Legarea trompelor uterine: măsuri și riscuri

Sterilizarea feminină este o operație de prevenire permanentă a sarcinii. Trompele uterine sunt blocate sau sigilate pentru a împiedica ovulele să ajungă la spermă și să fie fertilizate. Sterilizarea feminină, una dintre cele mai eficiente forme de prevenirea sarcinii, poate fi efectuată la distanță de sarcină (sterilizare pe intervale) sau în jurul momentului nașterii. Metodele moderne de sterilizare includ sterilizarea trompelor, salpingectomia și sterilizarea transcervicală. 

Legarea trompelor uterine, denumită și sterilizarea trompelor, este cea mai frecvent utilizată metodă contraceptivă la nivel mondial. Sterilizarea feminină poate fi efectuată în intervalul de timp, postpartum și postnatal. Puține proceduri sunt efectuate împreună cu avortul.

Chirurgie ginecologică și anestezie

În funcție de metoda utilizată, veți fi anesteziată general și veți dormi pe toată perioada intervenției chirurgicale, fie veți fi anesteziată local și veți fi trează, dar nu veți simți durere. Chirurgia ginecologică minoră necesită dezvoltarea unor abilități îmbunătățite de gestionare a durerii persoanelor care efectuează procedura de sterilizare. În zilele noastre, cele mai multe metode actuale de control a nașterii permanente ale femeilor cum ar fi legarea trompelor uterine, care necesită anestezie generală, expunând pacienta la riscurile intrinseci ale unei proceduri chirurgicale și necesitând o perioadă de recuperare postoperatorie.

Intervenția chirurgicală de legare a trompelor uterine

Sterilizarea feminină poate fi efectuată la distanță de sarcină (sterilizare la intervale) sau la momentul nașterii (sterilizarea tubară postpartum), de obicei la momentul nașterii prin cezariană sau în 24 de ore după nașterea vaginală. Procedurile în ambele momente sunt extrem de eficiente, deși sterilizarea tubară postpartum este mai puțin eficientă. Întreruperea tubară a fost metoda principală timp de zeci de ani, dezvoltându-se ca un mijloc de chirurgie laparoscopică rapidă intraabdominală într-un moment în care instrumentele și sistemele de operare erau mai puțin dezvoltate în comparație cu cele de astăzi.

Sterilizarea tubară postpartum este mai frecventă la femeile care aleg nașterea prin cezariană în comparație cu femeile care aleg nașterea naturală, vaginală. Metodele moderne pentru sterilizarea la intervale de timp includ întreruperea tubară laparoscopică și salpingectomia, precum și sterilizarea transcervicală. 

Sterilizarea tubară se efectuează la cererea femeilor care doresc o formă eficientă și ireversibilă de control a nașterii. Poate fi efectuat în orice moment al ciclului unei femei și în perioada imediat postpartum sau postnatală. Poate fi efectuată prin laparoscopie, minilaparotomie sau histeroscopie.  În afară de beneficiile contraceptive, există unele studii care arată că procedurile de legare a trompelor uterine sunt asociate cu un risc scăzut de cancer ovarian epitelial, precum și cu un risc redus observat de boli inflamatorii pelvine.

Dacă sterilizarea tubară nu reușește, există un risc crescut de sarcină ectopică de 7,3 la 1000 de proceduri. Ratele sarcinilor ectopice variază în funcție de procedură, dar cele mai mari rate au fost identificate după sterilizarea laparoscopică utilizând coagulare bipolară. Complicațiile grave după sterilizarea tubară sunt rare, ceea ce demonstrează siguranța acestei proceduri. 

Anatomie și fiziologie

Trompele uterine se află pe ambele părți ale uterului și sunt împărțite în patru segmente care includ:
•    infundibulum sau capăt fimbriat deasupra ovarului;
•    ampula cu pereți subțiri și largi, care variază în lungime și formă;
•    istmul îngust, drept și subțire;
•    porțiunea intramurală a tubului ce străpunge peretele uterin și este situată de obicei, pe segmentul superolateral al cavității uterine.

Indicații și contraindicații

Legarea trompelor uterine este recomandată  femeilor care doresc o metodă permanentă de contracepție, dar și femeilor care ar putea prezenta un risc semnificativ de risc medical la o viitoare sarcină.
Totodată, această metodă de cotracepție nu este sugerată în cazul pacientelor cu o vârstă foarte fragedă, care prezintă malignități ginecologice sau obezitate morbidă.

Pregătire postoperatorie

Înainte de realizarea procedurii de lagare a tromeplor uterine este indicat să faceți:
•    testul de sarcină;
•    testul Babeș-Papanicolau (PAP);
•    analiza urinei;
•    screeningul pentru infecțiile cu transmitere sexuală;
•    ecografia bazinului dacă există suspiciuni de masă tumorală pelviană la examenul fizic.

Complicațiile sterilizării feminine

Unele complicații includ:
•    mortalitatea care este scăzută și de aproximativ 0,01% până la 0,02% și este legată mai ales de anestezie generală;
•    conversia la laparotomie deschisă;
•    leziunile intestinale cauzate de trocar, electrocauterizare;
•    leziunea vasculară din trocar;
•    sarcina extrauterină;
•    eșecul sterilizării;
•    leziunea vasculară;
•    eșecul sterilizării din cauza lipsei de cunoștințe anatomice, eșecul identificării oviductului, tehnica slabă;
•    durerea;
•    infecţia;
•    regretul pacientei.

Tehnică. Abordări

Histeroscopia este procedura minim invazivă, care oferă avantajul de a fi efectuată în cabinet, cu sedare minimă sau nulă, cu un bloc paracervical și cu evitarea inciziilor și a intrării intra-abdominale, cu riscurile asociate. Această procedură ginecologică implică plasarea histeroscopică a bobinelor de nichel-titan în ostia tubară. Ocluzia tuburilor are loc odată cu creșterea țesutului și cicatrizarea de la inflamația indusă de bobine. La trei luni după histeroscopie se efectuează o histerosalpingogramă pentru confirmarea blocajului tubar.

Laparoscopia este intervenția care oferă avantajul eficacității și capacității imediate de evaluare a bazinului. Este sigură și este asociată cu rate scăzute de complicații. Deoarece implică intrarea în cavitatea peritoneală, prezintă un risc de rănire a organelor intra-abdominale, inclusiv a intestinului, vaselor majore și nervilor. Pentru a efectua sterilizarea laparoscopică, trompele uterine sunt localizate și urmărite până la capătul fimbriat. Ocluzia tuburilor poate fi realizată cu utilizarea electrocoagulării, a dispozitivelor mecanice precum clema Filshie sau Hulka, inelul Falope ori prin salpingectomie, dacă blocarea trompelor uterine nu a funcționat și tuburile pot fi îndepărtate complet. 

Minilaparotomia este utilizată pentru sterilizările postpartum, la pacientele care prezintă riscuri semnificative cu laparoscopie sau ca o procedură de interval în condiții de resurse reduse. O incizie de 2 cm până la 3 cm se face în zona fundului uterin. Metodele utilizate în mod obișnuit pentru sterilizarea prin minilaparotomie includ salpingectomia parțială prin Parkland sau metodele Pomeroy modificate sau prin dispozitive mecanice, cum ar fi clema Hulka sau clema Filshie. Se poate efectua și salpingectomie.

Semnificație clinică

Pacientele trebuie avertizate cu privire la posibilitatea sindromului de ligatură post-tubară. De mai multe decenii, pacienții supuși ligaturii tubare au prezentat menoragie, disconfort pelvian și modificări chistice ovariene. Nu se știe dacă aceste simptome se datorează deteriorării aportului de sânge sau rezultatului contraceptivelor orale pe care femeile le luau înainte de procedură. Totuși, numărul cazurilor este redus, iar modelul simptomelor nu este întotdeauna consecvent.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
„Tubal Sterilization”, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470377/
Obstetrics and gynecology clinics of North America: „Female sterilization: evidence”, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0889854505701753
Obstetrics & Gynecology:  „Female tubal sterilization: the time has come to routinely consider removal”, https://journals.lww.com/greenjournal/Abstract/2014/09000/Female_Tubal_Sterilization__The_Time_Has_Come_to.18.aspx  
Obstetrics & Gynecology: „Sterilization”, https://journals.lww.com/greenjournal/Abstract/2008/01000/Sterilization.27.aspx

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0