Tensiunea oculară: cand ar trebui sa ne ingrijoreze?

„Simt o tensiune în ochi…” sunt cuvinte care ne vin des în minte, mai ales în perioadele aglomerate, cu multă oboseală oculară, și încărcate de evenimente. Globul ocular își păstrează tonusul grație unor mecanisme foarte fine din interiorul lui, sisteme care dictează cât lichid să se formeze și cât să se scurgă, pentru ca această tensiune intraoculară să fie cât mai puțin variabilă.

Cum se menține tensiunea intraoculară?

Globul ocular este aproape rotund, împărțit în două porțiuni de către existența cristalinului – polul anterior (tot ce este în fața lentilei cristaliniene, inclusiv aceasta) și polul posterior (sau fundul de ochi).

În polul posterior, presiunea ochiului este menținută constantă de corpul vitros. Acesta este o substanță asemănătoare unui gel - ca un albuș de ou -, care umple toată porțiunea posterioară a ochilor. Rolul corpului vitros este de susținere a tonicității globului ocular, în timp ce lasă razele de lumină să circule spre retină.

În polul anterior se află o altă substanță, care dictează variația de presiune oculară, și anume umoarea apoasă. Aceasta se formează în camera posterioară a ochiului și circulă spre camera anterioară, pentru a se vărsa în unghiul dintre iris și cornee (zona colorată a ochiului, respectiv țesutul transparent care o acoperă).

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

O tensiune oculară mare este asociată cu glaucomul, dar nu numai

Acest mecanism de formare și eliminare a umoarei apoase este responsabil de variațiile presiunii conținutului ochilor asupra pereților. În timp, la presiuni mari constante, se poate ajunge la o distrugere iremediabilă a fibrelor nervului optic, prin presiunea care apasă constant pe retină, la locul de unde iese nervul optic, apărând boala numită glaucom.

Contrar confuziei generale de termeni, tensiunea arterială (măsurată la braț) nu se corelează cu tensiunea oculară, astfel că nu este obligatoriu ca aceste boli să coexiste. Alți factori precum efortul fizic sau vizual intens nu dau creștere de tensiune intraoculară, indiferent de durata lor.

Vârsta de peste 40-45 de ani, în schimb, este un moment la care se poate instala un glaucom, acesta fiind pragul de la care ar trebui să se măsoare periodic tensiunea intraoculară. Copiii se pot naște cu glaucom, caz în care au ochii foarte mari (buftalmie dată de valori mari ale presiunii), iar corneea devine albicioasă.

Valorile normale ale tensiunii intraoculare

În mod normal, sistemele de formare-eliminare ale umorii apoase mențin valoarea tensiunii până în maxim 20-21 mmHg. Această valoare superioară, pentru a fi declarată în limite normale, trebuie corelată cu pahimetria. Grosimea corneei sau pahimetria este o investigație în funcție de care se ajustează tensiunea – o cornee groasă înseamnă că, de fapt, tensiunea este mai mică decât o indică măsurătorile, pe când o cornee subțire înseamnă că ar mai trebui adăugate ceva unități la valorile tensionale.

Semne și simptome ale unei presiuni intraoculare mari

Este posibil ca până la valori de 25-30 mmHg, pacientul să nu simtă nimic (aceste valori se detectează întâmplător, la consultații de rutină). Uneori, pacienții pot avea dureri de cap, o jenă oculară sau ochii roșii, dar acestea sunt simptome nespecifice, care pot să apară în multe boli, oftalmologice sau nu.

Dacă apare atacul acut de glaucom – o creștere bruscă și mare a tensiunii oculare – atunci pacientul are durere oculară vie și ochiul roșu-aprins. Măsurarea presiunii arată valori de 50-60 mmHg sau chiar mai mari. Acesta este un caz de urgență oftalmologică, altfel pacientul își poate pierde vederea iremediabil.

Scăderea vederii apare în momentul în care apar leziuni ale nervului optic. Astfel, apare tipic o îngustare circumferențială de câmp vizual, iar pacienții care nu sunt atenți la aceste modificări, se pot trezi cu un câmp de vedere tubular, astfel că trebuie să își miste capul foarte mult, ca să vadă lucruri care nu se află în fața lor. Acest simptom, în lipsa tratamentului de stopare a evoluției, va merge progresiv până la pierderea completă a vederii.

Cum se măsoară tensiunea oculară?

Standardul de aur în aprecierea valorii tensiunii intraoculare, având cele mai precise valori, este tonometria prin aplanație. Această metodă presupune aplicarea pe suprafața ochiului a unei prisme care produce un efect fizic ce înlesnește aflarea valorii presionale. 

Tehnica este însoțită de un ușor disconfort (se face cu anestezic local sub formă de picături), astfel că au apărut mai nou și aparate non-contact care fac măsurătoarea mai prietenoasă. Cele mai populare sunt cele care suflă un jet de aer pe suprafața ochiului, prin această metodă fiind mai ușor de examinat și copiii.

Cine este expus riscului de hipertensiune oculară?

Oricine poate dezvolta hipertensiune oculară, dar unii oameni au un risc mai mare pentru această afecțiune, și anume:

  • cei cu antecedente familiale de hipertensiune oculară sau de glaucom;
  • cei care suferă de diabet sau de hipertensiune arterială;
  • cei cu vârste de peste 40 de ani;
  • afro-americanii și hispanicii;
  • persoanele cu miopie mare;
  • persoanele care iau steroizi pe termen lung;
  • pacienții care au suferit leziuni oculare sau intervenții chirurgicale;
  • cei cu sindrom de dispersie pigmentară sau sindrom de pseudoexfoliere.

Tratamentul tensiunii intraoculare mărite

Ca prim pas, trebuie diferențiată hipertensiunea intraoculară de glaucom. Nu toate cazurile de tensiune mare la ochi duc la apariția acestei boli care afectează vederea. Apoi, urmând o serie de investigații amănunțite, medicul poate spune dacă pacientul se încadrează într-o grupă de risc pentru a face în timp glaucom.

Tratament cu picături

Tratamentul bolii este unul cronic, pe viață, inițial cu picături, apoi, dacă pacientul nu răspunde la asocieri ale acestora, prin intervenție chirurgicală. Câteva exemple de astfel de picături oculare pentru tratamentul tensiunii intraoculare mărite sunt cele cu prostaglandine (travoprost, latanoprost), inhibitori de rhokinază (netarsudil), oxizi nitrici (latanoprosten bunod), beta-blocante (timolol) și inhibitori ai anhidrazei carbonice (dorzolamidă, brinzolamidă).

Intervenție chirurgicală

Pentru unii oameni, hipertensiunea oculară poate să nu răspundă bine la medicamente, caz în care poate fi recomandată o intervenție chirurgicală pentru a ajuta la scăderea tensiunii intraoculare. Scopul intervenției chirurgicale pentru hipertensiunea oculară este de a crea o ieșire care să permită scurgerea umorii apoase în exces din ochi. Acest lucru poate fi realizat folosind un laser sau tehnici chirurgicale mai tradiționale .

Întreruperea anumitor tratamente care pot cauza creșterea tensiunii oculare

O situație particulară de hipertensiune oculară este cea cauzată de utilizarea anumitor picături sau unguente oftalmice (cele cu dexametazonă). În acest caz, trebuie întreruptă utilizarea lor și urmărită tensiunea, dacă revine la valori normale. Dacă nu, se poate institui medicație hipotensoare temporar, până la remedierea afecțiunii.

În funcție de cât de mare este afectarea nervului optic și de nivelul de control al presiunii intraoculare, persoanele cu hipertensiune oculară pot avea nevoie să fie consultate la intervale care variază între 2 luni și un an - sau chiar mai devreme de două luni dacă tensiunea oculară nu este controlată în mod adecvat.

Glaucomul ar trebui să fie în continuare o preocupare la persoanele care au presiune intraoculară crescută cu nervi optici cu aspect normal și rezultate normale ale testării câmpului vizual sau la persoanele care au presiune intraoculară normală cu nervi optici cu aspect suspect și rezultate ale testării câmpului vizual. Acești pacienți trebuie observați cu atenție, deoarece au un risc crescut de glaucom.

Tensiunea oculară mare și glaucomul

Glaucomul este o boală oculară care presupune afectarea nervului optic (care conectează ochiul cu creierul) și, în cele din urmă, pierderea vederii. În timp ce presiunea crescută în interiorul ochiului, numită presiune intraoculară, este de obicei prezentă, chiar și pacienții cu tensiunea În intervalul normal pot dezvolta glaucom.

E bine de știut că nu există un nivel specific al tensiunii oculare crescute care să ducă în mod sigur la glaucom, de fapt, se poate spune mai degrabă că nu există un nivel al tensiunii care să elimine în mod absolut riscul unei persoane de a dezvolta glaucom. De aceea, diagnosticul și tratamentul precoce al acestei boli oculare este de maximă importanță pentru prevenirea pierderii vederii.

Hipertensiunea oculară ca atare nu provoacă glaucom, dar este un factor de risc semnificativ. Persoanele diagnosticate cu tensiune oculară ridicată ar trebui să meargă periodic la medicul oftalmolog pentru examinări complete ale ochilor care să verifice semnele de apariție a glaucomului.

Despre o persoană cu  tensiunea intraoculară crescută se spune că este suspectă de glaucom, din cauza îngrijorării că hipertensiunea ar putea duce la glaucom. Termenul „suspect de glaucom” este folosit și pentru a descrie pacienții la care se observă alte situații care ar putea, mai devreme sau mai târziu, să indice prezența glaucomului. De exemplu, un nerv optic suspect, sau chiar un istoric familial de glaucom face ca o persoană să intre în categoria suspecților de glaucom.

Pierderea vederii cauzată de glaucom apare atunci când tensiunea oculară este prea mare și dăunează nervului optic. Orice deteriorare rezultată nu poate fi remediată, vederea periferică (deci vederea laterală) este de obicei prima afectată. Modificările vederii pot fi atât de graduale încât să nu fie observate de pacient până când nu a avut loc deja o pierdere semnificativă a vederii. 

În timp, dacă glaucomul nu este tratat, vederea centrală va scădea semnificativ și apoi se va pierde. Vestea bună este că glaucomul poate fi gestionat dacă este depistat din timp, iar cu tratament medical sau chirurgical, majoritatea persoanelor cu glaucom reușesc să nu își piardă vederea.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Academy of Oftalmology - What Is Ocular Hypertension?
https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-ocular-hypertension
NEI - Glaucoma
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/glaucoma


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0