Parodontoza: cauze, factori de risc, complicații, tratament

1. Despre parodontoză
    a. Ce este parodontoza?
    b. Stadii parodontoză
        i. Inflamarea gingiilor
        ii. Boala parodontală timpurie
        iii. Boala parodontală moderată
        iv. Boala parodontală avansată
    c. Cauze parodontoză
    d. Factorii de risc pentru apariția parodontozei
    e. Simptome parodontoză
    f. Diagnosticare parodontoză
    g. Complicații parodontoză
2. Tratament parodontoză
    a. Igiena orală în tratamentul parodontozei
    b. Curățarea profesională (detartraj) în tratamentul parodontozei
    c. Terapia cu antibiotice pentru parodontoză
    d. Intervenția chirurgicală pentru parodontoză
        i. Terapia cu laser
        ii. Operația cu lambou
        iii. Grefa de țesut moale sau de os
        iv. Regenerarea asistată a țesutului
3. Prevenire parodontoză

Despre parodontoză

Parodontoza, cunoscută și sub denumiri precum parodontită, paradentoză, boală parodontală sau parodontită marginală profundă este o infecție gravă a gingiilor, cauzată de bacterii acumulate pe dinți și pe gingii. Printre factorii de risc ai acestei boli se numără fumatul, diabetul de tip 2 și obezitatea. Pe măsură ce afecțiunea progresează, oasele și dinții se pot deteriora. 

Cu toate acestea, dacă parodontoza este diagnosticată și tratată la timp, deteriorarea poate fi oprită, iar complicațiile precum migrarea dinților sau riscul crescut de boli de inimă pot fi evitate. Parodontoza este diagnosticată de obicei la persoane de peste 50 de ani, dar poate fi prezentă și la pacienți mai tineri.

Ce este parodontoza?

Parodontoza este o boală inflamatorie cronică a gingiilor, declanșată de microorganisme bacteriene. Afecțiunea implică o inflamație cronică severă, care provoacă distrugerea aparatului de susținere a dinților și poate duce la pierderea acestora, precum și la alte probleme de sănătate.

Această boală a gingiilor deteriorează țesutul moale și, fără tratament, poate distruge osul care susține dinții. Parodontita poate provoca slăbirea dinților și chiar pierderea lor. Afecțiunea este frecventă, fiind de obicei rezultatul unei igiene orale deficitare, dar, în mare măsură, prevenibilă. 

Primul stadiu al bolii parodontale este inflamația, adică gingivita, după care boala avansează. Gingivita este o inflamație limitată la linia gingiei, în timp ce parodontoza implică maxilarul, ligamentul parodontal și rădăcina dinților. O igienă orală bună la domiciliu poate opri gingivita și poate restabili sănătatea gingiilor, însă tratarea parodontitei necesită de obicei mai mult decât o bună igienă orală, fiind nevoie de îngrijire stomatologică.

Stadii parodontoză

Parodontoza începe ca o inflamație care, netratată, se agravează în timp.

Inflamarea gingiilor

Parodontoza începe cu inflamația la nivelul gingiilor, cunoscută sub numele de gingivită. Unul dintre primele semne este că persoana afectată va observa că apare sângerarea gingiilor la spălatul pe dinți. Este posibil să se observe și o anumită decolorare, care poartă numele de placă (o acumulare de bacterii și resturi alimentare pe dinți). Deși bacteriile sunt întotdeauna prezente în gură, acestea devin dăunătoare doar atunci când condițiile le permit să se înmulțească excesiv. Acest lucru se poate întâmpla dacă dinții nu sunt periați cu pastă de dinți și curățați regulat cu ața dentară.

Boala parodontală timpurie

În primele etape ale parodontozei, gingiile se retrag sau se îndepărtează de pe dinți – practic, se formează mici „buzunare” între gingii și dinți. Acest buzunare apărute în urma retracției gingivale conțin bacterii dăunătoare. Sistemul imunitar încearcă să combată infecția, iar țesutul gingiei continuă să se retragă. Cel mai probabil, persoana va observa în continuare sângerări în timpul periajului.

Boala parodontală moderată

Dacă parodontoza nu este oprită în stadiul timpuriu, afecțiunea avansează până la boala parodontală moderată, când persoana simte durere dentară, iar dinții încep să piardă sprijinul osos și să se miște. Infecția poate duce, de asemenea, la un răspuns inflamator în întregul corp.

Boala parodontală avansată

În cazul bolii parodontale avansate, țesutul conjunctiv care ține dinții în loc începe să se deterioreze. Gingiile, oasele și alte țesuturi care susțin dinții sunt distruse. Apar dureri severe la mestecare, respirație urât mirositoare și un gust neplăcut în gură, iar dinții încep să cadă.

Cauze parodontoză

Oamenii sănătoși au, în mod normal, sute de tipuri de bacterii în cavitatea bucală. Cele mai multe dintre ele sunt complet inofensive, dar, dacă dinții nu sunt curățați corect în fiecare zi, bacteriile se înmulțesc și se acumulează pe dinți. Parodontoza este cauzată de o igienă dentară precară. Dacă dinții nu sunt spălați și curățați inclusiv în locurile greu accesibile, se întâmplă mai multe lucruri. 

Bacteriile din gură se înmulțesc și formează placa dentară. Dacă aceasta nu este îndepărtată prin periere, bacteriile depun minerale în interiorul plăcii, depozit cunoscut sub numele de tartru, care va încuraja creșterea bacteriană către rădăcina dintelui. Răspunsul imunitar al organismului la această creștere bacteriană duce la umflarea gingiilor, iar în timp se va forma un buzunar parodontal sau o pungă parodontală. Bacteriile anaerobe dăunătoare colonizează buzunarul, eliberând toxine care pot deteriora gingiile, dinții și structurile osoase.

Factorii de risc pentru apariția parodontozei

Există mai mulți factori de risc pentru boala gingiilor, dar fumatul este cel mai semnificativ. De asemenea, fumatul poate face ca tratamentul bolilor gingivale să aibă mai puțin succes. Alți factori de risc pentru parodontoză includ diabetul, obezitatea, carența de vitamina C, schimbările hormonale care au loc des la femei, anumite medicamente care diminuează fluxul de salivă, o imunitate compromisă de anumite boli, cum ar fi SIDA sau cancerul, și medicamentele administrate pentru a le trata, precum și stresul și moștenirea genetică.

Simptome parodontoză

Semnele parodontozei sunt următoarele:

  • Gingiile sângerează în timpul periajului, în timpul consumului de hrană sau chiar și fără motiv și pot arăta roșii și umflate. Când încep să se retragă, apar și dureri.
  • Se poate observa un strat decolorat de placă bacteriană pe dinți. 
  • Respirația devine urât mirositoare.
  • Au loc modificări în poziționarea dinților în maxilar.
  • Dinții par mai lungi (din cauza retracției gingivale).
  • La fumători, sângerarea gingiilor poate fi mai puțin vizibilă. Acest lucru are legătură cu efectul nicotinei asupra vaselor de sânge și înseamnă că persoana afectată poate să nici nu fie conștientă de progresul bolii.

De cele mai multe ori, oamenii nu observă prezența parodontitei până la vârsta de 40 sau chiar 50 de ani, moment în care pagubele sunt deja mari. Cu toate acestea, medicul dentist poate detecta semnele bolii mult mai devreme, în timpul unui examen stomatologic de rutină și poate monitoriza starea pacientului.

Diagnosticarea parodontozei

Diagnosticarea parodontitei are mai multe etape: examenul clinic, radiografia și testele microbiologice.

Examenul clinic este singurul mod de a evalua corect starea gingiilor și a structurilor de susținere a dinților. Într-o verificare inițială, stomatologul stabilește rapid dacă este vorba de gingivită sau de parodontită. Medicul folosește o sondă specială (numită sondă parodontală), iar adâncimea de penetrare la nivelul gingiei este măsurată ușor și precis în diferite zone din cavitatea bucală. 

Sonda măsoară distanța dintre linia gingiei și partea inferioară a „buzunarului”. În locurile sănătoase, adâncimea de sondare este de 3 mm sau mai puțin, dar acolo unde este prezentă parodontoza, adâncimea este de 4 mm sau mai mult. După această scurtă examinare, testele suplimentare sunt efectuate numai dacă există dovezi de boală parodontală - adică deteriorarea structurilor de susținere a dinților.

În plus, se face o diagramă parodontală, în care înălțimea maxilarului (nivelul de atașare) este înregistrată cu exactitate. Un grafic este indispensabil pentru diagnosticul corect și pentru planificarea tratamentului ulterior al parodontozei.
Diagnosticul de parodontită poate fi confirmat apoi prin efectuarea unor radiografii dentare de tip bitewing (cu film mușcat). În cele mai simple cazuri, sunt necesare doar două imagini, dar în cazuri mai complicate poate fi nevoie de o radiografie panoramică (a întregii guri). Aceste imagini fac posibilă estimarea severității pierderilor osoase.

Testele microbiologice analizează compoziția plăcii dentare pentru a detecta anumite bacterii dăunătoare, precum Prevotella intermedia, Porphyromonas gingivalis, Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Treponema denticola. Rezultatele acestor furnizează informații care permit dentistului să ofere pacientului tratamentul potrivit.

Complicații parodontoză

Consecințele și complicațiile parodontozei includ abcesele dureroase, mișcarea sau pierderea dinților, riscul de probleme în sarcină (preeclampsie, greutate mică a nou-născutului), probleme cu mestecatul alimentelor, probleme de vorbire, probleme estetice, repirație neplăcută (halitoză), efecte negative asupra stării generale de sănătate (risc crescut de infarct, boli respiratorii și diabet).

Tratament parodontoză

Tratarea parodontozei are ca scop curățarea completă a acelor pungi parodontale sau buzunare formate în jurul dinților și de a preveni deteriorarea osului. Pentru ca tratamentul să fie eficient, e nevoie de adoptarea unei rutine zilnice de îngrijire orală, de gestionarea altor probleme de sănătate care pot afecta sănătatea dentară și de evitarea fumatului.

Igiena orală în tratamentul parodontozei

Medicul stomatolog va oferi instrucțiuni despre cum se poate reduce numărul de bacterii din gură, ceea ce implică menținerea dinților și a gingiilor curate și sfaturi cu privire la utilizarea corectă a periei de dinți și a aței dentare. De asemenea, dentistul poate recomanda alte produse de igienă orală, cum ar fi o anumită apă de gură.

Ca parte a tratamentului pentru parodontoză:

  • Dinții se perie de două ori pe zi cu o pastă de dinți cu fluor.
  • Se ia în considerare utilizarea unei periuțe electrice, care poate fi mai eficientă.
  • Se face o vizită la medicul stomatolog cel puțin de două ori pe an pentru o curățare profesională a danturii.
  • Se evită fumatul și mestecarea tutunului.

Curățarea profesională (detartraj) în tratamentul parodontozei

În timpul curățării profesionale a dinților (detartraj), medicul stomatolog îndepărtează acumularea plăcii și tartrul de pe dinți și de la rădăcini, după care lustruiește dinții și îi tratează cu fluor. Orice buzunare parodontale care s-au format ar putea necesita o curățare profundă pentru a permite vindecarea. O metodă de curățare profundă numită scalare și planare radiculară ajută la răzuirea tartrului și, de asemenea, la eliminarea eventualelor pete aspre de la rădăcina dintelui, unde bacteriile tind să se adune.

Terapia cu antibiotice în tratamentul parodontozei

Antibioticele topice sau orale pot ajuta la controlul infecției bacteriene și la tratarea gingiilor inflamate. Antibioticele topice pentru dinți pot include clătirea cu o apă de gură specială sau aplicarea unor geluri care conțin antibiotice în spațiul dintre dinți și gingii sau în pungile parodontale, după curățarea profundă. Cu toate acestea, pot fi necesare și antibiotice orale pentru a elimina complet bacteriile care au cauzat infecția.

Intervenția chirurgicală pentru parodontoză

Dacă inflamația persistă în anumite zone inaccesibile, există dinți care se mișcă sau dacă au avut loc pierderi de țesut ori pierderi osoase (vorbim, deci, de tratament pentru parodontoza avansată), stomatologul va recomanda anumite proceduri chirurgicale.

Terapia cu laser

Această procedură este uneori folosită pentru a reduce mărimea buzunarelor parodontale și pentru a restaura țesutul conector.

Operația cu lambou

Este recomandată pentru reducerea pungilor parodontale. Medicul face incizii minuscule în gingie, astfel încât o secțiune de țesut gingival poate fi îndepărtată, expunând rădăcinile pentru o scalare și planare radiculară mai eficientă. Deoarece parodontoza provoacă adesea pierderi osoase, osul de bază poate fi recuperat înainte ca țesutul gingiei să fie suturat la loc. După vindecare, este mai ușor ca aceste zone să fie curățate și să se mențină sănătos țesutul gingival.

Grefa de țesut moale sau de os

În ceea ce privește grefa de țesut moale, când țesutul gingiei se pierde, aceasta se retrage, astfel încât este posibil ca persoana afectată să aibă nevoie ca o parte din țesutul moale deteriorat să fie consolidat. Acest lucru se face de obicei prin eliminarea unei cantități mici de țesut de pe palatul cavității bucale sau folosirea țesutului dintr-o altă sursă donatoare și atașarea acestuia la locul afectat. Acest lucru poate ajuta la reducerea retracției gingivale ulterioare, la acoperirea rădăcinilor expuse și la oferirea unui aspect mai plăcut dinților.

Grefa osoasă se realizează atunci când parodontita a distrus osul din jurul rădăcinii dinților. Grefa poate fi compusă din fragmente mici din propriul os sau osul poate fi sintetic ori donat. Grefa osoasă ajută la prevenirea pierderii dinților prin ținerea dintelui în loc. De asemenea, servește ca platformă pentru refacerea osului natural.

Regenerarea asistată a țesutului

Această procedură permite regenerarea osului care a fost distrus de bacterii. Stomatologul plasează un fel de țesătură biocompatibilă între osul existent și dinte, materialul prevenind intrarea țesutului nedorit în zona de vindecare, permițând osului să crească la loc. Creșterea osului și a țesuturilor poate fi încurajată și cu ajutorul unui gel cu proteine.

Prevenire parodontoză

Inflamarea gingiilor nu este nici normală și nici inevitabilă. Bolile gingivale precum parodontoza pot fi prevenite prin îngrijirea regulată a dinților și a gingiilor. Acest lucru înseamnă adoptarea unor obiceiuri bune de igienă orală și efectuarea unor controale profesionale periodice (cel puțin o dată pe an). E bine de știut că bacteriile prezente în cavitatea bucală a unei persoane care are parodontoză se pot transmite la cei din jur dacă aceștia intră în contact cu saliva persoanei afectate. Astfel, dacă un membru al familiei suferă de parodontoză, e indicat ca restul celor din familie să nu ia contact cu saliva acestuia (prin folosirea acelorași tacâmuri, de exemplu).

Sfaturi pentru o bună igienă orală:

  • Perierea dinților se face de cel puțin de două ori pe zi, dimineața și seara, timp de cel puțin două minute, folosind o periuță de dinți clasică sau una electrică.
  • Spațiul dintre dinți trebuie curățat și el cu ajutorul aței dentare sau al unor perii speciale cel puțin seara, după periaj - dar e bine să fie curățat și în timpul zilei, după masă.
  • După spălarea dinților și folosirea aței dentare, se poate folosi o apă de gură de uz cosmetic, deoarece pătrunde și în spațiile în care periuța nu ajunge. Medicul poate indica în anumite cazuri o apă dentară de uz terapeutic, cum ar fi cea cu clorhexidină (e bine de știut că aceasta are unele efecte secundare, cum ar fi colorarea dinților și a limbii în maroniu, modificarea gustului și, uneori, eroziunea țesuturilor moi ale gurii). Medicul va recomanda spălarea gurii cu clorhexidină pentru maximum două săptămâni. 
  • În cazul în care există dinți foarte aglomerați sau poziționați strâmb, dacă există coroane sau proteze, aceste zone trebuie curățate cu atenție, deoarece placa se acumulează ușor în aceste locuri greu de accesat.
  • Igiena orală optimă poate varia de la o persoană la alta, așa că este importantă efectuarea unui control stomatologic cel puțin o dată pe an și solicitarea sfatului medicului legat de cele mai potrivite paste de dinți și ape de gură pentru fiecare caz în parte.
  • Pentru a contribui la prevenirea parodontozei, e indicată și evitarea factorilor de risc, cum ar fi renunțarea la fumat și gestionarea stresului. De asemenea, unele studii arată că aporturile suficiente de vitamina D și calciu sunt invers asociate cu apariția și progresia parodontitei. În prezent, nu există dovezi științifice suficiente pentru a recomanda utilizarea suplimentelor de vitamina C pentru a gestiona boala parodontală sau pentru a facilita vindecarea după procedurile parodontale. E bine ca aportul de vitamina C să nu fie mai mic decât normalul pentru o stare bună de sănătate, în general.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
https://www.shutterstock.com/image-photo/dentist-working-senior-patient-old-man-623296961
https://www.shutterstock.com/image-photo/professional-male-female-dentists-examining-womans-1651840825
Bibliografie:
Mayo Clinic - Periodontitis
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/periodontitis/symptoms-causes/syc-20354473
EFP - What is periodontitis?
https://www.efp.org/what-is-periodontitis/
American Academy of Periodontology - Periodontal treatments and procedures
https://www.perio.org/consumer/periodontal-treatments-and-procedures
BMC - Calcium and vitamin D supplementation and/or periodontal therapy in the treatment of periodontitis among Brazilian pregnant women: protocol of a feasibility randomised controlled trial (the IMPROVE trial)
https://pilotfeasibilitystudies.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40814-019-0417-6
Vitamin C Update: Implications for Periodontal Health and Healing
https://www.oralhealthgroup.com/features/vitamin-c-update-implications-periodontal-health-healing/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0