Spondilita: Ce este? Tipuri si Simptome & Cauze

Informații generale despre spondilită
  a. Ce este spondilita
  b. Cauze ale spondilitei
  c. Simptome ale spondilitei
  d. Tipuri de spondilită
  e. Investigații și metode de diagnostic pentru spondilită
  f. Factori de risc pentru spondilită
  g. Evoluția spondilitei

Tratarea spondilitei

 a. Tratamentul medicamentos pentru spondilită
 b. Tratament kinetoterapeutic și fizioterapie pentru spondilită
 c. Remedii naturiste pentru spondilită
 d. Terapii alternative pentru spondilită 
 e. Tratamentul chirurgical pentru spondilită
 f. Schimbări în stilul de viață

Prevenirea spondilitei

 

Informații generale despre spondilită

O inflamație - care poate fi de natură traumatică, infecțioasă ori tuberculoasă - a coloanei vertebrale se numește spondilita. Termenul de "spondilită" descrie o inflamație a unei vertebre sau a mai multor vertebre și nu trebuie confundat cu termenul de "spondiloză".

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC
 

Ce este spondilita

Spondilita este o inflamație a vertebrelor, a coloanei vertebrale. Ea este o formă de spondilopatie, un nume generic folosit pentru a descrie afecțiunile coloanei vertebrale. În multe cazuri, spondilita implică una sau mai multe articulații ale coloanei vertebrale, boală care, în sine, este numită spondiloartrită. 

Spondiloartrita este numele dat unui grup de boli reumatice înrudite, care în principal afectează coloana vertebrală și alte articulații. Spondiloartrita poate fi denumită uneori și "spondiloartropatie" și, informal, "spondilita".

Termenul "seronegativă" poate să însoțească oricare dintre acești termeni și, pe scurt, înseamnă că anumiți anticorpi asociați în mod frecvent cu artrita reumatoidă și cu alte boli reumatice nu sunt prezenți în sângele testat al pacientului. Prin urmare, termenul "spondiloartrita" este sinonim cu "spondiloartropatia" și cu "spondilita".

Ca să recunoști spondilita, trebuie să știi că trăsăturile cele mai comune ale acesteia includ: durere de spate de natură inflamatorie, precum și durere și inflamație în zona pelvisului, gâtului, intestinului, ochilor, călcâielor și a altor articulații mai mari. Spondiloartrita sau spondilita este o formă de artrită inflamatorie, care de obicei debutează între 17 și 45 de ani.

Inflamația sistemică este o trăsătură-cheie care ajută specialiștii să facă diferența între spondilita și alte tipuri de artrită, inclusiv când vine vorba de uzură și de distrugerea cartilajului, o caracteristică a osteoartritei (așa cum mai este numită artroza).
 

Cauze ale spondilitei

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatoare cronică ce afectează coloana vertebrală, dar și articulațiile mari periferice. Încă din stadiul precoce al bolii, sunt afectate articulațiile sacroiliace, iar tardiv, boala evoluează spre anchiloza coloanei vertebrale.

Spondilita are o evoluție îndelungată, cu exacerbări și remisiuni spontane sau terapeutice. Spondilita (anchilozantă) este o boală autoimună, iar adevărata ei cauză este necunoscută, dar unii factori de risc par să joace un rol important în dezvoltarea acestei boli. Mai bine spus, spondilita anchilozantă este atât un tip de artrită autoimună, cât și o boală inflamatorie cronică. O boală autoimună se dezvoltă atunci când corpul tău atacă propriile țesuturi sănătoase. Spondilita anchilozantă este, de asemenea, o afecțiune inflamatorie care implică articulații inflamate sau umflate.

Chiar dacă are o cauză necunoscută, spondilita tinde să fie moștenită în familie, așa că genetica probabil că joacă un rol important în dezvoltarea bolii. Dacă părinții sau frații ori surorile tale au spondilită anchilozantă, înseamnă că tu ești de 10 sau de 20 de ori mai predispus să fii diagnosticat cu boala, comparativ cu cineva care nu are antecedente familiale.

Funcționarea defectuoasă a genei asociate cu spondilita anchilozantă, ERAP1, este legată de pierderea unui anumit tip de celulă imunitară, care pare să contribuie la procesul de inflamație asociat bolii, potrivit unui studiu la șoareci.

Cercetătorii doresc acum să treacă la studiile pe oameni în următorii ani pentru a valida aceste descoperiri. Studiul, „Șoarecii cu deficit de ERAP1 au redus celulele T reglatoare de tip 1 și dezvoltă caracteristici scheletice și intestinale ale spondilitei anchilozante”, a fost publicat în Scientific Reports în 2018. Gena ERAP1 conduce producerea unei proteine ​​numite aminopeptidază 1 reticulului endoplasmatic (ERAP1), care, conform studiilor moleculare, are două funcții cunoscute, printre care divide mai multe proteine ​​​​care se găsesc pe suprafața celulei cunoscute sub numele de receptori de citokine. Procedând astfel, ERAP1 diminuează capacitatea acestor receptori de a transmite semnale chimice în celulă, afectând direct răspunsul inflamator al organismului.

Acesta scindează multe tipuri de proteine ​​în bucăți mai mici numite peptide, astfel încât acestea să poată fi recunoscute - ca fiind bune (sănătoase) sau rele (boli) - de către sistemul imunitar. Apoi, sistemul imunitar „decide” dacă să distrugă celulele în care se află aceste peptide, în funcție de faptul că sunt bune sau rele.

Spondilita anchilozantă, o artrită inflamatorie comună a coloanei vertebrale, care poate afecta persoane de până la 17 ani, este asociată cu variații genetice ale genei antigenului leucocitar uman (HLA), în special cu mutația genei HLA-B*27.

Cu toate acestea, mecanismul exact care stă la baza inflamației și fuziunilor coloanei vertebrale în spondilita anchilozantă nu este încă înțeles.„De exemplu, în timp ce peste 90% dintre pacienții cu această boală au o variantă HLA-B*27, doar 1-5% dintre persoanele purtătoare de HLA-B*27 dezvoltă spondilită, ceea ce sugerează că trebuie să fie prezenți factori de risc suplimentari”, au explicat cercetătorii.

În timp ce se crede că HLA-B*27 contribuie la 23% din riscul genetic pentru spondilita anchilozantă, există interacțiuni genetice puternice între prezența unor variante specifice ale genei ERAP1 și HLA-B*27.

Studiile de asociere la nivelul genomului au arătat că modificarea doar a unuia dintre blocurile de construcție a genei ERAP1, numită nucleotidă, compromite cumva funcția ERAP1. Cu toate acestea, rămâne neclar modul în care această genă contribuie la mecanismele bolii care stau la baza spondilitei anchilozante. 

Simptome ale spondilitei

Familia de boli ce intră sub umbrela spondilitei este împărțită în mai multe categorii individuale, în funcție de trăsătura sau trăsăturile predominante ale bolii. Însă chiar dacă există mai multe tipologii, sunt câteva similarități (simptome) care pot să apară în orice tip de spondilită.

Aceste simptome sunt:
• inflamație în zona pelvisului și coloanei vertebrale care, de obicei, provoacă o durere de spate inflamatorie;
• durere și/sau umflătură în orice altă articulație din corp (șolduri, genunchi, glezne, picioare, mâini, încheieturile mâinilor, coate, umeri, etc.);
• uveita (un tip de inflamație oculară) / irită (o boală în care inflamația afectează irisul), adică debutul rapid al durerii marcate și roșeață la un singur ochi, la un moment dat;
• erupție cutanată data de psoriazis;
• inflamație în intestine (boala Crohn, colită ulcerativă, colită nediferențiată);
• boala dactylitis sau când degetele seamănă cu niște cârnați, adică inflamația de-a lungul tendoanelor degetelor de la mâini sau de la picioare;
• entezita, o inflamație în care tendoanele și ligamentele ating osul; aceasta apare în mod frecvent la spate sau în partea de jos a călcâiului.
 
Persoanele care au spondilită anchilozantă ar putea descrie următoarele simptome care au legătură cu durerea:
• durere de gât (zona cervicală) - gâtul poate fi dureros și/sau rigid;
• durere a articulațiilor periferice - aproape jumătate dintre pacienții cu spondilită anchilozantă dezvoltă inflamație la articulațiile de la mâini și de la picioare; durerea și rigiditatea sunt cele mai întâlnite în: genunchi, umăr, gleznă, tendonul lui Ahile, durere în zona călcâiului (inflamația fasciei plantare);
• durere și redoare (rigiditate) care se îmbunătățesc, se ameliorează odată ce persoana face mișcare, face exerciții fizice; durerea în spondilita anchilozantă se agravează în perioadele de repaus sau de inactivitate;
• redoare (rigiditate) matinală - articulațiile afectate se simt rigide după ce persoana se dă jos din pat și mișcările se îmbunătățesc odată ce persoana face mișcare sau face un duș cald;
• durere care întrerupe somnul persoanei, adeseori în a doua jumătate a nopții;
• sensibilitate - mulți pacienți spun că au o sensibilitate deasupra zonei de inflamație;
• pusee dureroase - aproape toate persoanele cu spondilita anchilozantă spun că se confruntă cu accese sau episoade dureroase ale bolii, perioade de timp când simptomele sunt vizibil agravate;
• roșeața ochilor și durere oculară - între 30% și 40% dintre oamenii cu spondilita anchilizantă se confruntă cu o boală inflamatorie a ochilor, numită uveită cel puțin o dată; uveita, numită uneori și irită, poate cauza roșeața ochiului, discomfort ocular, sensibilitate la lumină și vedere slăbită, deteriorată.

Tulburările intestinale, care au fost anterior legate de spondilita anchilozantă, au fost prezente și în cadrul studiului „Șoarecii cu deficit de ERAP1 au redus celulele T reglatoare de tip 1 și dezvoltă caracteristici scheletice și intestinale ale spondilitei anchilozante”, publicat în Scientific Reports în 2018. 

Acestea au inclus disbioza – dezechilibru al bacteriilor intestinale, unde domină tipul de microorganisme „rele”– și o susceptibilitate crescută la colita indusă de sulfat de sodiu dextran (DSS) (adică inflamația colonului). Modelul de colită indusă de DSS este utilizat pe scară largă din cauza numeroaselor asemănări cu colita ulceroasă umană.

Pentru a afla dacă ar putea elimina disbioza intestinală, cercetătorii au separat puii de șoarece nou-născuți fără o genă funcțională ERAP1 într-o nouă cușcă pentru a fi crescuți de un surogat sănătos, mai degrabă decât de mama lor biologică.

Acest lucru a dus la modificări semnificative ale bacteriilor intestinale. Cu toate acestea, în ciuda modificărilor observate în microbiota intestinală, acestea nu au afectat caracteristicile scheletice și musculare legate de spondilita anchilozantă.

Când să mergi la doctor

Cere îngrijiri medicale dacă ai durere în zona lombară sau durere în zona feselor care se instalează lent sau care este agravată dimineața sau simți o durere care te trezește din somn în a doua jumătate a nopții - îndeosebi dacă această durere se îmbunătățește o dată ce faci exerciții fizice și mișcare și dacă se agravează în perioadele de repaus.

Mergi imediat la un oftalmolog pentru un control, dacă te confrunți cu dureri oculare, ai ochiul sau ambii ochi înroșiți, ai o sensibilitate severă la lumină sau ai vederea încețoșată.

Tipuri de spondilită

Bolile din familia spondiloartritei (spondilitei) sunt în prezent grupate sau clasificate în mai multe tipuri.

Spondilita anchilozantă - este o formă de artrită care afectează în principal coloana vertebrală, deși pot fi afectate și alte articulații. Boala cauzează inflamația vertebrelor (articulațiilor coloanei vertebrale), ceea ce poate duce la durere cronică severă și la disconfort. În cazurile mai avansate, această inflamație poate duce la anchiloză - formarea de masă osoasă nouă la nivelul coloanei vertebrale - care determină că unele secțiuni din coloana vertebrală să se "sudeze", să se contopească într-o poziție fixă, imobilă. Cu alte cuvinte, anchiloza este o înțepenire a articulației.

Artrita enteropatică sau artrita asociată cu bolile inflamatorii intestinale - este o formă de artrită cronică inflamatorie, asociată cu apariția unei boli inflamatorii intestinale, iar doua dintre cele mai cunoscute tipuri de astfel de boli sunt colita ulcerativă și boala Crohn. Aproape 1 din 5 oameni cu boala Crohn sau cu colita ulcerativă va dezvolta artrita enteropatică. Cele mai afectate zone de artrita enteropatică sunt articulațiile membrelor periferice și, în unele cazuri, întreaga coloană vertebrală poate fi afectată.

Artrita psoriazică - Să ne aducem aminte că psoriazisul este o boală de piele care apare cel mai frecvent pe coate, pe genunchi și pe scalp, dar poate acoperi și mare parte a corpului. Este o boală cronică inflamatorie ce afectează pielea, scalpul, unghiile și articulațiile. Până la 30% dintre pacienții cu psoriazis dezvoltă și artrită psoriazică. În majoritatea cazurilor (deși nu întotdeauna), psoriazisul precede artrita uneori cu mulți ani.

Când simptomele artritei au loc în același timp cu psoriazisul, boala se numește artrită psoriazică. În aceste cazuri, articulațiile de la capătul degetelor sunt cele mai afectate, provocând durere și inflamație. Aproximativ 20% dintre pacienții cu artrita psoriazică vor dezvolta afectări la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce se numește spondilita psoriazică.

Inflamația din coloana vertebrală poate duce la sudarea sau lipirea completă, la fel că în cazul spondilitei anchilozante, sau afectează doar anumite zone, cum ar fi zona lombară (partea inferioară a spatelui) sau zona gâtului. Pacienții care au rezultate pozitive la antigenul HLA-B27 au șanse mai mari că boala lor să progreseze spre coloana vertebrală.

Spondilartrită nediferențiată - este un termen folosit pentru a descrie semnele și simptomele unei forme de spondilită în cazul cuiva care nu întâlnește criteriile pentru un diagnostic definitiv de spondilită anchilozantă sau un diagnostic pentru o boală înrudită cu aceasta.

Pe lângă acestea, există și alte tipuri de spondilită, cum ar fi:

Spondilita ankilopoetică sau boala Marie-Strumpell - Reține că "boala Marie-Strumpell" este un sinonim pentru spondilita anchilozantă. A fost numită așa după neurologul francez Pierre Marie și după neurologul german Adolph Strümpell. Este o formă de inflamație cronică a coloanei vertebrale și a articulațiilor sacroiliace. Inflamația cronică în aceste zone cauzează durere și redoare (rigiditate) în coloana vertebrală și în preajma ei. În timp, spondilita poate duce la o cimentare completă a vertebrelor (vertebrele se sudează între ele), un proces numit anchiloză.

• Spondilita post-traumatică sau boala Kümmell - Reține că "boala Kummel" este un nume folosit pentru osteonecroză și pentru colapsul de corp vertebral. Această boală reprezintă colapsul întârziat (de obicei, două săptămâni) al corpului vertebral, din cauza ischemiei și fracturilor marginilor corpului vertebral după un traumatism major. Factorii de risc includ: osteoporoza, folosirea medicamentelor din clasa corticosteroizilor, alcoolismul și terapia cu radiații.

Spondilita tuberculoasă sau boala Pott - Reține că spondilita tuberculoasă, cunoscută și sub numele de "boala Pott", se referă la boala tuberculoasă a vertebrelor, marcată de rigiditatea coloanei vertebrale, de durere la mișcare, de sensibilitate la presiune, de proeminența unor vertebre ale coloanei și, ocazional, de dureri abdominale, formarea unor abcese și de paralizie.

Boala Pott se referă la implicarea corpului vertebral și a discurilor intervertebrale în cazurile de tuberculoză. Coloana vertebrala este zona cea mai frecvent afectată de tuberculoza vertebrală, iar simptomele cele mai întâlnite sunt durerea de spate și slăbiciunea membrelor inferioare / paraplegia.

• În artrita reactivă (ReA), o infecție a intestinului sau a tractului urinar apare de obicei înainte ca inflamația să se dezvolte în articulații. Ca atare, se crede că apare ca o reacție la o infecție. Artrita reactivă poate provoca inflamații și dureri la nivelul articulațiilor, pielii, ochilor, vezicii urinare, organelor genitale și membranelor mucoase. Rareori poate afecta și coloana vertebrală. Boala tinde să urmeze un curs limitat, simptomele cedând de obicei în trei până la 12 luni. Cu toate acestea, afecțiunea tinde să reapară, iar unele persoane cu artrită reactivă vor dezvolta o formă cronică de artrită.

• Spondiloartrita juvenilă (JSpA) - Când simptomele spondilitei anchilozante încep în copilărie, se spune că copilul are spondiloartrită juvenilă (JSpA). Unii copii cu JSpA vor avea artrită spinală ca simptom predominant. Se poate spune că acești copii se încadrează în categoria spondiloartritei axiale. Alți copii cu JSpA vor avea simptome predominant periferice, cu durere și artrită care apar în articulații și tendoane în afara coloanei vertebrale, cum ar fi șoldurile, genunchii și gleznele. Se poate spune că acești copii se încadrează în categoria spondiloartritei periferice. Spondiloartrita juvenilă poate arăta ca orice alt tip de spondiloartrită. Entezita – inflamația în care tendoanele sau ligamentele se întâlnesc cu osul – este adesea o caracteristică dominantă a bolii.

Clasificări mai noi ale spondilitei

Noul sistem de clasificare a spondilitei clasifică spondilita în două tipuri principale, în funcție de locul în care apare boala în organism. Cele două tipuri sunt spondiloartrita periferică și spondiloartrita axială.

• Spondiloartrita periferică (pSpA) se caracterizează prin inflamație și durere la nivelul articulațiilor și/sau tendoanelor localizate în principal în afara coloanei vertebrale. Locurile frecvent implicate includ articulațiile mâinilor, încheieturilor, coatelor, umerilor, genunchilor, gleznelor și picioarelor. Inflamația tendoanelor poate apărea la nivelul degetelor de la mâini sau de la picioare (dactilită) sau acolo unde tendoanele și ligamentele se atașează de os (entezită). De asemenea, pot fi implicate și alte organe, inclusiv ochii (irită), intestinul (boala inflamatorie intestinală) și pielea (psoriazis).

PSpA cuprinde o serie de afecțiuni distincte, deși strâns legate, inclusiv artrita psoriazică, artrita enteropatică, artrita reactivă și artrita nediferențiată.

•  Spondiloartrita axială (axSpA) - Un simptom distinctiv al spondiloartritei axiale (axSpA) este durerea de spate inflamatorie, frecvent caracterizată printr-o durere surdă simțită adânc în partea inferioară a spatelui sau a feselor. Este asociată cu inflamația articulațiilor sacroiliace (SI), care sunt articulațiile care leagă partea cea mai inferioară a coloanei vertebrale de pelvis.

Durerea de spate inflamatorie începe de obicei înainte de vârsta de 45 de ani, se dezvoltă treptat, persistă mai mult de trei luni, se ameliorează cu activitatea fizică, dar nu cu odihnă și poate provoca rigiditate dimineața care durează 30 de minute sau mai mult. Deși partea inferioară a spatelui este de obicei prima afectată, la unii oameni, durerea inflamatorie poate începe în gât sau în alte zone. Alte articulații și organe pot fi, de asemenea, implicate, inclusiv șoldurile, umerii, ochii (irită), intestinul (boala inflamatorie a intestinului) și pielea (psoriazis).
 

Investigații și metode de diagnostic pentru spondilită

Diagnosticul spondilitei anchilozante este bazat pe mai mulți factori, cum ar fi:
• simptomele pe care le are pacientul;
• descoperirile pe care le face medicul în timpul consultului (examenului clinic);
• radiografiilor spatelui și pelvisului;
• măsurătorilor pieptului atunci când persoana respiră;
• rezultatele testelor de laborator.

Nu există un test specific pentru a diagnostica spondilita anchilozantă, dar testele imagistice (cum ar fi radiografia și imagistica prin rezonanță magnetică, abreviata IRM sau RMN) pot să arate dovada inflamației în articulația sacro-iliacă. Medicul tău îți poate recomanda diverse teste de sânge care pot sugera că ai spondilita anchilozantă.

De exemplu, dacă ai această boală, ai mari șanse să ai o viteză mare de sedimentare a hematiilor (eritrocitelor), prescurtata VSH, și un nivel mare al proteinei C-reactive, o proteină care poate avea valori mari în cazurile de inflamație în corp. Aceste două teste sunt indicatorii generali ai inflamației în corpul tău.

Pentru a exclude alte cauze ale artritei inflamatorii, medicul poate recomanda teste pentru factorul reumatoid (un anticorp întâlnit în cazurile de poliartrită reumatoidă) și teste pentru anticorpii antinucleari (întâlniți în cazurile de lupus și alte afecțiuni similare), iar rezultatele acestor teste sunt, de obicei, negative în spondilita anchilozantă.

Între 85 și 90% dintre persoanele caucaziene cu spondilita anchilozantă au rezultate pozitive pentru markerul HLA-B27, așa că și acesta este un test pe care ți-l poate recomanda medicul specialist.

Factori de risc pentru spondilită

Există mai mulți factori care pot determina riscul unei persoane de a face spondilita anchilozanta. Aceștia sunt:

Antecedentele familiale - un istoric familial de spondilită anchilozantă este un factor de risc, împreună cu prezența proteinei HLA-B27;
Vârsta - spre deosebire de alte boli reumatice sau alte forme de artrită, simptomele inițiale ale spondilitei anchilozante apar adeseori între 20 și 40 de ani.
Sexul - spondilita anchilozantă este mai întâlnită la bărbați, dar boala este observată și la femei.
Ereditatea - prezența unui marker genetic numit HLA-B27 indică un risc crescut de spondilită anchilozantă;
Antecedentele medicale ale persoanei - infecțiile gastrointestinale și genitourinare cresc, de asemenea, riscul de a face spondilită anchilozantă.

Evoluția spondilitei

Spondilita anchilozantă afectează în cea mai mare parte coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace. Există două articulații sacroiliace pe fiecare parte a coloanei tale vertebrale, în pelvisul tău. Este încă neclar ce anume cauzează inflamația care are drept rezultat rigiditatea (redoarea) vertebrelor. Cu toate acestea, se crede că factorii genetici joacă un rol în acest sens.

Pe măsură ce vertebrele inflamate produc mai multa masa osoasă, ele ajung în cele din urma să se sudeze, să se lipească unele de altele. Aceasta "sudare" sau fuziune cuprinde discurile intervertebrale care absorb șocurile și limitează grav flexibilitatea coloanei vertebrale. Când vertebrele se sudează sau se lipesc, uneori această situație se numește "coloana de bambus" sau "baston de bambus".

În cele din urma, vertebrele din coloană se sudează unele de altele, iar acest lucru înseamnă că pacientului îi este dificil să se aplece în față sau în spate (să își îndoaie coloana în orice direcție). Persoanele cu spondilita anchilozantă se pot trezi cu o coloana foarte rigidă și observă că le este greu să stea jos sau să stea în picioare pe perioade mai lungi de timp.

Tratarea spondilitei

Pentru că nu există un leac sau o cale de vindecare pentru spondilita anchilozantă, tratamentul tău (dacă ai această boală) se va concentra pe managementul durerii și pe prevenirea dizabilității.

Tratamentul medicamentos pentru spondilită

Medicamentele din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul sunt adeseori folosite pentru a ține sub control durerea și inflamația. Atunci când acestea nu oferă un rezultat suficient de bun și nu calmează durerea, medicul îți poate prescrie medicamente mai puternice.

Tratament kinetoterapeutic și fizioterapie pentru spondilită

Activitatea fizică este importantă în ceea ce privește tratarea spondilitei. Exercițiile fizice zilnice sunt încurajate, pentru că te ajută să menții flexibilitatea coloanei vertebrale și să menții paleta sau gama de mișcări. Fizioterapia și kinetoterapia pot fi recomandate de medicul tău, ca parte din tratament. Să nu uităm că și postura este importantă. Practicarea unei bune posturi este încurajată de medic și de fizioterapeut pentru a preveni deformarea coloanei vertebrale care ar putea să apară în stadiile mai înaintate ale spondilitei anchilozante.

Remedii naturiste pentru spondilită

Înainte de a încerca remedii din plante, cere sfatul unui medic fitoterapeut, deoarece el îți poate recomanda cel mai bun tratament naturist pentru spondilită.

Poți folosi ghimbirul, piperul negru și orice alte plante ce ajută digestia atunci când prepari mâncarea. Acestea vor ajuta la detoxifierea corpului tău.

De asemenea, poți consuma 1 lingură de turmeric în fiecare zi, după ce ai fiert pudra în lapte, preț de o jumătate de oră. Mănâncă fructe și legume pentru a-ți lua toate vitaminele necesare și bea lapte, pentru a-ți asigura necesarul de calciu.

Alte remedii naturiste pentru spondilita anchilozantă:

Boswellia - durerea și rigiditatea articulară sunt cele mai neplăcute aspecte ale spondilitei anchilozante. Pentru a avea un efect care reduce durerea, poți folosi Boswellia, pentru că este o planta extrem de eficientă, cu un puternic efect antiinflamator. Ea blochează substanțele chimice responsabile pentru inflamația din corp. Poți lua, la recomandarea medicului, 1 gram de extract de Boswellia pe zi, pentru a calma simptomele spondilitei anchilozante.

Turmericul - este o plantă foarte eficienta, tot cu efect antiinflamator. Curcumina, substanța activă din turmeric, are o acțiune excelentă împotriva inflamației. Pentru a calma simptomele, fă-ți o pastă din turmeric, cu câteva picături de miere. Ia această pastă de cel puțin doua ori pe zi și te vei simți mai bine.

Gheara-diavolului - efectul acestei plante a fost îndelung studiat, iar studiile au arătat că este chiar foarte eficientă în reducerea inflamației și durerii în bolile musculo-scheletice, în special durerii de coloană. Rădăcinile acestei plante au proprietăți antiinflamatoare, antiartritice și analgezice. Este extrem de utilă în tratarea durerii lombare, care este cel mai întâlnit tip de durere la pacienții care suferă de spondilita anchilozantă.

Terapii alternative pentru spondilită

Aplicarea compreselor calde pe articulațiile rigide poate ajuta la reducerea durerii și sensibilității. Aplicarea compreselor reci, cu gheață, ajută la reducerea umflăturii, așa că poți încerca și aceste terapii alternative. Acupunctura este un alt remediu pentru a calma durerea, folosit încă din cele mai vechi timpuri 2. Metoda implică introducerea unor ace subțiri în anumite puncte de pe pielea ta. Unii pacienți au raportat că acupunctura le-a calmat durerea în spondilita anchilozantă.

Tratamentul chirurgical pentru spondilită

Dacă ai o deteriorare sau o afectare severă a coloanei vertebrale sau o deformare la nivelul articulațiilor genunchilor și articulațiilor șoldurilor, intervenția chirurgicală s-ar putea să fie necesară în cazul tău. Cere sfatul medicului în această privință.

Schimbări în stilul de viață

Pe lângă faptul că mergi la controale regulate la cabinetul medicului tău specialist și că îți iei medicamentele întocmai cum ți-au fost prescrise, există unele lucruri și schimbări în stilul de viață pe care le poți face pentru că acestea te ajută să faci față bolii tale.

Fii o persoană activă fizic - exercițiile pot ajuta la calmarea durerii, la menținerea flexibilității și la îmbunătățirea posturii; așa că e bine să ai o viață activă, să faci mișcare în mod regulat și să faci fizioterapie împreună cu un specialist.

Aplică, daca vrei, comprese calde sau reci - căldura aplicată pe articulațiile rigide și pe mușchii încordați poate calma durerea și redoarea. Încearcă să folosești, când ai nevoie, comprese calde sau să faci băi fierbinți sau dușuri fierbinți. Gheața aplicată pe zonele inflamate poate ajuta la reducerea umflăturii.

Nu fuma. Daca fumezi, este cazul să renunți la acest viciu. Fumatul este în general un obicei nociv pentru sănătatea ta, dar el creează și mai multe probleme pentru pacienții cu spondilită anchilozantă, inclusiv probleme respiratorii.

Practică o postură bună, exerciții care te ajută să ai o postură bună. Practică un exercițiu simplu, cum ar fi să stai drept în fața unei oglinzi, pentru că acest truc te poate ajuta să eviți unele dintre problemele asociate cu spondilita anchilozantă.

Prevenirea spondilitei

Nu se știe cum poate fi prevenită spondilita anchilozantă, deoarece nimeni nu știe care este, în primul rând, cauza acestei boli. Cu toate acestea, dacă suferi de spondilită anchilozantă, te poți concentra pe prevenirea dizabilității și afectării coloanei vertebrale prin menținerea unui stil de viață activ (să faci mișcare și fizioterapie, la recomandarea medicului), să mănânci sănătos și să îți menții greutatea corpului la un nivel considerat normal.

Nu uita!
Spondilita anchilozantă este o boală cronică progresivă, care adeseori duce la dizabilitate. Cu ajutorul unui tratament agresiv și cu exerciții fizice zilnice, sub atenta supraveghere a unui fizioterapeut, cu ajutorul masajului medical poți încetini progresia bolii și poți duce o viață normală în continuare. 

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie: 
1 Studiul „ERAP1 deficient mice have reduced Type 1 regulatory T cells and develop skeletal and intestinal features of Ankylosing Spondylitis”, 2018 , Yuliya Pepelyayeva,  David P. W. Rastall,  Yasser A. Aldhamen,  Patrick O’Connell,  Sandra Raehtz, Fadel S
https://www.nature.com/articles/s41598-018-30159-5
2 Studiul „Use of complementary and alternative medicine in patients with ankylosing spondylitis”, Eur J Rheumatol. 2021 Jan; 8(1): 20–26., Fatma İlknur Çınar, Özlem Sinan, Sedat Yılmaz, Gülcan Bağçivan, Işıl Aydoğan, Ayşe Gül Yalçın, Emre Tekgöz, Muhammet Çınar
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7861640/
Spondylitis Association of America - Overview of Spondyloarthritis
https://spondylitis.org/about-spondylitis/overview-of-spondyloarthritis/
National Psoriasis Foundation - About Psoriatic Arthritis
https://www.psoriasis.org/about-psoriatic-arthritis/
American Academy of Orthopaedic Surgeons - Cervical Spondylosis (Arthritis of the Neck)
https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/cervical-spondylosis-arthritis-of-the-neck/
National Library od Medicine - Reactive Arthritis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499831/

 


 

Te-ar mai putea interesa și...

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DE SEZON

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0