Activitatea fizica in cancerul de san si in alte forme de cancer

Activitatea fizica este definita ca orice miscare care implica musculatura scheletica si care necesita consum energetic. Activitatea fizica include activitate profesionala, exercitii sau activitati recreative tip plimbat, alergat, diverse sporturi (inot, baschet, fotbal, etc.), ciclism, etc. si reprezinta un element esential de echilibru intre numarul de calorii achizitionate si cele consumate.

Logic, o scadere a activitatii fizice inseamna consum redus de calorii, ce se traduce in cresterea progresiva in greutate si, implicit, obezitate, factor de risc incriminat in cresterea riscului de aparitie a cel putin 13 cancere (de exemplu: cancerul colorectal, endometrial, ovarian, mamar, etc.). In plus, datele din studiile clinice indica faptul ca activitatea fizica poate reduce riscul de aparitie a cancerului prin mecanisme independente de obezitate.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ce se stie in acest moment despre relatia dintre activitatea fizica si riscul de cancer?

Evidente substantiale leaga nivele crescute ale activitatii fizice de scaderea riscului aparitiei diferitelor cancere, printre care:

- Cancerul colorectal - unul dintre cele mai studiate cancere in relatie cu activitatea fizica. O meta-analiza a mai mult de 50 de studii epidemiologice a evidentiat o scadere cu aproximativ 25% a riscului de cancer colorectal. Incidenta, atat a cancerului de colon proximal, cat si a celui distal este mult mai mica la pacientii cu activitate fizica crescuta, comparativ cu cei inactivi sau cu activitate redusa. Activitatea crescuta se asociaza, de asemenea, cu o scadere a riscului aparitiei polipilor colonici.

- Cancerul mamar. Se estimeaza o scadere a riscului de cancer mamar cu pana la 12% consecutiv activitatii fizice, atat la femeile in premenopauza, cat si la cele in postmenopauza, cu un plus pentru femeile in postmenopauza.

- Cancerul endometrial are consemnata o reducere a riscului de aparitie cu aproximativ 20% in conditiile unei activitati fizice intense versus activitate limitata, principala explicatie fiind legata de obezitate, factor de risc primordial in aparitia acestei neoplazii.

Pentru o serie de alte neoplazii exista evidente mult mai limitate legate de asocierea dintre activitatea fizica si risc. Intr-un studiu observational in care au fost implicati peste 1 milion de indivizi, activitatea fizica recreativa a fost asociata cu scaderea riscului de cancer esofagian, hepatic, gastric, renal, leucemie, mielom sau cancer de rect ori cancer al vezicii biliare.

Cum ar putea activitatea fizica influenta riscul de cancer?

Exercitiile fizice au diverse efecte asupra organismului, printre care:

- scaderea nivelului hormonilor circulanti, de exemplu insulina si estrogeni, precum si a diferitilor factori de crestere asociati cu dezvoltarea si progresia cancerului (cancer mamar, cancer colorectal);

- prevenirea obezitatii si, implicit, scaderea rezistentei la insulina;

- reducerea inflamatiei;

- stimularea sistemului imun;

- alterarea metabolismului acizilor biliari, scazand expunerea tractului gastrointestinal la diversi carcinogeni;

- scaderea timpului de tranzit al alimentelor de-a lungul tubului digestiv si, implicit, scaderea timpului de expunere a tractului gastrointestinal la diversi carcinogeni.

Sedentarismul, factor de risc?

Fara indoiala da. Sedentarismul creste riscul dezvoltarii de afectiuni cronice, precum afectiunile cardiovasculare, diabet, cancer sau moarte prematura.

Exista recomandari legate de activitatea fizica?

Potrivit Departamentului American de Sanatate, pentru beneficii substantiale asupra starii de sanatate, se recomanda aproximativ 2,5 ore de activitate fizica moderata sau 1,5 ore de activitate intensa pe saptamana. Ideal, activitatea fizica trebuie sa fie constanta si cumulativa si nu unitara. Pentru copii si adolescenti, se recomanda cel putin 1 ora de activitate zilnica.

Activitatea fizica s-a dovedit benefica si pentru supravietuitorii de cancer, prin impactul asupra statusului ponderal, calitatii vietii, scaderea riscului de recidiva si prognostic.

In privinta statusului ponderal, cresterea ponderala secundara reducerii activitatii fizice sau efectelor secundare ale tratamentelor oncologice se insoteste de o supravietuire semnificativ inferioara.

Calitatea vietii este semnificativ imbunatatita de activitatea fizica din toate punctele de vedere: schema corporala, respect de sine, emotional, sexualitate, tulburari ale ritmului somn-veghe, integrare sociala, anxietate, oboseala sau controlul durerii.

In ceea ce priveste riscul de recidiva, progresia bolii si, implicit, supravietuirea, pacientii activi fizic au un prognostic semnificativ mai bun. De exemplu, pacientele cu cancer mamar care au activitate fizica moderata (echivalentul a 3-5 ore de mers pe jos, saptamanal) prezinta un risc de recurenta sau deces cu 40-50% mai mic.

Studiile epidemiologice sugereaza ca pacientii cu cancer colorectal care agreeaza activitatea fizica prezinta un risc semnificativ mai mic de deces prin cancer (cu pana la 30%). De asemenea, pacientii cu cancer prostatic care efectueaza o activitate fizica intensa de minimum 3 ore pe saptamana prezinta un risc de deces prin cancer cu 60% mai mic.

In continuare, insa, raman in suspensie o serie intreaga de intrebari pentru care nu exista in acest moment raspuns. Desi exista o legatura cauzala puternica intre activitatea fizica si riscul de aparitie a anumitor cancere, in timp ce altele nu sunt influentate, se pune problema: sedentarismul induce aparitia cancerului sau activitatea fizica sustinuta tine departe cancerul?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Daca, intr-adevar, este o legatura cauzala, care ar fi durata optimala, intensitatea, durata si frecventa activitatii fizice pentru reducerea efectiva a riscului de cancer? Sunt diferente populationale sau de rasa sau exista beneficii ale activitatii fizice la populatiile cu susceptibilitate genetica pentru cancer?

 

Sursa foto: shutterstock.com

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0