Durere lombară cauzată de spondilită: diagnostic & tratament
Rezumat: O durere lombară cauzată de spondilită este de obicei persistentă, apare treptat și se calmează prin mișcare, nu prin repaus. Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie cronică ce afectează mai ales articulațiile sacroiliace și coloana vertebrală.
Printre simptome se numără rigiditatea matinală, durerea nocturnă, oboseala și, uneori, inflamația ochilor. Diagnosticul combină istoricul simptomelor, examenul clinic, analizele de sânge și investigațiile imagistice, inclusiv RMN.
Tratamentul presupune exerciții fizice, kinetoterapie, antiinflamatoare și, în cazurile active, terapii biologice sau alte medicamente moderne. Boala nu poate fi vindecată definitiv, dar controlul inflamației poate reduce durerile lombare și poate menține mobilitatea articulară și calitatea vieții pacientului.
1. Ce este spondilita anchilozantă și cum afectează coloana vertebrală?
2. De ce provoacă spondilita anchilozantă dureri lombare?
3. Ce simptome însoțesc durerea lombară cauzată de spondilită?
4. Cum se diagnostichează spondilita anchilozantă?
a. Examenul clinic și analizele de sânge
b. Radiografia și RMN-ul pentru identificarea inflamației
5. Cum se tratează durerea lombară provocată de spondilită?
a. Medicamente antiinflamatoare
b. Tratamente biologice și alte terapii moderne
c. Kinetoterapia și exercițiile fizice pentru menținerea mobilității
6. Ce schimbări în stilul de viață ajută la gestionarea durerilor?
7. Poate fi vindecată spondilita anchilozantă?
8. Concluzie
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cum se manifestă o durere lombară cauzată de spondilită?
Răspuns: Durerea apare treptat, este mai intensă dimineața sau noaptea și se calmează, de obicei, prin mișcare, nu prin repaus.
Întrebare: Ce analize se fac pentru diagnosticarea spondilitei anchilozante?
Răspuns: Medicul poate recomanda CRP, VSH, HLA-B27, radiografie și RMN. Diagnosticul se stabilește prin interpretarea împreună a rezultatelor și a simptomelor.
Întrebare: Ce medicamente sunt utilizate pentru durerile lombare provocate de spondilită?
Răspuns: Sunt utilizate antiinflamatoare nesteroidiene, iar în cazurile active care nu răspund suficient la tratament pot fi recomandate terapii biologice sau medicamente cu acțiune țintită.
Întrebare: Este recomandată mișcarea dacă ai spondilită anchilozantă?
Răspuns: Da. Exercițiile fizice regulate și kinetoterapia contribuie la reducerea rigidității și la menținerea mobilității coloanei vertebrale.
Întrebare: Spondilita anchilozantă poate fi vindecată complet?
Răspuns: Nu există un tratament curativ, însă medicamentele și exercițiile fizice pot controla simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții.
1. Ce este spondilita anchilozantă și cum afectează coloana vertebrală?
Spondilita anchilozantă este o boală reumatologică inflamatorie cronică, inclusă în categoria spondiloartritelor axiale. Aceasta afectează în special articulațiile sacroiliace, situate între osul sacru și bazin, precum și diferite segmente ale coloanei vertebrale.
Inflamația persistentă poate afecta și locurile în care ligamentele și tendoanele se fixează pe oase. În timp, organismul poate produce țesut osos suplimentar, iar unele vertebre se pot uni, fenomen numit anchiloză.
Această modificare reduce flexibilitatea coloanei vertebrale și poate provoca dificultăți în efectuarea mișcărilor obișnuite. Totuși, nu toate persoanele cu spondilită anchilozantă ajung să dezvolte fuziunea vertebrelor.
Spondilita anchilozantă reprezintă forma radiografică a spondiloartritei axiale. Există și o formă non-radiografică, în care modificările caracteristice nu sunt vizibile la radiografia obișnuită.
Boala debutează frecvent înaintea vârstei de 45 de ani și poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Predispoziția genetică, în special prezența variantei HLA-B27, contribuie la risc, însă nu determină inevitabil apariția bolii.
2. De ce provoacă spondilita anchilozantă dureri lombare?
Principala cauză a durerilor lombare asociate cu spondilita anchilozantă este inflamația articulațiilor sacroiliace și a structurilor coloanei vertebrale.
Inflamația articulațiilor sacroiliace poartă numele de sacroiliită și poate provoca o durere lombară profundă, resimțită uneori și la nivelul feselor.
Spre deosebire de durerile lombare mecanice, asociate frecvent cu suprasolicitarea musculară sau modificările degenerative, o durere lombară inflamatorie are câteva caracteristici distincte.
Aceasta apare treptat, persistă mai mult de trei luni și se accentuează adesea în timpul repausului. În schimb, mișcarea și exercițiile fizice pot contribui la reducerea simptomelor.
Durerea poate fi mai intensă în a doua jumătate a nopții, determinând pacientul să se trezească. Uneori, persoana afectată trebuie să se ridice din pat și să se miște pentru a reduce disconfortul.
Rigiditatea matinală, care poate dura peste 30 de minute, reprezintă o altă caracteristică a durerilor lombare inflamatorii.
Totuși, aceste manifestări nu confirmă singure diagnosticul de spondilită anchilozantă. Există și alte afecțiuni care pot produce dureri lombare inflamatorii sau simptome asemănătoare.
3. Ce simptome însoțesc durerea lombară cauzată de spondilită?
Spondilita anchilozantă poate determina manifestări diferite, în funcție de severitatea inflamației și de structurile afectate.
Cele mai frecvente simptome sunt durerile lombare persistente, rigiditatea coloanei vertebrale și reducerea mobilității. Simptomele pot alterna între perioade de agravare și intervale de calmare.
Durerea se poate extinde către regiunea fesieră, uneori afectând alternativ cele două părți. Pe măsură ce boala evoluează, inflamația poate cuprinde și segmentele toracic și cervical ale coloanei.
Oboseala persistentă este o manifestare frecventă. Aceasta poate fi determinată de inflamația cronică, de tulburările de somn și de durerea care limitează activitățile zilnice.
Spondilita anchilozantă poate afecta și alte articulații, precum șoldurile, genunchii sau umerii. Unele persoane dezvoltă entezită, adică inflamația locurilor unde tendoanele și ligamentele se atașează de oase.
Entezita poate provoca dureri la nivelul călcâielor, inclusiv în regiunea tendonului lui Ahile.
Boala poate fi asociată și cu manifestări din afara sistemului musculoscheletal, precum psoriazisul, bolile inflamatorii intestinale și uveita, o inflamație oculară.
Durerea oculară, roșeața ochiului, sensibilitatea la lumină sau vederea încețoșată necesită evaluare oftalmologică în aceeași zi, deoarece pot indica uveită acută.
În formele avansate, rigidizarea coloanei poate limita mișcările, iar osteoporoza asociată poate crește riscul de fracturi vertebrale.
4. Cum se diagnostichează spondilita anchilozantă?
Diagnosticul de spondilită anchilozantă este stabilit de medicul reumatolog, prin corelarea simptomelor cu examenul clinic, analizele de laborator și investigațiile imagistice.
Nu există o singură analiză care să confirme sau să excludă definitiv boala.
a. Examenul clinic și analizele de sânge
În timpul consultației, medicul urmărește când a început durerea lombară, cât durează și dacă se reduce prin mișcare sau repaus.
Sunt importante și antecedentele familiale, episoadele de inflamație oculară, bolile inflamatorii intestinale și eventualele manifestări articulare.
Examenul clinic include evaluarea mobilității coloanei lombare, a posturii, a articulațiilor sacroiliace și a capacității de expansiune a cutiei toracice.
Pentru identificarea inflamației pot fi recomandate analize de sânge precum proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
Totuși, valorile normale ale CRP și VSH nu exclud spondilita anchilozantă.
O altă investigație este testarea HLA-B27, o variantă genetică asociată cu un risc crescut de spondiloartrită axială.
Un rezultat pozitiv susține suspiciunea clinică, dar nu confirmă singur boala. De asemenea, persoanele cu HLA-B27 negativ pot avea spondilită anchilozantă.
b. Radiografia și RMN-ul pentru identificarea inflamației
Radiografia bazinului poate evidenția modificări structurale ale articulațiilor sacroiliace, precum eroziuni, scleroză osoasă sau îngustarea spațiului articular.
În stadiile avansate, radiografia coloanei vertebrale poate evidenția formarea unor punți osoase între vertebre, denumite sindesmofite.
Totuși, modificările radiologice pot apărea după mai mulți ani de evoluție a bolii.
RMN-ul articulațiilor sacroiliace este deosebit de util atunci când există suspiciunea unei spondiloartrite axiale, dar radiografia nu evidențiază modificări caracteristice.
RMN-ul poate identifica semne de inflamație activă, inclusiv edem osos, înainte ca modificările structurale să devină vizibile pe radiografie.
Interpretarea rezultatelor trebuie făcută în context clinic, deoarece unele modificări asemănătoare pot apărea și din alte cauze.
5. Cum se tratează durerea lombară provocată de spondilită?
Tratamentul urmărește reducerea inflamației, scăderea durerilor lombare, păstrarea mobilității și limitarea deteriorării structurale a coloanei vertebrale.
În funcție de activitatea bolii, medicul poate recomanda medicamente, kinetoterapie și schimbări în stilul de viață.
a. Medicamente antiinflamatoare
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintă prima opțiune medicamentoasă pentru o durere lombară inflamatorie asociată cu spondilita anchilozantă.
Printre medicamentele utilizate se numără ibuprofenul, naproxenul, diclofenacul și celecoxibul.
Acestea reduc inflamația și pot scădea atât durerea, cât și rigiditatea matinală. Unele persoane observă o îmbunătățire importantă a simptomelor după administrare.
Totuși, antiinflamatoarele pot provoca reacții adverse digestive, renale și cardiovasculare, mai ales în cazul utilizării prelungite.
Medicul stabilește doza și durata tratamentului, ținând cont de beneficiile obținute și de riscurile individuale. Dacă răspunsul este insuficient, poate recomanda un alt antiinflamator sau trecerea la terapii moderne.
Corticosteroizii administrați sistemic pe termen lung nu sunt recomandați pentru tratamentul manifestărilor strict axiale ale bolii.
b. Tratamente biologice și alte terapii moderne
Pentru persoanele cu spondilită anchilozantă activă, care nu răspund suficient la tratamentele inițiale, pot fi indicate terapii biologice sau medicamente cu acțiune țintită.
Inhibitorii TNF-alfa, precum adalimumabul, etanerceptul și infliximabul, reduc activitatea unei molecule implicate în inflamație.
O altă categorie este reprezentată de inhibitorii interleukinei-17, precum secukinumabul și ixekizumabul. Aceștia blochează o cale inflamatorie importantă în dezvoltarea bolii.
Există și medicamente administrate oral, precum upadacitinibul, care inhibă enzime din familia Janus kinazelor (JAK).
Aceste tratamente pot reduce o durere lombară, rigiditatea și activitatea inflamatorie, îmbunătățind mobilitatea și calitatea vieții.
Totuși, alegerea terapiei depinde de severitatea bolii, răspunsul la tratamentele anterioare și eventualele afecțiuni asociate.
Înaintea începerii unor astfel de tratamente sunt necesare evaluări medicale, inclusiv pentru identificarea anumitor infecții. Medicamentele pot provoca reacții adverse și necesită monitorizare periodică.
c. Kinetoterapia și exercițiile fizice pentru menținerea mobilității
Kinetoterapia reprezintă o componentă esențială a tratamentului pentru spondilita anchilozantă.
Exercițiile regulate contribuie la menținerea flexibilității coloanei vertebrale, întărirea musculaturii și reducerea rigidității.
Programul poate include exerciții de întindere, mobilizare a coloanei, antrenarea musculaturii spatelui și abdomenului, precum și exerciții respiratorii.
Mersul pe jos, înotul și exercițiile în apă sunt opțiuni utile, adaptate capacității fizice a pacientului.
O meta-analiză publicată în 2024, care a inclus 20 de studii clinice și 1.670 de participanți, a evidențiat îmbunătățiri ale funcției fizice, mobilității, durerii și oboselii prin exerciții terapeutice.
Exercițiile supravegheate de un kinetoterapeut pot oferi beneficii suplimentare, deoarece intensitatea și tipul mișcărilor sunt adaptate nevoilor individuale.
6. Ce schimbări în stilul de viață ajută la gestionarea durerilor?
Persoanele cu spondilită anchilozantă pot contribui la controlul durerilor lombare prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase.
Mișcarea zilnică este una dintre cele mai importante măsuri. Perioadele lungi de inactivitate pot accentua rigiditatea, de aceea sunt recomandate pauzele regulate pentru mers și întindere.
Menținerea unei posturi corecte poate reduce disconfortul. La birou, este utilă ajustarea scaunului și a înălțimii monitorului, astfel încât coloana să fie susținută confortabil.
Renunțarea la fumat este esențială, deoarece fumatul este asociat cu o evoluție mai nefavorabilă a bolii și cu afectarea sănătății cardiovasculare.
Menținerea unei greutăți corporale sănătoase poate reduce solicitarea articulațiilor și poate facilita practicarea exercițiilor.
Somnul suficient și alternarea activităților cu perioade de odihnă pot contribui la gestionarea oboselii.
De asemenea, trebuie evitate manipulările brutale ale coloanei, mai ales dacă există anchiloză sau osteoporoză, deoarece pot crește riscul de fracturi.
7. Poate fi vindecată spondilita anchilozantă?
În prezent, spondilita anchilozantă nu poate fi vindecată definitiv. Totuși, tratamentele disponibile pot controla inflamația și pot reduce considerabil simptomele.
Evoluția bolii diferă între pacienți. Unele persoane prezintă manifestări ușoare, în timp ce altele dezvoltă limitări importante ale mobilității.
Diagnosticul precoce și inițierea tratamentului adecvat pot contribui la reducerea riscului de deteriorare articulară.
Prin combinarea tratamentului medicamentos cu exercițiile fizice și monitorizarea reumatologică, multe persoane cu spondilită anchilozantă își pot păstra independența și pot desfășura activitățile obișnuite.
În anumite situații, boala poate intra în remisiune sau poate avea o activitate foarte redusă. Totuși, tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.
8. Concluzie
O durere lombară cauzată de spondilită are caracter inflamator și se manifestă frecvent prin rigiditate matinală, dureri nocturne și ameliorare prin mișcare.
Spondilita anchilozantă necesită diagnostic reumatologic și tratament individualizat, bazat pe antiinflamatoare, terapii moderne și kinetoterapie.
Deși boala nu poate fi vindecată definitiv, depistarea timpurie și controlul inflamației pot reduce durerile lombare, pot menține mobilitatea și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - The 2025 British Society for Rheumatology guideline for the treatment of axial spondyloarthritis with biologic and targeted synthetic DMARDs
Pub Med - Effects of Exercise Therapy in Axial Spondyloarthritis: A Systematic Review, Meta-analysis, and Meta-regression of Randomized Trials
Axial Spondyloarthritis - A Review
Te-ar mai putea interesa și...
