Cum prevenim și combatem osteoporoza?
Rezumat: Osteoporoza este o boală în care oasele își pierd din densitate și rezistență, devenind mai vulnerabile la fracturi. Apare mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă și după menopauză, dar poate afecta și bărbații.
Prevenția începe printr-o alimentație cu suficient calciu și vitamina D, mișcare regulată, evitarea fumatului și limitarea alcoolului. Diagnosticul se stabilește în principal prin osteodensitometrie DXA.
Un tratament pentru osteoporoză poate include bifosfonați, denosumab sau medicamente care stimulează formarea osoasă. Tratamentul este individualizat în funcție de riscul de fractură și necesită monitorizare pe termen lung pentru protejarea sănătății osoase.
1. Ce este osteoporoza și de ce apare?
2. Cum se depistează osteoporoza?
3. Ce tratament pentru osteoporoză există?
a. Bifosfonați și alte medicamente antiresorbtive
b. Tratamente care stimulează formarea osoasă
c. Suplimente cu calciu și vitamina D
d. Schimbări de stil de viață care ajută
4. Se poate opri evoluția osteoporozei?
5. Cum putem preveni osteoporoza?
a. Rolul calciului și al vitaminei D
b. Mișcarea și exercițiile pentru sănătatea oaselor
c. Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului
6. Concluzie
1. Ce este osteoporoza și de ce apare?
Osteoporoza este o boală a scheletului caracterizată prin scăderea densității minerale osoase, a masei osoase și prin modificări ale structurii osului. Consecința este scăderea rezistenței osoase și creșterea riscului de fracturi.
Este numită adesea „boala tăcută”, deoarece poate evolua ani întregi fără simptome. Uneori, primul semn al bolii este chiar o fractură produsă după o cădere de la propria înălțime sau după un traumatism minor.
Fracturile asociate cu osteoporoza apar frecvent la nivelul șoldului, vertebrelor și încheieturii mâinii. Fracturile vertebrale pot provoca dureri de spate, scădere în înălțime și modificarea posturii.
Vârsta reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc. La femei, scăderea estrogenului asociată menopauzei accelerează pierderea osoasă, motiv pentru care osteoporoza este deosebit de frecventă după menopauză.
Boala poate apărea însă și la bărbați. Riscul crește odată cu vârsta și poate fi influențat de scăderea hormonilor sexuali, anumite boli, greutatea corporală redusă și unele medicamente.
Printre factorii care favorizează osteoporoza se numără antecedentele familiale, fracturile anterioare, alimentația săracă în calciu și vitamina D, sedentarismul, fumatul și consumul excesiv de alcool.
Unele boli endocrine, digestive, reumatologice și oncologice pot favoriza pierderea osoasă. Tratamentul de lungă durată cu glucocorticoizi este, de asemenea, un factor bine cunoscut de risc pentru osteoporoză.
2. Cum se depistează osteoporoza?
Principala investigație pentru măsurarea densității minerale osoase este osteodensitometria prin absorbțiometrie duală cu raze X, numită DXA sau DEXA. Examinarea este rapidă, nedureroasă și utilizează o cantitate mică de radiații.
Cel mai frecvent sunt evaluate coloana lombară și șoldul. Rezultatul ajută medicul să diagnosticheze osteoporoza și să estimeze riscul de fracturi.
La femeile aflate la postmenopauză și la bărbații de cel puțin 50 de ani, rezultatul este exprimat în principal prin scorul T.
Un scor T de -1 sau mai mare este considerat normal. Valorile între -1 și -2,5 indică masă osoasă scăzută, numită osteopenie, iar un scor T de -2,5 sau mai mic este compatibil cu osteoporoza în contextul clinic potrivit.
La femeile înainte de menopauză și la bărbații mai tineri de 50 de ani este utilizat mai ales scorul Z, care compară densitatea osoasă cu cea a persoanelor de vârstă și sex similare.
Medicul poate utiliza și instrumente precum FRAX, care estimează probabilitatea de fractură pe baza vârstei, sexului, antecedentelor și altor factori, uneori împreună cu densitatea minerală osoasă.
3. Ce tratament pentru osteoporoză există?
a. Bifosfonați și alte medicamente antiresorbtive
Bifosfonații sunt printre cele mai utilizate medicamente pentru osteoporoză. Ei reduc activitatea celulelor care resorb osul, încetinind astfel pierderea osoasă.
Printre bifosfonați se numără alendronatul, risedronatul și acidul zoledronic. Unele se administrează oral, iar acidul zoledronic se poate administra intravenos.
Ghidurile actuale consideră bifosfonații o opțiune inițială importantă pentru femeile aflate la postmenopauză și pentru bărbații cu osteoporoză primară care necesită tratament medicamentos.
Un alt medicament antiresorbtiv este denosumab, un anticorp monoclonal administrat prin injecție subcutanată. Acesta reduce resorbția osoasă și poate crește densitatea minerală osoasă.
Denosumab poate fi utilizat atunci când bifosfonații nu sunt potriviți sau nu sunt tolerați. Tratamentul nu trebuie însă întrerupt sau întârziat fără un plan stabilit de medic.
Oprirea bruscă a denosumabului poate duce la creșterea rapidă a turnoverului osos și la un risc mai mare de fracturi vertebrale. De aceea, la întrerupere este necesară, de regulă, trecerea la alt medicament antiresorbtiv.
b. Tratamente care stimulează formarea osoasă
Pentru persoanele cu risc foarte mare de fracturi, medicul poate recomanda medicamente care stimulează formarea osului.
Teriparatida este o formă recombinantă a hormonului paratiroidian care, administrată intermitent, stimulează formarea osoasă. Este folosită în special la pacienții cu osteoporoză severă și risc foarte mare de fractură.
Abaloparatida are, de asemenea, efect anabolic asupra osului și este disponibilă în anumite țări și pentru anumite categorii de pacienți.
Romosozumab are un mecanism diferit: stimulează formarea osoasă și, în același timp, reduce resorbția. Se utilizează pe o perioadă limitată, în special la unele femei aflate la postmenopauză cu risc foarte mare de fractură.
Romosozumab nu este potrivit pentru orice pacient. Riscul cardiovascular trebuie evaluat înainte de tratament, iar unele ghiduri îl contraindică persoanelor cu antecedente de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
După terminarea unui tratament anabolic, este recomandată începerea fără întârziere a unui medicament antiresorbtiv pentru a păstra câștigurile de densitate osoasă.
c. Suplimente cu calciu și vitamina D
Calciul și vitamina D sunt necesare sănătății osoase, dar nu trebuie confundate cu tratamentul medicamentos propriu-zis al osteoporozei atunci când riscul de fractură impune medicamente.
Necesarul recomandat de calciu este de aproximativ 1.000 mg pe zi pentru majoritatea adulților între 19 și 50 de ani. Femeile de peste 50 de ani și bărbații de peste 70 de ani au nevoie, în general, de aproximativ 1.200 mg zilnic.
Ideal, calciul trebuie obținut în principal din alimentație. Surse bune sunt lactatele, unele legume verzi, tofu fortificat, băuturile vegetale fortificate și peștele consumat cu oase comestibile, precum sardinele.
Suplimentele sunt utile atunci când alimentația nu acoperă necesarul. Cantitatea trebuie stabilită ținând cont și de calciul obținut din alimente, deoarece „mai mult” nu înseamnă automat „mai bine”.
Vitamina D poate proveni din alimentație, suplimente și sinteza cutanată produsă sub acțiunea razelor ultraviolete. La persoanele cu osteoporoză, medicul poate verifica nivelul vitaminei D și poate recomanda suplimentare adaptată rezultatului.
d. Schimbări de stil de viață care ajută
Un tratament pentru osteoporoză nu înseamnă doar medicamente. Activitatea fizică, alimentația și prevenirea căderilor fac parte din managementul bolii.
Exercițiile cu susținerea greutății corporale, precum mersul, și exercițiile de rezistență ajută la menținerea funcției musculare și osoase. Exercițiile pentru echilibru pot reduce riscul de cădere.
Persoanele care au deja osteoporoză severă sau fracturi vertebrale trebuie să solicite recomandări medicale înainte de exerciții solicitante. Unele mișcări cu impact mare, flexii ample ale coloanei sau răsuciri bruște pot fi nepotrivite.
Prevenirea căderilor este deosebit de importantă. Corectarea problemelor de vedere, iluminarea locuinței, îndepărtarea covoarelor instabile și evaluarea medicamentelor care provoacă amețeală pot reduce riscul de fracturi.
4. Se poate opri evoluția osteoporozei?
Osteoporoza este considerată o afecțiune cronică. Nu poate fi descrisă, în general, ca o boală care este „vindecată definitiv”, dar evoluția ei poate fi controlată foarte eficient.
Cu tratamentul potrivit, pierderea osoasă poate fi încetinită sau oprită, densitatea minerală osoasă poate crește, iar riscul de fracturi poate scădea considerabil.
Uneori, după tratament, scorul T poate ajunge peste pragul de -2,5. Acest lucru nu înseamnă neapărat că diagnosticul anterior de osteoporoză trebuie considerat dispărut sau că riscul de fractură a revenit la nivelul unei persoane fără boală.
Tratamentul este, prin urmare, privit pe termen lung. Medicul reevaluează periodic riscul de fractură și decide dacă terapia trebuie continuată, schimbată sau, în cazul anumitor bifosfonați și la pacienți selecționați, temporar întreruptă.
Pentru bifosfonații administrați oral, unele ghiduri recomandă tratament de cel puțin cinci ani înaintea reevaluării riscului. Pentru acidul zoledronic intravenos, reevaluarea se poate face după cel puțin trei ani.
Pacienții cu risc ridicat pot necesita tratament mai îndelungat. În schimb, o pauză terapeutică poate fi potrivită pentru unele persoane cu risc devenit redus, dar decizia trebuie luată de medic.
5. Cum putem preveni osteoporoza?
a. Rolul calciului și al vitaminei D
Un aport adecvat de calciu ajută la formarea și menținerea structurii osoase. Dacă organismul nu primește suficient calciu, acesta poate fi mobilizat din oase pentru menținerea nivelului necesar în sânge.
Vitamina D contribuie la absorbția calciului. Deficitul sever sau prelungit poate afecta mineralizarea osoasă și poate contribui la slăbiciunea musculară, ceea ce crește și riscul de cădere.
Este preferabil ca alimentația să furnizeze cea mai mare parte din necesarul de calciu, iar suplimentele să completeze deficitul atunci când este necesar, recomandate de medic.
Suplimentarea cu vitamina D nu trebuie privită ca o metodă universală care previne fracturile la orice persoană sănătoasă. Beneficiul și doza depind de vârstă, alimentație, expunere solară, nivelul seric și existența osteoporozei sau a altor factori de risc.
b. Mișcarea și exercițiile pentru sănătatea oaselor
Activitatea fizică este importantă la orice vârstă. În copilărie și adolescență ajută la construirea unei mase osoase cât mai bune, iar la adulți contribuie la păstrarea osului și a forței musculare.
Mersul alert, urcatul scărilor, dansul și alte activități cu susținerea greutății corpului exercită o solicitare benefică asupra scheletului.
Antrenamentele de rezistență cu greutăți, benzi elastice sau propria greutate corporală întăresc musculatura și pot susține sănătatea osoasă.
Exercițiile pentru echilibru și coordonare sunt la fel de importante după o anumită vârstă, deoarece multe fracturi osteoporotice sunt consecința căderilor.
În cazul persoanelor deja diagnosticate cu osteoporoză, programul trebuie adaptat riscului individual de fractură, eventual cu ajutorul unui fizioterapeut.
c. Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului
Fumatul este asociat cu un risc crescut de osteoporoză și fracturi și afectează negativ sănătatea scheletului. Renunțarea la fumat este recomandată atât pentru prevenția primară, cât și după diagnosticul bolii.
Consumul cronic și excesiv de alcool este, de asemenea, un factor de risc pentru osteoporoză. În plus, alcoolul în exces poate afecta echilibrul și coordonarea, crescând probabilitatea unei căderi.
Limitarea consumului de alcool contribuie astfel atât la protejarea osului, cât și la reducerea accidentelor care pot produce fracturi.
Menținerea unei greutăți sănătoase și evitarea dietelor extrem de restrictive sunt importante. Greutatea corporală foarte mică și aportul insuficient de proteine și alți nutrienți pot contribui la pierderea masei osoase.
6. Concluzie
Osteoporoza este o boală frecventă, dar consecințele sale nu sunt inevitabile. Prevenția, depistarea precoce și tratamentul adecvat pot reduce semnificativ riscul de fracturi și pierderea independenței.
Boala necesită management pe termen lung. Chiar dacă densitatea osoasă se îmbunătățește, reevaluarea periodică rămâne importantă pentru ca tratamentul să fie adaptat riscului de fractură al fiecărui pacient.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cât durează tratamentul pentru osteoporoză?
Răspuns: Durata depinde de medicament și riscul de fractură. Bifosfonații orali sunt adesea administrați cel puțin cinci ani, iar cei intravenoși cel puțin trei ani înainte de reevaluare. Denosumab are alte reguli și nu trebuie oprit brusc.
Întrebare: Osteoporoza se poate vindeca definitiv?
Răspuns: Osteoporoza este o boală cronică. Tratamentul poate crește densitatea osoasă și reduce considerabil riscul de fractură, dar monitorizarea și măsurile de protejare a oaselor trebuie continuate pe termen lung.
Întrebare: Care este cel mai bun tratament pentru osteoporoză?
Răspuns: Nu există un singur tratament potrivit tuturor. Bifosfonații sunt frecvent prima opțiune, dar denosumab sau medicamentele anabolice pot fi mai potrivite în anumite situații. Alegerea depinde de riscul individual de fractură.
Întrebare: Ce scor T indică osteoporoză?
Răspuns: La femeile aflate la postmenopauză și la bărbații de minimum 50 de ani, un scor T de -2,5 sau mai mic este compatibil cu osteoporoza. Între -1 și -2,5 vorbim despre masă osoasă scăzută sau osteopenie.
Întrebare: Mersul pe jos ajută la prevenirea osteoporozei?
Răspuns: Da. Mersul este un exercițiu cu susținerea greutății corporale și contribuie la sănătatea osoasă. Pentru rezultate mai bune, este util să fie combinat cu exerciții de rezistență, forță și echilibru.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIAMS - Bone Mineral Density Tests: What the Numbers Mean
https://www.niams.nih.gov/health-topics/bone-mineral-density-tests-what-numbers-mean
Frontiers - Osteoporosis treatment: current drugs and future developments
https://www.frontiersin.org/journals/pharmacology/articles/10.3389/fphar.2024.1456796/full
Studiul „Osteoporosis treatment: current drugs and future developments”, apărut în Front. Pharmacol., 12 August 2024, Sec. Experimental Pharmacology and Drug Discovery, Volume 15 - 2024 | https://doi.org/10.3389/fphar.2024.1456796, autori: Ya-jing Chen et al.
PMC - The clinician’s guide to prevention and treatment of osteoporosis
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9546973/
Studiul „The clinician’s guide to prevention and treatment of osteoporosis”, apărut în Osteoporos Int. 2022 Apr 28;33(10):2049–2102. doi: 10.1007/s00198-021-05900-y, autori: M S LeBoff et al.
Te-ar mai putea interesa și...
