Sindromul genito-urinar de menopauză: cauze, simptome, tratament

Sindromul genito-urinar de menopauză este o afecțiune cronică ce afectează vaginul, vulva și tractul urinar inferior. Din ce cauze apare și cum se tratează?

Ce este sindromul genito-urinar de menopauză?

Sindromul genito-urinar de menopauză este un termen care descrie diferite semne ale menopauzei, nu numai simptome genitale (uscăciune, arsură și iritație) și simptome sexuale (lipsă de lubrifiere, disconfort sau durere și funcționare afectată), ci și urinare (urgență de urinare, disurie și infecții recurente ale tractului urinar).

Termenii atrofie vulvovaginală și vaginită atrofică, utilizați în trecut, au avut o limitare deoarece nu acopereau întregul spectru de simptome și nu arătau că simptomele sunt legate de un nivel scăzut de estrogen în menopauză. Deoarece sindromul genito-urinar de menopauză poate avea un impact negativ profund asupra calității vieții în postmenopauză, femeile ar trebui să fie conștiente de aceste probleme și să meargă la medic pentru a primi tratamentul adecvat.

Din ce cauze apare sindromul genito-urinar de menopauză?

În anii care au precedat menopauza și în timpul menopauzei, ovarele își reduc producția de estrogen, hormon sexual important pentru pubertate, menstruaţie, metabolismul glucozei, sensibilitatea la insulină și sănătatea oaselor. După menopauză, și la femeile care pot avea dezechilibre hormonale fără legătură cu menopauza, producția de estrogen din ovare este extrem de scăzută. Nivelurile scăzute de estrogen sunt cauza principală a simptomelor sindromului genito-urinar de menopauză.

Newsletter DOC dedicat

Receptorii de estrogen pot fi găsiți în țesuturile din vagin, vulvă, uretră și vezică urinară, iar când nivelurile de estrogen încep să scadă, acest lucru poate duce la modificări ale anatomiei și funcției acestor țesuturi, ceea ce poate duce mai departe la simptome de sindrom genito-urinar de menopauză.

Modificările aduse acestor țesuturi includ o reducere a grosimii pielii, a elasticității, a funcției musculare, a circulației sangvine. Anumite femei sunt mai expuse riscului de a dezvolta sindromul genito-urinar de menopauză, și anume cele care au trecut printr-o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea ovarelor, au antecedente de fumat, au antecedente de abuz de alcool, nu au contacte sexuale prea des sau practică abstinența și cele care se tratează pentru cancer.

Ce simptome are o femeie cu sindrom genito-urinar de menopauză?

Sindromul genito-urinar de menopauză afectează organele genitale și tractul urinar și poate provoca o varietate de simptome, cum ar fi:

uscăciune vaginală
mâncărimi vaginale sau senzație de arsură
secreții vaginale sporite
durere sau presiune pelvină
act sexual dureros
lubrifiere redusă
excitare scăzută
sângerare în timpul contactului sexual sau după
pierderea libidoului
orgasme dureroase
urinare dureroasă
frecvență urinară crescută
incontinență urinară
infecții ale tractului urinar
disfuncție a vezicii urinare

Multe simptome ale sindromului genito-urinar de menopauză se aseamănă cu ale altor boli care afectează organele genitale sau tractul urinar, ceea ce poate face dificilă diagnosticarea. Cu toate acestea, simptomele cel mai frecvent raportate ale acestui sindrom sunt uscăciunea vaginală și actul sexual dureros, așa că dacă apar aceste semne, este necesar un consult medical.

Boala rămâne de multe ori subdiagnosticată, cel mai des pentru că unele femei se simt jenate să discute despre simptomele enumerate mai sus, mai ales că sunt descrise în mod tradițional ca fiind o parte normală a îmbătrânirii.

Cum se diagnostichează sindromul genito-urinar de menopauză?

Dacă medicul suspectează sindromul genito-urinar de menopauză, va efectua un examen fizic și o revizuire amănunțită a simptomelor și istoricului medical al pacientei. O examinare fizică a zonei vulvovaginale - numită examen pelvin - poate permite medicului să observe modificările asociate cu această afecțiune. Testele de laborator și de diagnosticare pot identifica, de asemenea, alte afecțiuni subiacente care ar putea cauza simptomele, cum ar fi infecțiile cu transmitere sexuală.

Ce opțiuni de tratament există pentru sindromul genito-urinar de menopauză?

Tratamentul sindromului genito-urinar de menopauză are ca scop reducerea simptomelor pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientei. Opțiunile obișnuite de tratament includ terapie locală cu estrogen, terapie sistemică cu estrogen, lubrifianți și creme hidratante topice.

Terapia locală cu estrogen

Terapia cu estrogen vaginal în doză mică implică un supliment de estrogen introdus direct în vagin. Estrogenul vaginal poate veni sub forma unui supozitor, a unei inserții sau a unui inel. Aceasta este cea mai comună opțiune de tratament pentru sindromul genito-urinar de menopauză.

Într-o revizuire, cercetătorii au analizat 44 de studii despre eficacitatea estrogenului vaginal în tratarea simptomelor acestei afecțiuni și au descoperit că estrogenii vaginali au îmbunătățit simptomele uscăciunii vaginale, actul sexual dureros, urgența urinară, frecvența și incontinența asociate cu sindromul genito-urinar de menopauză. În plus, estrogenul vaginal a ajutat și la reducerea frecvenței infecțiilor urinare asociate cu această afecțiune.

Și administrarea locală de dehidroepiandrosteron (DHEA) a fost sugerată pentru a ajuta la ușurarea simptomelor. DHEA este un hormon metabolizat în estrogen în fluxul sangvin, care poate ajuta la creșterea naturală a nivelului de estrogen și la creșterea libidoului.

Terapia sistemică cu estrogen

Terapia sistemică cu estrogen implică medicamente administrate pe cale orală pentru a crește sau a modifica nivelul de estrogen. Ospemifenul a fost o opțiune eficientă de estrogen oral pentru reducerea uscăciunii vaginale și durerii în timpul actului sexual la femeile cu sindrom genito-urinar de menopauză.

Într-o revizuire, cercetătorii au analizat studiile disponibile privind utilizarea ospemifenului pentru simptomele acestei afecțiuni, rezultatele arătând că medicamentul a fost eficient în reducerea uscăciunii vaginale, una dintre cele mai frecvente neplăceri. În plus, a îmbunătățit sănătatea țesutului vaginal, a echilibrat nivelul pH-ului și a redus durerea în timpul actului sexual.

Lubrifianți și creme hidratante topice

Lubrifianții și cremele hidratante topice pot ajuta la combaterea simptomelor sindromului genito-urinar de menopauză prin creșterea hidratării și lubrifierii zonei vulvovaginale. Acestea sunt o opțiune de tratament importantă pentru femeile care nu pot lua estrogen. Este important de știut că nu orice lubrifiant sau hidratant este eficient în caz de sindrom genito-urinar de menopauză, iar unele pot chiar să înrăutățească simptomele. De aceea, este necesar să se ceară sfatul medicului.

Terapia cu laser fracționat este un tratament experimental care poate ajuta la reducerea simptomelor sindromului genito-urinar de menopauză prin îmbogățirea țesutului vaginal, ceea ce îmbunătățește circulaţia, elasticitatea, pH-ul și urinarea.

Autoritățile sanitare nu recomandă tratamente naturiste pentru sindromul genito-urinar de menopauză, deoarece nu există cercetări care să confirme eficiența și siguranța acestora.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - The Genitourinary Syndrome of Menopause: An Overview of the Recent Data
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7212735/
NCBI - Treating vulvovaginal atrophy/genitourinary syndrome of menopause: how important is vaginal lubricant and moisturizer composition?
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4819835/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...