Glicemie - Ghid Complet: Valori Normale, hipoglicemie, hiperglicemie

Despre glicemie
- Ce este glicemia
- Valorile normale ale glicemiei în funcție de vârstă
- Tipuri de testări ale glicemiei
      - Testarea glicemiei a jeun
      - Testarea postprandială a glicemiei
      - Testarea aleatorie a glicemiei
      - Testarea de toleranță la glucoză administrată oral
- Aparate și teste pentru măsurarea glicemiei
- De ce fluctuează glicemia în timpul zilei
- Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei

Glicemia ridicată sau hiperglicemia
- Afecțiuni și alte cauze ale creșterii glicemiei peste pragul normal
- Personale predispuse la hiperglicemie
- Simptomele unui nivel crescut de glicemie
- Riscurile unui nivel crescut al glicemiei
- Tratarea unui nivel crescut al glicemiei
- Modul de prevenție pentru creșterea nivelului glicemiei peste limitele normale

Glicemia scăzutăă sau hipoglicemia
- Afecțiuni și alte cauze ale scăderii glicemiei sub pragul normal
- Persoanele predispuse la hipoglicemie
- Simptomele unui nivel scăzut de glicemie
- Riscurile unui nivel crescut al glicemiei
- Tratarea unui nivel scăzut al glicemiei
- Modul de prevenție pentru scăderea nivelului glicemiei sub limitele normale

Despre glicemie

Persoanele cu diabet trebuie să înțeleagă intervalele în care se încadrează nivelul glicemiei lor, deoarece aceasta este o parte esențială a modului în care fiecare pacient își poate ține diabetul sub control. 

Ce este glicemia

Glicemia reprezintă concentrația glucozei în sânge. Zahărul din sânge sau glucoza este principalul tip de zahăr care se găsește în sângele nostru. Glucoza provine din alimentele pe care le mâncăm și este principala sursă de energie a corpului nostru. Sângele transportă glucoza către toate celulele corpului, pentru că această să fie folosită că energie. 

Valorile normale ale glicemiei în funcție de vârstă

Care sunt limitele normale ale glicemiei la adulți? 
 

Pentru majoritatea indivizilor sănătoși, limitele normale ale glicemiei sunt următoarele: 
 · între 72 și 108 mg/dl, pe nemâncate; 
 · până la 140 mg/dl, la 2 ore după masă. 
 
Pentru persoanele cu diabet, limitele normale ale glicemiei sunt următoarele: 
 · înainte de mese: de la 72 la 126 mg/dl, pentru persoanele cu diabet de tip 1 sau diabet de tip 2. 
 · după mese: sub 162 mg/dl pentru persoanele cu diabet de tip 1 și sub 153 mg/dl pentru persoanele cu diabet de tip 2. 

Care sunt limitele normale ale glicemiei la copii?

Glicemia variază de la nou-născuți până la copiii de 5 ani, iar valoarea normală este de la 100 la 200mg/dl. Pe nemâncate, ar trebui să fie aproape 100 mg/dl. Glicemia după masă și înainte de culcare ar trebui să fie aproape de 200mg/dl. Pentru copiii cu vârste între 5 și 11 ani, glicemia normală are valori cuprinse între 70 și 150 mg/dl. Pe nemâncate, trebuie să fie aproape de 70 mg/dl, iar după masă și înainte de culcare, glicemia ar trebui să fie aproape de 150 mg/dl. 

În cazul copiilor de 12 ani sau peste această vârstă, glicemia normală are valori similare cu cele ale adulților. Medicul poate recomanda o gustare înainte de culcare dacă glicemia copilului are o valoare mai mică de 100 mg/dl înainte ca acesta să meargă la culcare. 
 

Recomandarea experților DOC

Tipuri de testări ale glicemiei

Testarea glicemiei, cunoscută și sub numele de monitorizarea glucozei serice, este una dintre principalele „unelte“ când vine vorba de a ține diabetul sub control. Testarea glicemiei este procesul utilizat pentru a măsura concentrația de glucoză în sânge. Testarea glicemiei poate fi făcută acasă, cu ajutorul unui glucometru. Un test de sânge implică înțeparea degetului cu un ac mic, apoi o picătură de sânge este stoarsă din deget și aplicată pe o lamelă de testare, care a fost introdusă într-un apărat numit glucometru. 

Testarea glicemiei à jeun

Pentru determinarea glucozei serice, medicul îți poate recomanda să faci un test de sânge. Se pot recolta mai multe tipuri de probe, iar una dintre acestea are legătură cu testarea glicemiei à jeun, adică glucoza serică sau plasmatică bazală, după o perioadă de post de cel puțin 8 ore. Glicemia à jeun este cel mai folosit test pentru diagnosticarea diabetului. 
  

Testarea postprandială a glicemiei

Un test pentru determinarea postprandială a glucozei reprezintă un test de sânge care măsoară concentrația glucozei după o masă care conține o anumită cantitate de carbohidrați. Testarea postprandială a glicemiei arată cât de tolerant este organismul la glucoză. 

Testarea aleatorie a glicemiei

Un test aleator de depistare a glicemiei reprezintă o bună modalitate pentru că medicii să determine concentrația de glucoză în orice moment al zilei. Testul nu este atât de bun în diagnosticul diabetului în cazul persoanelor cu o glicemie ușor mărită, dar este bun pentru cei care au hiperglicemie și au nevoie de tratament mai urgent. Prin urmare, testarea aleatorie a glicemiei este un procedeu util pentru a diagnostica diabetul de tip 1, deoarece întârzierea diagnosticului ar putea duce la riscuri mai mari pentru pacient. 

Testarea de toleranță la glucoza administrată oral

În anumite cazuri, medicul poate recomanda testul de tolerantă la glucoză (administrată oral); acest test poate fi folosit în scopul diagnosticului, pentru a determina intoleranța la glucoză, diabetul de tip 2 sau diabetul gestațional. Pacientul înghite o anumită cantitate de glucoză, iar la două ore după administrarea orală a glucozei, i se face un test de sânge. 
 

Aparate și teste pentru măsurarea glicemiei

Pe piață există o paletă largă de aparate de măsurat glicemia (glucometre), pe care pacienții cu diabet le pot folosi acasă, ori de câte ori le-a recomandat medicul. Frecvența testărilor poate varia, în funcție de tipul de diabet de care suferă pacientul. 
 
De exemplu, în cazul diabetului de tip 2, medicii recomandă ca pacienții să își măsoare glicemia o dată înainte de masă și la două ore după masă. În cazul diabetului de tip 1, pacienții ar trebui să își măsoare mai des glicemia, înainte și după mesele principale. 

De ce fluctuează glicemia în timpul zilei

 
Concentrația de glucoză în sânge poate fluctua pe parcursul zilei, iar motivele sunt multiple. Fluctuațiile hormonale (cauzate de boală, rănire, o intervenție chirurgicală, stresul emoțional, mestruații și menopauză) pot afecta și ele nivelul glicemiei. Stresul fizic sau emoțional declanșează eliberarea unor hormoni, care adeseori provoacă hiperglicemie (glicemie mare). 
 
Chiar dacă pacientul nu are diabet, el se poate confrunt cu hiperglicemie în episoadele grave de boală. Și îndulcitorii artificiali pot modifica răspunsul organismului la glucoză din sânge, arată studiile, iar deshidratarea poate crește glicemia. Unele medicamente (contraceptivele, anumite antidepresive și antipsihotice, unele diuretice și decongestionante nazale) pot cauza valori mai mari ale glicemiei decât cele considerate normale. 

Cum influențează sănătatea nivelul glicemiei

Glucoza din sânge provine din alimentele pe care la mâncăm. Organismul nostru creează glucoză prin faptul că digeră o parte din alimente și le transformă în zahăr (glucoză), care circulă în fluxul sangvin. Glucoza este astfel folosită ca energie. Iar cantitatea de care nu este nevoie pentru a-ți alimenta imediat organismul este depozitată în celule, pentru ca glucoza să fie folosită mai târziu. Însă prea multă glucoză în sânge poate fi dăunătoare. 

Diabetul de tip 2 este o boală caracterizată de niveluri foarte mari de glucoză în sânge, comparativ cu cele considerate normale. Diabetul care nu este ținut sub control poate duce, în timp, la probleme de sănătate atât la nivelul inimii, cât și la nivelul rinichilor, ochilor și vaselor de sânge.  
 

Glicemia ridicată sau hiperglicemia

Glicemia mare (hiperglicemia) afectează persoanele care au diabet. Există o serie de factori care contribuie la instalarea hiperglicemiei în cazul persoanelor care au diabet, inclusiv alegerile alimentare și cele legate de activitățile fizice, boală, medicamentele non-diabetice, faptul că persoana a sărit peste anumite mese sau nu și-a luat o doză suficientă din medicamentele pentru scăderea glicemiei. 

Afecțiuni și alte cauze ale creșterii glicemiei peste pragul normal

Diabetul poate diminua drastic efectele insulinei asupra organismului, fie pentru că pancreasul nu poate produce o cantitate suficientă de insulină (diabetul de tip 1), fie pentru că organismul este rezistent la efectele insulinei sau nu produce suficientă insulină pentru a menține un nivel normal al glucozei în sânge (diabetul de tip 2). Drept rezultat, glucoza tinde să se acumuleze în sânge (se instalează hiperglicemia) și poate atinge niveluri mari și periculoase dacă nu este tratată în mod corespunzător. Insulina și alte medicamente prescrise de medic sunt variantele folosite pentru a reduce glicemia. Astfel, cauza cea mai mare a hiperglicemiei se va datora pierderii celulelor care produc insulină (din pancreas) sau dacă organismul dezvoltă o rezistență la insulină. 
 
Alte cauze pentru care se poate instala hiperglicemia sunt: 
 · pacientul a ratat o doză din medicamentul prescris pentru diabet (tablete sau insulină); 
 · dacă mănânci mai multe grame de carbohidrați decât poate organismul tău (sau decât pot medicamentele tale) să țină sub control; sau ai mâncat prea mulți carbohidrați, în general; 
 · ești stresat din punct de vedere mental sau emoțional (din cauze precum: accident, rană gravă, intervenție chirurgicală sau anxietate); 
 · ai făcut o infecție; 
 · ești bolnav; 
 · ești inactiv din punct de vedere fizic sau faci exerciții fizice mai rar decât în mod normal; 
 · iei parte la o activitate fizică intensă, mai ales când nivelul glicemiei este ridicat și nivelul insulinei este scăzut. 

Persoanele predispuse la hiperglicemie

Hiperglicemia cronică ce persistă chiar și în perioadele de "post", când persoana nu a mâncat mai multe ore la rând, este cel mai frecvent cauzată de diabetul zaharat. De fapt, hiperglicemia cronică este caracteristică definitorie a acestei boli. Hiperglicemia intermitentă poate fi prezentă în stadiile de prediabet. Iar episoadele acute de hiperglicemie, fără o cauză evidentă, pot indica dezvoltarea diabetului au faptul că persoana are o predispoziție pentru diabet. 
 
Anumite medicamente cresc riscul de hiperglicemie (inclusiv corticosteroizii, medicamentele beta-blocante, unele diuretice, inhibitorii de proteaze etc.), așa că pacienții care urmează un tratament cu aceste medicamente pot fi mai predispuse la episoade de hiperglicemie. Un procent mare de pacienți care suferă un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral pot dezvolta hiperglicemie, chiar în absența unui diagnostic de diabet, așa că și aceste persoane au o predispoziție crescută. 

Simptomele unui nivel crescut de glicemie

 Simptomele (adică semnele timpurii ale unei hiperglicemii) sunt: 
 · senzație intensă de sete; 
 · dureri de cap 
 · dificultăți de concentrare; 
 · vedere încețoșată; 
 · urinări frecvente; 
 · oboseală (persoana se simte slăbită, istovită); 
 · pierdere în greutate; 
 · o valoare a glicemiei mai mare de 180 mg/dl. 
 
Principalele 3 simptome ale unui episod de hiperglicemie sunt: urinările frecvente, senzația crescută de sete și senzația sporită de foame. 
 
Hiperglicemia continuă poate determina și alte simptome mai grave: 
 · infecții vaginale și infecții cutanate; 
 · tăieturi și răni/plăgi care se vindecă foarte lent; 
 · vederea se înrăutățește; 
 · nervii se deteriorează, provocând picioare reci și dureroase sau picioare amorțite, pierderea părului la nivelul membrelor inferioare sau disfuncții erectile; 
 · probleme ale stomacului și intestinului, cum ar fi constipația cronică sau diareea; 
 · deteriorarea ochilor, vaselor de sânge sau a rinichilor. 

Riscurile unui nivel crescut al glicemiei

Hiperglicemia netratată poate cauza numeroase complicații pe termen lung, cum ar fi: 
 · boli cardiovasculare; 

· leziuni la nivelul nervilor (neuropatie diabetică); 
 · leziuni ale rinichilor (nefropatie diabetică) sau insuficiență renală; 
 · deteriorarea vaselor de sânge ale retinei (retinopatie diabetică), care are potențialul de a duce la orbirea pacientului; 
 · cataractă (opacifierea cristalinului), boală care poate duce la orbire totală sau parțială; 
 · probleme ale picioarelor, cauzate de deteriorarea nervilor sau de fluxul sanguin scăzut la nivelul membrelor inferioare-toate acestea pot duce la infecții grave, iar în unele cazuri severe, la amputarea piciorului; 
 · probleme ale oaselor și ale articulațiilor; 
· probleme ale pielii, inclusiv infecții bacteriene, infecții fungice și răni care nu se vindecă; 
 · infecții la nivelul dinților și gingiilor. 
 
Hiperglicemia poate fi foarte periculoasă și prezintă riscuri pentru pacient dacă: 
 · nivelul glucozei în sânge rămâne ridicat pentru perioade mari de timp-acest lucru poate duce la dezvoltarea unor complicații pe termen lung, numite și complicații ale diabetului (probleme de sănătate, riscul ca unele organe să fie afectate din cauza hiperglicemiei). 

 · nivelul glucozei în sânge crește periculos de mult-acest lucru poate duce la complicații pe termen scurt, cum ar fi cetoacidoză (riscul de cetoacidoză devine semnificativ dacă glicemia crește peste 270 mm/dl) și sindromul hiperglicemic hiperosmolar (care afectează persoanele cu diabet dacă glucoza rămâne foarte mare, peste 600 mg/dl) pentru o perioadă de timp foarte lungă. 
 

Tratarea unui nivel crescut al glicemiei

Este bine ca pacientul să discute cu medicul despre cum poate ține sub control glicemia și trebuie să înțeleagă cum tratamentele diferite îl pot ajută să își mențină glicemia în intervalul stabilit ca obiectiv. Medicul poate sugera următoarele tratamente: 
 · Pacientul să fie mai activ din punct de vedere fizic: exercițiile fizice regulate sunt un mod eficient de a controla glicemia. Cu toate acestea, pacientul nu trebuie să facă exerciții dacă cetonele sunt prezente în urină. Acest factor poate face ca glicemia să crească și mai mult. 
 · Pacientul trebuie să își ia medicamentele exact așa cum i-au fost prescrise. Dacă are episoade frecvente de hiperglicemie, medicul poate ajusta doza sau momentul din zi la care se administrează medicamentele; 
 · Urmarea unui plan alimentar special conceput pentru pacientul diabetic; ajută dacă pacientul mănâncă mai puțin și evită băuturile îndulcite; 
 · Verificarea glicemiei. Este important ca pacientul să își monitorizeze glicemia, întocmai cum a fost învățat de medic. În cazul unei boli, glicemia trebuie testată mai frecvent sau dacă pacientul are motive de îngrijorare legate de hiperglicemia severă sau hipoglicemie. 
 · Pacientul ajustează dozele de insulină pentru a ține sub control hiperglicemia. Ajustările făcute în ceea ce privește planul de tratament cu insulină sau un supliment cu insulină cu acțiune pe termen scurt pot ajuta pacientul să țină sub control episoadele de hiperglicemie. 

Tratamentul de urgență pentru hiperglicemia severă include: înlocuirea lichidelor pierdute (pacientul va primi oral sau intravenos) fluide, până când este rehidratat; înlocuirea electroliților pe cale intravenoasă (adică acele minerale din sânge care sunt necesare pentru ca țesuturile să funcționeze în mod corespunzător); terapia cu insulină (insulină inversează procesele care cauzează acumularea de cetone în sângele pacientului). 
 

Modul de prevenție pentru creșterea nivelului glicemiei peste limitele normale

Următoarele sugestii pot ajuta pacienții să își mențină glicemia în intervalul stabilit ca obiectiv și să prevină astfel episoadele de hiperglicemie: 
 · adoptarea unui plan alimentar pentru diabet-dacă pacientul ia insulină sau medicamente orale prescrise pentru diabet, este important să respecte cu strictețe cantitatea de alimente și ora la care va lua mesele principale și gustările. 
 · monitorizarea glicemiei-în funcție de tratament, pacientul își poate verifica și nota valorile glicemiei de câteva ori pe săptămână sau de câteva ori pe zi. 
 · tratamentul-medicamentele trebuie luate așa cum au fost prescrise de medic; 
 · ajustarea dozei-pacientul trebuie să știe că își poate ajusta doza de medicamente dacă își schimbă activitatea fizică; această doză ajustată depinde de rezultatele testelor pentru depistarea glicemiei și de tipul și de lungimea activității fizice.  
 

Glicemia scăzută sau hipoglicemia

Hipoglicemia are loc atunci când concentrația de glucoză în sânge scade mai jos de valoarea de 72mg/dl. Diabetul este o afecțiune ce însumează problemele cauzate de nivelul mare al glicemiei, însă chiar și așa, medicamentele pe care le iau unii pacienți cu diabet pot să determine scăderea glicemiei sub pragul normal, iar acest lucru este foarte periculos. 
 
Hipoglicemia poate să apară și la persoanele care nu au diabet, dacă organismul nu poate să stabilizeze concentrația de glucoză în sânge. De asemenea, hipoglicemia poate să se instaleze după masă, dacă organismul produce prea multă insulină. Episoadele de hipoglicemie la oamenii care nu au diabet este mai puțin întâlnită decât la cei cu diabet sau afecțiuni conexe. 
 

Afecțiuni și alte cauze ale scăderii glicemiei sub pragul normal

Deși tratamentul medicamentos este principalul factor implicat în episoadele de hipoglicemie în cazul persoanelor cu diabet, există și alți factori care pot crește riscul ca hipoglicemia să se instaleze. Astfel, glicemia poate să scadă sub pragul normal dacă: 
 · s-a administrat o doză prea mare dintr-un anumit medicament (insulină sau tabletele care cauzează scăderea glicemiei) 
 · dacă mesele principale s-au luat cu întârziere 
 · dacă exercițiile fizice sunt prea intense 
 · dacă s-a consumat alcool. 

Persoanele predispuse la hipoglicemie

Episoadele de hipoglicemie (în cazul persoanelor care nu au diagnostic de diabet) pot să apară atât la copii, cât și la adulți. Persoanele predispuse la hipoglicemie și care au un risc crescut de a se confrunta cu glicemia mică sunt cele care: 
 · au alte probleme de sănătate; 
 · sunt obeze; 
 · au rude în familie care au diabet; 
 · au suferit anumite tipuri de intervenții chirurgicale la stomac; 
 · au prediabet. 

Deși un diagnostic de prediabet crește riscul de diabet, asta nu înseamnă neapărat că persoana va dezvolta cu siguranță diabet de tip 2. Bineînțeles, diabeticii sunt și ei predispuși la glicemie mică în cazul în care iau medicamente care cauzează instalarea episoadelor de hipoglicemie. 
 

Simptomele unui nivel scăzut de glicemie

Majoritatea oamenilor se confruntă cu unele semnale de alarmă înainte să se instaleze hipoglicemia. Cu toate acestea, unii pacienți cu diabet pot să aibă foarte puține semne care îi avertizează sau chiar niciun simptom înaintea episodului de brusc de hipoglicemie sau înainte să se instaleze hipoglicemia severă. Principalele simptome asociate cu hipoglicemia sunt: 
 · transpirație 
 · oboseală 
 · senzația de amețeală 
 
Pe lângă acestea, simptomele episoadelor de hipoglicemie pot fi și: 
 · paloarea feței 
 · senzația de slăbiciune 
 · senzația de foame 
 · ritm cardiac mai mare decât în mod normal 
 · vedere încețoșată 
 · confuzie 
 · convulsii 
 · pierderea conștienței 
 · în cazuri extreme, comă. 

Riscurile unui nivel scăzut al glicemiei

Dacă pacientul ignoră prea mult timp simptomele unui episod de hipoglicemie, el își poate pierde conștiența, iar acest lucru se întâmplă deoarece creierul are nevoie de glucoză pentru a funcționa așa cum trebuie. Tocmai de aceea, pentru a nu risca anumite complicații, este bine să recunoască semnele și simptomele hipoglicemiei cât mai devreme, deoarece, lăsată netratată, hipoglicemia poate duce la: atacuri sau crize (datorate unei activități electrice anormale în creier); pierderea conștienței; deces. 
 
În cazuri severe, chiar și la persoanele care nu au diabet, hipoglicemia netratată poate duce la un atac sau o criză, adică probleme neurologice care pot semăna cu un accident vascular cerebral, sau poate duce chiar la pierderea conștienței. Este posibil, în unele cazuri, ca diabeticii să nu recunoască simptomele unui nivel scăzut al glicemiei, până când nu ajung la o formă severă de hipoglicemie, care le poate crește riscul unor complicații, precum: convulsiile, pierderea conștienței și, în cazuri rare, comă. Pe termen lung, un nivel scăzut al glicemiei poate fi periculos și este posibil să deterioreze nervii, vasele de sânge și diverse organe. 

Tratarea unui nivel scazut al glicemiei

Un episod ușor de hipoglicemie poate fi tratat dacă persoana mănâncă sau bea 15-20 de grame de carbohidrați cu acțiune rapidă, precum tabletele de glucoză, băuturile carbogazoase cu zahăr sau sucul de fructe. Unele persoane cu diabet s-ar putea să aibă nevoie să ia și 15-20 de grame de carbohidrați cu acțiune lentă, dacă următoarea masă nu este destul de curând. Testarea glicemiei se va face după 15 sau 20 de minute, pentru a verifica dacă nivelul glucozei în sânge și-a revenit la normal. 
   
Episoadele severe de hipoglicemie pot necesita chemarea unei ambulanțe, de exemplu, dacă persoană își pierde conștientă sau dacă o criză sau un atac persistă mai mult de 5 minute. 

Hipoglicemiile severe pot fi tratate cu glucagon (injecții). 
 

Modul de prevenție pentru scăderea nivelului glicemiei sub limitele normale

 „Cheia“ pentru a preveni episoadele de hipoglicemie este ca pacientul să înțeleagă de ce scade nivelul glicemiei sub limitele normale și când să ia măsuri pentru a împiedica să se întâmple acest lucru. Dacă pacientul știe că un episod de hipoglicemie are șanse să aibă loc în curând, poate apela la carbohidrați, pentru a crește nivelul glucozei în sânge și pentru a preveni astfel hipoglicemia. 
 
Dacă medicul permite pacientului să își ajusteze singur dozele de medicamente, persoana poate face acest lucru (să reducă doză) în timpul sau după anumite activități (de exemplu, în timpul exercițiilor fizice). Testarea glicemiei cu regularitate poate ajuta pacientul să înțeleagă mai bine când scade nivelul glicemiei sub limitele normale. Schimbările simple în ceea ce privește dieta și programul de alimentație (în cazul persoanelor care nu au diabet) pot rezolva și pot preveni episoadele de hipoglicemie. Este esențial ca persoană să aibă o alimentație echilibrată, care este săracă în zaharuri și  bogată în proteine, fibre și carbohidrați complecși. 

Este în regulă ca persoana să mănânce carbohidrați „buni“, complecși, cum ar fi cartofii dulci, dar este recomandat să evite carbohidrații rafinați. Pentru prevenirea hipoglicemiei, se recomanda persoanelor să ia gustări sau mese mici, la fiecare două ore, pentru a menține glicemia la un nivel stabil. 

Sursă foto: Shutterstock
Medline Plus - Blood Glucose Test
https://medlineplus.gov/lab-tests/blood-glucose-test/
Mayo Clinic - Diabetes
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diabetes/diagnosis-treatment/drc-20371451
   

 

 

 


 

 

 

Te-ar mai putea interesa si...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0