Potrivit unui nou studiu, mai mult de doua din zece femei care au suferit abuzuri in copilarie sunt predispuse la intreruperea alaptatului inainte ca bebelusul lor sa implinseasca varsta de patru luni. 

Dr. Marie Flem Sørbø a folosit in studiul ei mame norvegiene, mai exact 95.200 de femei; este un studiu longitudinal desfasurat pe o perioada de timp semnificativa; din 1999 pana in 2008. Ea a folosit raspunsurile a 53.934 de femei. Dintre acestea, 19% au raportat ca au fost supuse violentei ca adult, iar 18% au raportat ca au fost supuse violentei in copilarie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

"Este important ca oamenii, in general, sa inteleaga factorii care pot influenta mamele in ceea ce priveste alaptarea si durata acesteia. Dar este deosebit de important pentru medicii specialisti ginecologi, obstetricieni, neonatologi, pediatri, moase, asistente medicale, care lucreaza cu femei gravide si mame. Daca specialistii constientizeaza aceasta corelatie dintre violenta si alaptare pot oferii un sprijin mai eficient, astfel incat din ce in ce mai multe femei abuzate sa fie incurajate si sprijinite in alaptare", spune Dr. Flem Sørbø. "Am fost surprinsa de faptul ca violenta suferita de o femeie in copilarie ar putea avea un impact atat de puternic in perioada in care devine mama si  alapteaza", a mai spus cercetatoarea.

Concluziile studiului:

•    Femeile care au fost supuse violentei sexuale in copilarie sunt cu 22% mai predispuse sa opreasca alaptarea inainte ca bebelusul sa implineasca varsta de patru luni.
•    Femeile care in copilarie au fost supuse unuia sau mai multor tipuri de abuzuri, fizice, emotionale sau chiar verbale, repetate, sunt cu 41% mai predispuse sa opreasca alaptatul inainte ca bebelusul sa implineasca varsta de patru luni.
•    Femeile care au fost victime ale violentei in ultimele 12 luni sunt cu 40% mai predispuse sa opreasca alaptatul mai devreme de patru luni.
•    Femeile supuse violentei de catre o persoana cunoscuta sunt cu 28% mai susceptibile la oprirea alaptatului timpuriu.

Asadar, in 2015, Directia Norvegiana a Sanatatii a implementat noi recomandari pentru ingrijirea femeilor in maternitate. Acum, toate moasele, medicii si asistentele medicale chestioneaza femeile gravide cu privire la eventualele expuneri la violenta sau abuzuri. Aceasta informatie este importanta pentru detectarea depresiei postpartum si pentru a ajuta tinerele mame in procesul de ingrijire si alaptare a bebelusului.

Ce-ar spune un norvegian mediu despre cantecul: „Da mama cu biciu-n mine”?

Probabil ca Norvegia ar interzice cu desavarsire difuzarea acestei vechi melodii populare romanesti. Ce sa zic? In copilarie, versurile astea imi dadeau fiori de groaza, umilinta si furie. Cam asa resimte un copil violenta fizica: Dumnezeul lui – parintele – se pravaleste deasupra lui cu furie si ar putea chiar sa-l ucida. In generatia parintilor mei, sa bati copilul era necesar ca masura disciplinara. In generatia parintilor lor, era inevitabil. Am putea concluziona, ironic, ca suntem obisnuiti cu bataia din mosi stramosi. Dar, se pare, ca de la generatie la generatie copiii au fost batuti din ce in ce mai putin, la fel si nevestele. Stiti bancul ala tampit? „Cand ajungi acasa, in primul rand, iti bati nevasta, tu nu stii de ce, ea insa stie.”

Norma culturala joaca si ea un rol. Intr-o cultura care permite si justifica agresiunea fizica sau verbala, impactul emotional asupra individului diminueaza, intru-catva. Asta pentru a nu pune la indoiala studiul de mai sus si a argumenta zadarnic ca mamele de alta data nu aveau problema asta. Adica impactul emotional scade direct proportional cu norma grupului din care individul face parte. Pentru a intelege fenomenele, este imperios necesar sa ne raportam la cultura grupului pe care-l vizam cu comentariile sau opiniile noastre. Acesta pare sa fie unul dintre motivele pentru care s-a discutat si mediatizat atat de mult cazul copiilor (si) romani din Norvegia.

Nu am o opinie clara cu privire la ce anume a determinat autoritatile norvegiene sa ia masuri atat de drastice, daca au facut sau nu exces de zel sau daca cele constatate la examinarea copiilor impuneau masuri cumva extreme – asa cum sunt privite in cultura noastra, ceva mai balcanica, mai laxa in aplicarea legislatiei pentru protectia familiei si a copilului.

La noi a patruns mai molcom si opinia conform careia este interzis sa ne batem copiii sau nevestele, ca „eu te-am facut, eu te omor” este perimat, ca nu-ti poti agresa membrii familiei nici verbal si nici emotional. Ca toate aceste lucruri sunt considerate abuzuri, mai grave sau mai putin grave, ca lasa cicatrici si urme adanci in functionarea psiho-emotionala a victimei.

Bataia nu e rupta din rai, dimpotriva...

O fetita agresata resimte atacul in esenta fiintei sale, acolo unde inmugureste viitoarea mama. Este vulnerabila si in incapacitatea de a se identifica cu propria mama, care fie este agresorul, fie nu o protejeaza eficient de agresor. Apartenenta de gen este modul in care copilul sau adultul se defineste ca apartinand unui sex sau celuilalt. Cand copilul este agresat, are de ales intre a crede ca parintele este „rau” si el este „bun” sau invers; copilul are nevoie sa-si „salveze” parintele, are nevoie sa-l creada bun si generator de siguranta si atunci alege, in cele mai multe cazuri, sa creada ca el este cel „rau si vinovat.”

Este greu sa faci fata depresiei post partum – care afecteaza toate mamele, intr-o mai mica sau mai mare masura – si vicisitudinilor ingrijirii copilului mic cu sentimentul ala insidios ca nu esti cum ar trebui sa fii, ca nu esti o mama buna pentru ca obosesti, te anxietezi, te sperii, te intrebi de ce oare ai decis sa faci copil acum... si iarasi retraiesti sentimentul ca nu esti o mama buna, ca mama aia buna din tine a disparut sub palmele sau strigatele parintilor care te disciplinau...

Devenim mame prin identificare sau contra-identificare cu modelele pe care le-am avut la dispozitie... In consecinta, indepartarea de situatia in care toate aceste trairi se acutizeaza devine o necesitate interna... O aparare in fata fantomelor din propria copilarie. La nivel inconstient, tinerele mame pot trai cu fantasma ca nu sunt mame bune si nici laptele lor nu este bun si hranitor... Oare nu ati auzit in jurul dumneavoastra mamici spunand: „Ii merge mai bine cu lapte formula?”

Femeile agresate si alaptarea

Am o obiectie la concluziile studiului de mai sus. Alaptarea sau intarcarea timpurie a copilului sunt doar aparent alegeri. Sigur ca mamele trebuie sprijinite si ajutate sa inteleaga ce anume traiesc, dar aceste asa-zise alegeri se fac instinctiv si nu pot fi influentate prin recomandari. Este adevarat ca, atunci cand specialistul investit cu autoritate si cunoastere face o legatura intre violenta-abuz si alaptare sau depresia post-partum, face, pentru mame, o legatura de cauza – efect, legatura ce poate permite elaborari psiho-emotionale ulterioare.

Dar cand o mama nu simte ca mai poate alapta, este bine sa se opreasca, in acest fel se va proteja pe ea si propriul bebelus de anxietate si sentimentul, din pacate reintarit, ca nu fac ce trebuie sau si mai rau, ca nu sunt cum trebuie.

La intrebarea daca "E mai bine ca o femeie sa alapteze incarcata de vinovatie si neliniste sau sa intarce?" sunt de parere ca, in lipsa unui sprijin specializat, este mai bine atat pentru ea, cat si pentru bebelus, sa treaca la laptele praf. Stiu ca o astfel de opinie ridica nivelul de adrenalina in cohortele militantilor pro-alaptare maxima si exclusiva, dar stiti ceva? Sunt de parere ca militantismul este periculos prin generalizarile pe care le propovaduieste in detrimentul individualului.

Cum ii afecteaza pe bebelusi violenta in familie

Violenta domestica (sau violenta in familie) ii afecteaza pe copii, deoarece ei sunt expusi la un mediu plin de incertitudine si de teama. In majoritatea cazurilor, micutii au fost martori la abuzul indreptat asupra mamelor lor si poate ca au fost, la un moment dat, loviti de obiecte care au fost folosite impotriva mamei lor. 

Violenta domestica nu doar ca afecteaza copilul nenascut, ci si sugarii ori copiii care au fost expusi la scene de violenta domestica au un risc mai mare:
•    de a suferi traumatisme la nivel fizic
•    de a avea o lipsa de atasament fata de o persoana care are grija de ei si lipsa unui raspuns normal fata de adulti
•    de a dezvolta sindromul de stres post-traumatic
•    de a dezvolta tulburari de alimentatie
•    de a avea tulburari ori probleme legate de somn
•    de a avea o dezvoltare fizica si mentala intarziata.

Efectele expunerii la violenta in familie asupra copiilor sunt similare cu cele din cazul copiilor care au fost abuzati, spun specialistii. Rezultatele pot fi: 

•    o slaba capacitate de a socializa cu ceilalti
•    dificultatea de a forma sau de a mentine relatii de prietenie
•    comportament agresiv
•    lipsa emotiilor
•    retragere din relatiile cu prietenii si familia
•    tulburari de somn si cosmaruri
•    sentimente de ingrijorare, tristete, rusine, furie si teama
•    copilul nu se poate concentra
•    copilul uda patul noaptea
•    copilul are multe absente
•    depresie si anxietate
•    dezvoltare fizica si emotionala intarziata
•    ganduri de suicid
•    stima de sine scazuta
•    abuzul de substante si dorinta de a-si face rau
•    copilul ajunge sa nu aiba un acoperis deasupra capului (traieste pe strazi).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Daca esti parinte, prieten sau un membru al comunitatii si observi anumite semnale de alarma, este important sa ajuti parintele care se confrunta cu abuzul. Sustinand mamele care sunt victime ale violentei domestice, vei ajuta bebelusul sau copilul. Semnele de mai sus sunt doar cateva care te pot ajuta sa iti dai seama daca un copil este expus violentei in familie.

Sursa foto: Shutterstock