Boala Lyme și pericolele unei mușcături de căpușă

1. Informații generale despre boala Lyme

1.1. Ce este boala Lyme

1.2. Cauzele bolii Lyme

1.3. Simptome ale bolii Lyme

1.4. Modalități de transmitere boala Lyme

1.5. Investigații și metode de diagnostic pentru boala Lyme

1.6. Factorii de risc pentru boala Lyme

1.7. Complicații boala Lyme

1.8. Evoluția bolii Lyme

2. Tratarea bolii Lyme

2.1. Tratamentul cu antibiotice pentru boala Lyme

2.2. Remedii naturiste pentru boala Lyme

2.3. Suplimente pentru boala Lyme

2.4. Alte tipuri de terapii pentru boala Lyme

3. Prevenirea bolii Lyme sau cum ne protejăm de căpușe

3.1. Cel mai bun mod de a preveni mușcătura de căpușă

3.2. Ce facem dacă ne mușcă o căpușă 

3.3. Cum îndepărtăm o căpușă

1. Informații generale despre boala Lyme

În sezonul cald, mușcătura de căpușă poate crea multe neplăceri. Astfel, este extrem de important să cunoaștem toate aspectele bolii Lyme, începând de la simptomele sale și până la tratament și analizele necesare pentru diagnosticarea afecțiunii. Este esențial, totodată, să știm ce trebuie să facem în situația în care ne mușcă o căpușă și cum trebuie să îndepărtăm o căpușă.

Recomandările experților DOC.ro

1.1. Ce este boala Lyme

Boala Lyme este o boală infecțioasă produsă de spirocheta Borrelia burgdorferi (o bacterie), ce îmbolnăvește atât omul, cât și animalele, prin intermediul căpușei. Boala Lyme evoluează cel mai frecvent asimptomatic, iar în ultimul timp s-a constatat o creștere a numărului de îmbolnăviri. Sursa principală de infecție este constituită de rozătoarele mici, dar frecvent, boala poate fi transmisă de la animalele domestice (câini, bovine, cai, capre). Animalele infectate fac o formă asimptomatică de boală.

1.2 Cauzele bolii Lyme

Este important să reținem că boala Lyme este cauzată de bacteria numită Borrelia burgdorferi, care se transmite la oameni doar atunci când aceștia sunt mușcați de o căpușă infectată. Pentru a infecta organismul unui om sau altei viețuitoare, de regulă, căpușa trebuie să fie atașată pe pielea "gazdei" cel puțin 36 de ore.

Căpușa se infectează după ce s-a hrănit cu sângele unor animale sau șoareci, infectate cu această bacterie. Potrivit specialiștilor, căpușa trebuie să fie prezentă pe piele preț de 24 până la 48 de ore pentru a transmite infecția, iar cei mai mulți oameni cu boala Lyme nu își amintesc momentul exact al mușcăturii de căpușă.

1.3 Semne și simptome ale bolii Lyme

Boala Lyme, dacă este lăsată netratată, poate produce o gamă largă de simptome, în funcție de stadiul de infecție. Trebuie să vă adresați neapărat medicului dacă aveți unul sau mai multe din simptomele de mai jos și ați fost mușcat de o căpușă! Printre simptomele bolii Lyme se află: febră, urticarie, paralizie facială și artrită. Este important ca pacientul să ceară imediat îngrijiri medicale dacă observă oricare dintre aceste simptome și dacă a avut o mușcătură de căpușă, dacă locuiește într-o zonă geografică recunoscută pentru răspândirea bolii Lyme sau dacă a călătorit recent într-o țară unde există boala Lyme.

Primele simptome ale bolii Lyme

Potrivit specialiștilor, primele semne și simptome pot să apară într-un interval de 3 până la 30 de zile de la mușcătura de căpușă:

  • febră, frisoane, dureri de cap, oboseală, dureri musculare, dureri articulare, ganglionii limfatici sunt umflati;
  • eritemul migrator (o boală cutanată): acest eritem migrator apare la aproape 70-80% dintre persoanele infectate; apare la locul mușcăturii de căpușă, cu o întârziere de 3 până la 30 de zile (media este de 7 zile); eritemul se extinde treptat, pe o perioadă de mai multe zile, ajungând să aibă un diametru de peste 30 cm; pielea se poate simți caldă la atingere, însă rareori este însoțită de mâncărimi sau de durere; eritemul migrator poate să apară pe orice zonă a corpului.

Simptomele ce apar ulterior

Există semne și simptome ale bolii Lyme ce pot să apară mult mai târziu (după multe zile sau luni de la mușcătura de căpușă). Aceste simptome pot fi:

  • dureri severe de cap și înțepenirea (redoarea) gâtului;
  • apar alte erupții cutanate, alt eritem migrator, ce se dezvoltă pe alte zone de pe corp;
  • artrita cu dureri articulare severe și cu umflarea articulațiilor, în special în zona genunchilor și a altor articulații mari;
  • pareza facială (pierderea tonusului muscular pe o parte sau pe ambele părți ale feței; fața pacientului pare "căzută" fie pe o parte, fie pe ambele părți);
  • durere intermitentă în tendoane, mușchi, articulații și oase;
  • palpitații sau o bătaie neregulată a inimii;
  • pacientul are episoade de amețeală sau de dificultate în respirație;
  • inflamarea creierului și a măduvei spinării; 
  • durere la nivelul terminațiilor nervoase;
  • dureri înțepătoare, amorțeală sau furnicături în mâini și picioare (laba piciorului);
  • apar probleme în ce privește memoria pe termen scurt.

Când să mergi la medic

Mergi imediat la medic dacă ai fost mușcat de o căpușă sau dacă ai vizitat în ultima lună o zonă în care se găsesc cu preponderență căpușe infectate și dacă ai:

  • simptome asemănătoare cu cele ale gripei: cum ar fi faptul că ai frisoane, îți este cald și tremuri, ai dureri de cap, ai dureri musculare sau o stare generală de rău;
  • ai o erupție cutanată circulară.

Este important să îi spui medicului care te examinează dacă ai fost recent în păduri sau în zone cu vegetație multă și deasă.

1.4 Modalități de transmitere boala Lyme

Transmiterea bacteriei Borrelia burgdorferi între animale și accidental la om se realizează doar prin mușcătura de căpușe infectate, și anume numai căpușele din specia Ixodes (căpușa comună), aflate în diferite stadii de viață: nimfă, larvă sau forma adultă. Nu orice căpușă este purtătoare a bacteriei Borrelia burgdorferi, așa cum nu orice mușcătură de căpușă provoacă boala Lyme.

Căpușele se pot atașa de orice zonă a corpului uman, dar sunt adesea găsite în zonele greu de observat, cum ar fi regiunea inghinală, axile și în regiunea scalpului. În cele mai multe cazuri, căpușa trebuie să fie atașată de "gazdă" de la 36 până la 48 ore sau mai mult pentru ca boala Lyme să poată fi transmisă.

Majoritatea oamenilor sunt infectați prin mușcăturile căpușelor imature, numite nimfe. Nimfele sunt mici (mai puțin de 2 mm) și greu de observat, ele se hrănesc mai ales vara. Căpușele adulte, mai ușor de observat și de îndepărtat, sunt mai active în lunile mai reci (primăvara, toamna). Incidența crescută a bolii în lunile calde este explicată prin prezența mai frecventă a omului în natură, în scop recreațional.

Cum NU se transmite boala Lyme

Boala Lyme nu se transmite interuman (între oameni) sau prin transfuzii de sânge! De exemplu, o persoană nu se poate infecta prin atingere, sărut sau pe cale sexuală de la o persoană care are boala Lyme. Boala Lyme dobândită în timpul sarcinii poate duce la infectarea placentei și la moartea fătului; cu toate acestea, dacă mama beneficiază de un tratament antibiotic adecvat, fătul nu va fi afectat.

Nu există rapoarte de transmitere a bolii Lyme prin laptele matern. Deși câinii și pisicile se pot îmbolnăvi, aceste animale nu vor transmite boala direct stăpânilor lor, însă pot aduce căpușe infectate în casă (pentru că aceste căpușe pot să existe pe pielea câinelui sau pisicii).

1.5. Investigații și metode de diagnostic pentru boala Lyme

Diagnosticul bolii Lyme începe cu o evaluare a istoricului medical al pacientului și cu examinarea fizică. Este important ca medicul să afle informațiile necesare despre starea de sănătate a pacientului, despre simptomele pe care le prezintă acesta.

Testele de sânge sunt investigații importante, pe care medicul se poate bizui, la câteva săptămâni după infecția inițială, când anticorpii specifici pentru spirochete (bacteriile care provoacă boala Lyme) sunt prezenți.

Medicul specialist în boli infecțioase poate recomanda următoarele analize pentru a diagnostica boala Lyme:

  • Testul ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) este folosit pentru a detecta anticorpii împotriva clasei de spirochete Borrelia burgdorferi. Acești anticorpi sunt de clasă IgM și de clasă IgG.
  • Imunoamprenta (sau testarea Western blot) poate fi o tehnică folosită pentru a confirma un test ELISA pozitiv. Această tehnică verifică prezența anticorpilor specifici în cazul proteinelor ce însoțesc Borrelia burgdorferi.
  • Tehnica PCR (reacția de polimerizare în lanț) este folosită pentru a evalua pacienții cu artrită Lyme persistentă sau cu simptome la nivelul sistemului nervos. Tehnica este efectuată la nivelul lichidului articular (sinovial) sau lichidului cerebro-spinal.

1.6. Factorii de risc pentru boala Lyme

Zona geografică în care locuim sau locurile în care plecăm în vacanță influențează riscul de a lua boala Lyme. Tot un factor de risc este și profesia unei persoane sau faptul că are activități în aer liber.

Potrivit specialiștilor, cei mai frecvenți factori de risc pentru boala Lyme sunt:

  • Faptul că oamenii petrec timp în zone împădurite sau în zone cu multă iarbă (verdeață). În unele zone, căpușele sunt mai frecvente. Copiii care petrec mult timp în aer liber, în astfel de regiuni, au în special un risc crescut. Adulții cu ocupații care necesită petrecerea timpului în aer liber au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala Lyme, în urma mușcăturii de căpușă.
  • Faptul că pielea este expusă - Să nu uităm că micile căpușe se atașează cu ușurință de pielea care nu e acoperită de haine. Dacă te afli într-o zonă în care căpușele sunt extrem de răspândite, protejează-te și protejează-ți și copiii, purtând haine cu mânecă lungă și pantaloni lungi. Nu lăsa ca animalele de companie să rătăcească prin zone în care iarba este deasă, iar plantele și buruienile sunt foarte înalte.
  • Faptul că micile căpușe nu au fost îndepărtate prompt sau în mod corect. Bacteriile transmise de mușcătura de căpușă pot pătrunde în fluxul sanguin dacă, de pildă, căpușa comună stă atașată de pielea individului preț de 38 până la 48 de ore sau mai mult de 48 de ore. Dacă persoana îndepărtează o căpușă de pe piele în decurs de două zile, riscul de a face boala Lyme este scăzut.

Boala Lyme poate fi foarte greu de diagnosticat, din cauză că multe dintre simptomele ei sunt asemănătoare simptomelor gripei și ale altor afecțiuni. În plus, este posibil ca pacientul să nu observe mușcătura de căpușă. Analizele de laborator s-ar putea să nu ofere întotdeauna un răspuns clar medicului, până când nu au trecut cel puțin câteva săptămâni de când pacientul a fost infectat.

1.7. Complicații boala Lyme

Dacă boala Lyme nu este tratată, ea poate cauza anumite complicații, cum ar fi:

  • inflamarea cronică a articulațiilor (artrita Lyme), în special inflamarea genunchilor;
  • simptome neurologice, cum ar fi pareza facială și neuropatia;
  • defecte cognitive, cum ar fi afectarea memoriei;
  • neregularități ale ritmului cardiac.

1.8. Evoluția bolii Lyme

Mulți dintre pacienții cu boală Lyme în stadiu incipient dezvoltă o erupție cutanată circulară distinctivă în locul unde a avut loc mușcătura de căpușă, de regulă, după aproape 30 de zile de la mușcătură. Această erupție pe piele este cunoscută sub numele de eritem migrator. Boala Lyme poate avea numeroase simptome, în funcție de stadiul și de evoluția ei.

Stadiul precoce localizat

Semnele și simptomele timpurii apar la 2 până la 30 de zile de la mușcătura de căpușă. La 70-80% dintre persoanele afectate, apare eritemul migrator, o erupție cutanată roșiatică, centrată de locul de atașare a căpușei. Treptat, acesta se extinde ajungând până la 30 cm și chiar mai mult, devenind o placă rotund-ovalară, cu o zonă de clarificare centrală – cu aspect de "semn de tras la țintă" sau de "ochi de bou".

Zona respectivă poate fi caldă la atingere și rar este dureroasă sau însoțită de mâncărimi și poate apărea în orice zonă a corpului. În acest stadiu, pot apărea febră, frisoane, dureri de cap, oboseală, dureri musculare și articulare, dar și umflarea ganglionilor limfatici.

Stadiul precoce diseminat

Apare la săptămâni sau luni de la mușcătura de căpușă, este caracterizat prin apariția de noi leziuni de tip eritem migrator în alte zone ale corpului, dureri la nivelul mușchilor și articulațiilor, palpitații, amețeală sau dificultăți de respirație. Poate fi afectat sistemul nervos cu pareza facială, meningită, encefalită, afectarea măduvei spinării.

Stadiul tardiv diseminat

Apare la ani buni de la mușcătura de căpușă, este caracterizat prin artrita Lyme - cu dureri severe, intermitente sau continue la nivelul articulațiilor mari, în special la nivelul genunchilor, neuroborelioza cronică cu amorțeli, furnicături, pierderi de memorie, depresie, scăderea capacității de concentrare și prin acrodermatita cronică atrofică - pielea capătă un aspect lucios ca o foaie de hârtie.

2. Tratarea bolii Lyme

Antibioticele pot vindeca cele mai multe cazuri de boală Lyme. Cu cât pacientul începe tratamentul mai curând, cu atât mai rapidă și mai bună este recuperarea lui. După tratamentul pentru boala Lyme, este posibil ca unii pacienți să aibă în continuare dureri musculare sau dureri articulare și simptome la nivelul sistemului nervos. Acesta se numește sindromul bolii Lyme post-tratament, iar de cele mai multe ori situația este numită "boala Lyme cronică".

2.1 Tratamentul cu antibiotice pentru boala Lyme

Tratamentul precoce al bolii Lyme - în primele câteva săptămâni de la infecția inițială este simplu și direct și are ca rezultat aproape întotdeauna o vindecare completă. Pacienții tratați cu antibioticele corespunzătoare, în stadiile precoce ale bolii Lyme, de regulă se recuperează rapid și complet.

Doxiciclina, amoxicilina și cefuroxima axetil sunt trei antibiotice care sunt cel mai des recomandate pentru tratamentul oral al multor simptome ale bolii Lyme. Pacienții cu anumite forme cardiace sau neurologice ale bolii pot avea nevoie de un tratament intravenos cu antibiotice, cum ar fi penicilina sau ceftriaxona.

2.2 Remedii naturiste pentru boala Lyme

În anumite cazuri, pacienții apelează la remedii naturiste, cum ar fi unele uleiuri esențiale (acestea sunt lichide concentrate, obținute din plante medicinale). Unele dintre aceste uleiuri au proprietăți antibacteriene, ceea ce înseamnă că pot distruge bacteriile. Un studiu* din 2017, de exemplu, a evaluat folosirea a 34 de uleiuri esențiale în ceea ce privește distrugerea bacteriei Borrelia burgdorferi, într-un mediu controlat (în laborator).

Uleiurile esențiale de scorțișoară sub formă de coajă, de cuișoare și de oregano au ucis bacteria, fără ca aceasta să se mai dezvolte. Chiar dacă rezultatele studiului par promițătoare, nu există nicio dovadă că aceste uleiuri funcționează în cazul oamenilor cu boala Lyme.

2.3. Suplimente pentru boala Lyme

Unii pacienți au încercat suplimente care stimulează sistemul imunitar. Printre aceste suplimente se numără: vitamina B1, vitamina C, uleiul de pește, acidul alfa lipoic, magneziul, gheara-pisicii, usturoiul, frunza de măslin, turmericul, glutationul. În ciuda acestor suplimente care au multiple beneficii, nu există dovezi științifice care să arate că oricare dintre acestea (sau orice alt supliment) ar putea să vindece boala Lyme.

2.4. Alte tipuri de terapii pentru boala Lyme

Oamenii de știință arată că și alte terapii ar putea fi folosite pentru a trata boala Lyme, cum ar fi:

  • terapia cu oxigen hiperbaric - sunt necesare studii la scară largă pentru a se putea înțelege dacă acesta este sau nu un tratament eficient pentru boala Lyme;
  • saunele și camerele în care există aburi;
  • lumina ultravioletă;
  • terapia cu fotoni;
  • tratamentele cu stimulare electromagnetică;
  • magneții;
  • veninul de la albine.

Este important de reținut că cercetătorii care au investigat aceste tratamente alternative au subliniat că nu există cercetări care să sprijine aceste terapii, iar multe dintre ele nu au un raționament logic la baza lor.

Antibioticele sunt singurul tratament dovedit eficient pentru boala Lyme și cel mai bine este ca pacientul să înceapă să le ia cât mai devreme, în stadiile incipiente ale infecției.

3. Prevenirea bolii Lyme sau cum ne protejăm de căpușe

Este bine să ne ferim de căpușe tot timpul anului, dar mai ales în perioada aprilie-septembrie, când căpușele sunt cele mai active. Vom evita zonele împădurite, mersul prin iarbă mare și prin frunze. În cazul excursiilor cu cortul, vom dezinfecta accesul în cort cu substanțe dezinfectante (permetrina, dimetilftalat), vom folosi plase de protecție.

În parc, la picnic, vom folosi haine de culoare albă pentru a repera rapid căpușele care se cațără pe materialul textil, vom acoperi zonele de piele expuse, vom observa atent și repetat starea hainelor și a pielii, cu îndepărtarea imediată a căpușelor folosind pensete. Pe pielea expusă și pe îmbrăcăminte vom aplica produse speciale care ne protejează pentru câteva ore.

Părinții vor aplica mai des aceste produse copiilor, ferindu-le mâinile, gura și ochii. Părinții trebuie să verifice copiii de căpușe sub brațe, cât și în jurul urechilor, în interiorul buricului, în spatele genunchilor, în jurul taliei și mai ales în păr. Se examinează și animalele de companie, pentru că, de multe ori, căpușele se pot ascunde în blana câinelui sau a pisicii. Este de preferat să facem duș imediat ce ajungem acasă.

3.1. Cel mai bun mod de a preveni mușcătura de căpușă

Căpușele nu pot zbura și nu pot sări, însă, ele trăiesc în anumiți arbuști și în tufișuri și se pot agăța de pielea unei persoane atunci când trece pe lângă această vegetație.

Pentru a evita o mușcătură de căpușă, respectă câteva reguli esențiale:

  • Poartă pantaloni lungi și șosete când te plimbi prin păduri, prin zonele cu mulți copaci și când manevrezi sau strângi frunzele căzute.
  • Aplică pe piele și pe haine un repelent contra căpușelor, care are în compoziție ulei esențial de eucalipt sau de lămâie.
  • Dacă este posibil, fă-ți duș în interval de 2 ore după ce ai intrat în casă.
  • Uită-te bine pe suprafața pielii și spală-ți podoaba capilară, pentru a îndepărta căpușele din păr.
  • Dacă ai uscător de haine (cu aer fierbinte), pune articolele vestimentare în acesta, pentru a ucide orice fel de insecte rămase pe hainele cu care ai fost afară.

3.2. Ce facem dacă ne mușcă o căpușă?

Nu se va încerca smulgerea sau zdrobirea pe loc a căpușelor, ci detașarea lor. Este important să extragem toată căpușa, nu doar corpul ei. După îndepărtarea căpușei, pielea înțepată se va spăla intens cu apă și săpun și, ulterior, va fi dezinfectată cu alcool. Dacă nu reușim să extragem toate elementele căpușei, mai ales pentru siguranța noastră, ne vom prezenta la medic cât mai repede posibil.

3.3. Cum îndepărtăm o căpușă?

Pentru a îndepărta fără niciun risc o căpușă de pe pielea cuiva sau de pe pielea noastră, este important să țineți cont de câteva reguli:

  • Să folosești o pensetă fină sau un dispozitiv pentru îndepărtarea căpușelor - se poate cumpăra de la unele farmacii, din magazine online, din pet shopuri etc.
  • Se prinde căpușa cu penseta sau cu dispozitivul respectiv cât mai aproape de piele cu putință.
  • Se trage ușor în sus, având grijă să nu se strivească în acest timp căpușa.
  • Te asiguri că ai extras întreaga căpușă.
  • Se spală locul unde este mușcătura de căpușă cu un antiseptic sau cu săpun și apă.

Riscul de îmbolnăvire este unul redus odată ce căpușa a fost îndepărtată în siguranță. Pacientul nu trebuie să facă nimic altceva acum, cu excepția situației în care nu se simte bine și apar primele simptome.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Infectious Diseases Society of America - https://www.idsociety.org/public-health/lyme-disease/lyme-disease/10-facts-about-lyme/
Centers for Disease Control and Prevention - https://www.cdc.gov/lyme/signs_symptoms/index.html
* Studiul "Selective Essential Oils from Spice or Culinary Herbs Have High Activity against Stationary Phase and Biofilm Borrelia burgdorferi", publicat in 2017, in Frontiers in Medicine, autori: Jie Feng, Shuo Zhang, Wanliang Shi, Nevena Zubcevik, Judith Miklossy, Ying Zhang - https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29075628/
WebMD - https://www.webmd.com/rheumatoid-arthritis/arthritis-lyme-disease#1-2
NHS Choices - https://www.nhs.uk/conditions/lyme-disease/


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0