Metodele dure de parenting afectează creierul copilului

Dacă părinții ridică tonul des la copii sau îi lovesc, aceștia riscă să aibă structuri cerebrale mai mici când ajung la adolescență.

De-a lungul timpului, educația copiiilor a fost subiect de controversă, având în vedere că unii părinți considerau normal să strige la copii și să le adreseze injurii, ori chiar să îi lovească, în timp ce alți părinți nu erau de acord cu aceste practici. Deși autoritățile încearcă să prevină abuzurile asupra copiilor, acestea există, totuși, și se perpetuează.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

E important ca părinții să țină cont de faptul că creșterea unui copil cu duritate (țipete, reproșuri, lovituri etc.) poate avea efecte semnificative și de durată asupra acestuia. Pe măsură ce cresc, copiii care au fost certați și loviți în mod repetat pot întâmpina o serie de probleme emoționale, psihologice și fizice pe care le pot duce cu ei până la maturitate.

Aceste probleme includ o stimă de sine scăzută, un sentiment permanent de frică, vinovăție și autoblamare, neîncredere în adulți sau dificultăți în formarea de relații cu cei din jur, tulburări de atașament și tulburări de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, stresul post-traumatic sau depresia. De asemenea, pot apărea gânduri suicidare, tulburări de învățare, inclusiv limbaj slab dezvoltat și dezvoltare cognitivă întârziată, tulburări de alimentație, comportament violent, agresiv sau criminal ori abuzul de droguri și alcool și comportament sexual cu risc ridicat.

Chiar și certarea copilului în mod repetat îi poate afecta creierul

Practicile dure de parenting la care face referire un studiu¹ realizat de Universitatea din Montréal, cum ar fi ridicarea vocii la copii sau lovirea ușoară a acestora, sunt comune și chiar considerate acceptabile din punct de vedere social în multe zone din întreaga lume. Cercetările arată, însă, că creierul copiilor este afectat chiar și de aceste acțiuni considerate inofensive.

Oamenii de știință spun că implicațiile acestor gesturi ale părinților merg mai departe de schimbările care au loc în creier. Ceea ce este important, subliniază savanții, este ca părinții și societatea să înțeleagă că utilizarea frecventă a practicilor dure de parenting poate dăuna pe termen lung dezvoltării unui copil.

Abuzul grav al copiilor (cum ar fi abuzul fizic, emoțional și cel sexual), neglijarea acestora și chiar instituționalizarea au fost corelate și în alte studii cu anxietate și depresie mai târziu în viață. Lucrări anterioare au arătat deja că acei copii care au suferit abuzuri severe au amigdala și cortexul prefrontal mai mici, aceste două structuri jucând un rol cheie în reglarea emoțională și apariția anxietății și depresiei.

În studiul de față, apărut în 2021, cercetătorii au observat că aceleași regiuni ale creierului erau mai mici la adolescenții care au fost supuși în mod repetat la practici parentale dure în copilărie, chiar dacă acei copii nu au avut parte de abuzuri foarte grave.

Aceste constatări sunt semnificative, spun autorii studiului, deoarece este pentru prima dată când practicile dure de creștere a copilului - practici care nu ajung la abuzuri grave - sunt legate de dimensiunea scăzută a structurii creierului, similar cu ceea ce se observă la victimele actelor grave de abuz. Și un studiu publicat în 2019 a arătat că practicile dure de creștere a copilului ar putea provoca modificări ale funcției creierului, iar cel publicat de Universitatea din Montréal confirmă că acestea afectează și structura creierului copiilor.

Unul dintre punctele forte ale acestui studiu este acela că a folosit date de la copiii care au fost monitorizați încă de la naștere la centrul de cercetare al spitalului universitar Saint-Justine la începutul anilor 2000, de către unitatea de cercetare a Universității din Montréal. 

Ca parte a acestei monitorizări, practicile de parenting și nivelurile de anxietate ale copiilor au fost evaluate anual, în timp ce copiii aveau vârste cuprinse între 2 și 9 ani. Aceste date au fost apoi utilizate pentru a împărți copiii în grupuri pe baza expunerii lor (scăzută sau ridicată) la practici parentale dure.

Trebuie reținut, spun oamenii de știință, că acești copii au fost supuși în mod constant unor practici parentale dure între vârstele de 2 și 9 ani. Acest lucru înseamnă că diferențele din creierul lor sunt legate de expunerea repetitivă la aceste practici în timpul copilăriei. Copiii au fost ulterior evaluați pentru nivelurile de anxietate cu ajutorul unor RMN-uri anatomice între vârstele de 12 și 16 ani. Acest studiu este primul care a reușit să identifice legăturile dintre practicile dure de creștere a copiilor, anxietatea acestora și anatomia creierului lor.

Pentru a preveni consecințele parentingului dur asupra vieții copiilor, familiile trebuie să devină conștiente de modul în care își tratează copiii și trebuie să înțeleagă cât de dăunător este comportamentul lor și consecințele pentru viitorul copiilor. 

Copiii care sunt expuși la violență la începutul vieții sunt mai predispuși să aibă probleme de sănătate, să fie deprimați, să aibă o stimă de sine scăzută, să eșueze la școală și chiar să devină agresori ei înșiși mai târziu. Părinții care își tratează dur copiii pot avea nevoie ei înșiși de ajutor, cum ar fi printr-un program de educație pentru părinți, un psiholog sau un alt tip de consilier.

Cum se poate preveni abuzul asupra copiilor?

Dacă ești martor la un abuz asupra unui copil (lovituri, injurii, amenințări cu abandonarea sau cu pedepse fizice etc.), poți încerca o discuție cu agresorul, dacă ți se pare că este vorba de părintele sau de o rudă a copilului. Îl poți întreba „Vă pot ajuta cu ceva?” sau „Și eu am avut problema asta cu copilul, pot să vă spun cum am rezolvat-o?”. 

De asemenea, poți suna la 112 pentru a declara ce ai văzut și auzit și, eventual, a primi instrucțiuni. Dacă poți face o fotografie sau o înregistrare cu telefonul a agresiunii, acestea le pot fi de ajutor autorităților în identificarea agresorilor. 

De asemenea, în România există Telefonul Copilului: la numărul 116 111, orice persoană poate face o sesizare de abuz asupra copiilor. Chiar și copiii înșiși pot suna și pot solicita sprijin dacă sunt victime ale abuzului. Există, de asemenea și o platformă de consiliere online pentru copii, disponibilă 24 de ore din 24: www.116111.ro

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Prefrontal cortex and amygdala anatomy in youth with persistent levels of harsh parenting practices and subclinical anxiety symptoms over time during childhood
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33745487/
1. Studiul „Prefrontal cortex and amygdala anatomy in youth with persistent levels of harsh parenting practices and subclinical anxiety symptoms over time during childhood”, apărut în Dev Psychopathol. 2021 Mar 22;1-12. doi: 10.1017/S0954579420001716, autori: Sabrina Suffren et al.
Queensland Government - Effects of child abuse
https://www.qld.gov.au/community/getting-support-health-social-issue/support-victims-abuse/child-abuse/what-is-child-abuse/child-abuse-effects


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0