Evaluarea pacientului cu AVC

Severitatea accidentului vascular cerebral (AVC) trebuie sa fie evaluata de un personal medical instruit, utilizand scala NIHSS (National Institutes of Health Stroke Scale), un institut specializat pe sanatatea pacientilor care au suferit un AVC.

Examinarea initiala a pacientului trebuie sa includa:

- Observarea respiratiei si a functiei pulmonare;
- Semnele precoce de disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor);
- Evaluarea functiei cardiace;
- Evaluarea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac;
- Determinarea saturatiei arteriale a oxigenului, utilizand pulsoximetria in infrarosu atunci cand este posibil.

stop colesterol

Simultan, trebuie prelevate probe biologice pentru analize de sange: biochimie, coagulograma si hemoleucograma si trebuie montata o linie de abord venos. Examinarea clinica trebuie completata cu un istoric medical care sa includa factorii de risc pentru AVC, bolile cardiace de care sufera pacientul, medicatie asociata, afectiuni care predispun la complicatii hemoragice si semne ale unor afectiuni care mimeaza AVC-ul.

Atat unitatile primare, cat si cele multidisciplinare, interneaza pacienti in stare acuta si continua tratamentul pentru cateva zile.

Unitatile de recuperare a accidentului vascular cerebral interneaza pacientii dupa 1-2 saptamani de la debutul AVC-ului si continua tratamentul si recuperarea acestora pentru cateva saptamani daca este necesar.

Pacientii care se prezinta cu accident ischemic tranzitor (AIT) au risc ridicat de AVC recurent precoce (pana la 10% in primele 48 de ore). De aceea, ei necesita diagnosticul clinic urgent, pentru a trata afectiunile generale asociate, pentru modificarea factorilor de risc activi si pentru identificarea cauzelor specifice tratabile, in special stenoza arteriala si alte surse de embolie.

Imagistica vasculara este o prioritate la acesti pacienti cu AIT sau cu AVC minor, mai mult decat la cei cu AVC major la care chirurgia nu va fi benefica pe termen scurt.

Tratamentul de preventie imediat va reduce riscul de AVC, dizabilitate si deces. Sisteme simple de scoruri clinice pot fi folosite pentru identificarea pacientilor cu risc inalt. Pacientii cu AVC minor si recuperare clinica spontana rapida au, de asemenea, risc inalt de AVC recurent.

Personalul medical trebuie sa evalueze pacientul suspectat de AVC si sa ia o serie de masuri in acest sens:

•    asigurarea adecvata a cailor respiratorii
•    monitorizarea semnelor vitale
•    conducerea unei evaluari generale a pacientului: se vor cauta dovezile ce indica un traumatism la cap sau la gat;
•    conducerea unui examen neurologic: se va verifica nivelul de constienta al pacientului, prezenta unei activitati ce indica un atac cerebral, se va folosi scala NIHSS, se vor verifica pupilele pacientului (dimensiunea lor, egalitatea, reactivitatea), miscarile individuale ale membrelor.

stop dislipidemie

Manifestarile unui accident vascular cerebral acut

Potrivit Asociatiei Americane a Inimii, manifestarile clinice ale unui AVC acut sunt:

Alterarea constientei:

•    coma sau apatie
•    confuzie sau agitatie/pierderea memoriei
•    atac de apoplexie
•    delir.

Durere de cap

•    intensa sau neobisnuit de severa
•    asociata cu scaderea nivelului de constienta / apare un deficit neurologic
•    durere faciala sau durere la nivelul gatului severa/neobisnuita.

Afazia (vorbire incoerenta sau dificultatea de a intelege vorbirea).

Slabiciune faciala sau asimetrie

•    paralizia muschilor faciali (de exemplu, atunci cand pacientii vorbesc sau zambesc)
•    poate fi o paralizie pe aceeasi parte sau pe partea opusa paraliziei unui membru.

Necoordonare, slabiciune, paralizie sau pierderea simturilor la un membru sau la mai multe membre (de regula, pe o jumatate a corpului, si in special la mana).

Ataxie (tulburare a coordonarii miscarilor voluntare): un echilibru precar al corpului, neindemanare, dificultate la mers.

Pierderea vederii

•    la un ochi sau la ambii ochi
•    poate fi pierderea partiala a campului vizual.

Vertij intens (ameteala), vedere dubla, pierderea unilaterala a auzului, greata, varsaturi, fotofobie (apare o hipersensibilitate a ochiului fata de lumina) sau fonofobie (aversiunea fata de sunetele puternice).

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0