cotului nu s-a recuperat, medicul ortoped poate recomanda necesitatea unei intervenții chirurgicale.
Cele mai multe proceduri chirurgicale pentru epicondilita laterală sau cotul tenismenului implică îndepărtarea mușchilor bolnavi și reatașarea mușchilor sănătoși la oase. Abordarea chirurgicală potrivită pentru pacient depinde de o serie de factori, printre care starea generală de sănătate și nevoile acestuia.
Chirurgie deschisă
Cea mai comună abordare pentru repararea cotului de tenis este operația deschisă. Aceasta implică efectuarea unei incizii de-a lungul cotului. Chirurgia deschisă este de obicei efectuată ca o intervenție chirurgicală în ambulatoriu.
Chirurgie artroscopică
De asemenea, cotul tenismenului poate fi reparat folosind instrumente miniaturale și mici incizii. Ca și operația deschisă, aceasta este o procedură care se efectuează în aceeași zi sau în ambulatoriu.
Posibile riscuri
Ca și în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri pe care pacientul care este operat ar trebui să le cunoască. Printre acestea se numără:
- Infecţii
- Leziuni ale nervilor și ale vaselor de sânge
- Posibilă reabilitare prelungită
- Pierderea forței
- Pierderea flexibilității
- Necesitatea unei intervenții chirurgicale suplimentare
Ce se întâmplă după intervenția chirurgicală
După operație, brațul pacientului poate fi imobilizat temporar cu o atelă, timp de o săptămână. După cele șapte zile, suturile și atela sunt îndepărtate. După ce atela este îndepărtată, se încep exercițiile de întindere a cotului, pentru restabilirea flexibilității acestuia. Exercițiile ușoare de întărire graduală sunt începute la aproximativ 2 luni după operație.
Medicul este cel care-ți va putea spune când să-ți reîncepi activitatea fizică. Aceasta se întâmplă de obicei la patru până la șase luni după operație. Chirurgia cotului tenismenului este considerată de succes la 80 până la 90% dintre pacienți. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca pacientul să se confrunte cu o pierdere a forței în mâna operată.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Academy of Orthopaedic Surgeons - Tennis Elbow (Lateral Epicondylitis)
https://orthoinfo.aaos.org/
Te-ar mai putea interesa și...
