O copilărie fericită nu garantează o sănătate mentală bună la maturitate [studiu]

Unele cercetări arată că o copilărie dificilă poate crește probabilitatea de boli mentale la maturitate, dar, potrivit alto cercetări, o copilărie fericită nu protejează întotdeauna o persoană de la a dezvolta afecțiuni mentale mai târziu în viață.

Există dovezi clare care arată că evenimentele negative trăite în copilărie cresc riscul tulburărilor psihice recurente de-a lungul vieții (tulburările depresive și de anxietate sunt cele mai proeminente probleme care apar la maturitate). Cel mai grav factor este abuzul asupra copiilor, în special cel de natură sexuală. Certurile grave dintre părinți, purtate de față cu copilul, și care duc la divorț sau la separare, par a fi de asemenea un factor cauzal important pentru aceste afecțiuni.

Se pare, însă, că o copilărie fericită nu este o garanție că persoana va avea o sănătate mentală bună la maturitate și că atât experiențele pozitive, cât și cele negative pot fi cauze ale unei sănătăți mentale precare. Un copil care a trecut prin traume cum ar fi agresiunile verbale sau fizice ori moartea unui părinte are un risc mare de a suferi de tulburări psihice cum ar fi depresia și anxietatea. 

Însă și un copil care a fost crescut cu atenție și iubire, într-un mediu armonios, se poate confrunta la maturitate cu aceste probleme, în cazul în care așteptările pe care le are de la viață nu se potrivesc cu realitatea. Cu alte cuvinte, dacă un copil nu a știut că există și experiențe negative în viață și dacă a fost crescut cu ideea că lucrurile vor merge mereu așa cum își dorește el, poate ajunge la anxietate și depresie când se va lovi de realități diferite la maturitate.

Evenimentele din copilărie și sănătatea mentală la maturitate - cum sunt conectate?

Un studiu¹ desfășurat de Universitatea South Australia în parteneriat cu Universitatea din Canberra și publicat în Current Psychology în februarie 2021 a examinat modul în care experiențele din copilăria timpurie se bazează pe diferite căi de dezvoltare și modul în care acestea ar putea fi asociate cu o sănătate mentală precară.

Având în vedere că atât experiențele pozitive, cât și cele negative din copilărie s-au dovedit a se manifesta sub formă de anxietate sau alte tulburări de sănătate mentală până la vârsta adultă, cercetătorii consideră că stă în puterea noastră să ne adaptăm la scenarii neașteptate care ar putea influența sănătatea mentală.

Deși studiul a reafirmat că persoanele care au avut experiențe de viață negative în copilărie au prezentat simptome crescute de sănătate mentală slabă (inclusiv depresie și paranoia), a constatat, de asemenea, că și acei copiii care au crescut în medii stabile erau susceptibili să aibă simptome de anxietate la maturitate. 

Concret, studiul evidențiază caracterul nediscriminatoriu al tulburărilor mentale și dezvăluie informații esențiale despre factorii de risc potențiali pentru toți copiii. Pe măsură ce prevalența tulburărilor de sănătate mentală se extinde, este imperativ ca și cunoștințele despre aceste afecțiuni să se extindă.

Devine mai clar că problemele de sănătate mentală nu sunt provocate doar de evenimentele negative trăite foarte devreme în viață, din moment ce și persoanele care au avut o copilărie fericită pot ajunge la maturitate să aibă o tulburare de sănătate mentală. Capacitatea de a se adapta la scenarii în care așteptările nu sunt îndeplinite poate fi slabă la maturitate pentru copiii care nu au trăit evenimente negative, afirmă oamenii de știință.

Dacă în copilărie învățăm cum să ne adaptăm la schimbare și învățăm cum să ne descurcăm atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, s-ar putea ca la maturitate să fim într-o poziție mai bună de a răspunde la stres și la alți factori de risc pentru o sănătate mentală precară. Această ipoteză urmează să fie testată într-o cercetare viitoare.

Ce pot face părinții pentru copii dacă aceștia au trecut printr-un eveniment negativ?

  • Să împărtășească informațiile neplăcute cu copiii. Dacă e vorba de un eveniment trist, cum ar fi moartea unui bunic, de exemplu, părinții trebuie să le spună copiilor pe scurt despre ce este vorba, cu sinceritate, și neapărat să le permită copiilor să pună întrebări. De asemenea, copiii trebuie încurajați să spună ce simt și să se poarte așa cum simt (dacă au nevoie să vorbească sau să plângă sau să își exprime furia). Dacă părinții nu știu ce să le răspundă la anumite întrebări, pot recunoaște acest lucru în fața copiilor. Pentru ei este mai important să vadă că părinții sunt lângă ei, îi ascultă și le acceptă sentimentele.
  • Să îi facă să se simtă în siguranță. Toți copiii, de la cei mai mici până la adolescenți, beneficiază de aproapierea fizică de părinți, fie că e vorba de o îmbrățișare sau doar de o atingere liniștitoare pe spate. Acest lucru le oferă un sentiment de siguranță, extrem de important în urma unui eveniment deranjant sau chiar înspăimântător. 
  • Să acționeze cu calm. Copiii se uită la adulți pentru a vedea cum se comportă în vremuri de criză și, dacă părinții vorbesc tare și sunt speriați, de exemplu, starea de teamă se transmite la cei mici. Adulții nu trebuie să își discute anxietățile cu copiii mici sau când aceștia sunt în preajmă și trebuie să fie conștienți de tonul vocii, deoarece copiii observă stările negative și devin rapid anxioși. Copiilor trebuie să li se explice pe înțelesul lor că în viață se vor lovi și de situații neplăcute sau grave și că trebuie să acționeze cu calm și să găsească cele mai bune soluții pentru a le rezolva.
  • Să mențină rutinele cât de mult posibil. În mijlocul haosului și al schimbărilor, rutinele îi asigură pe copii că viața se va desfășura din nou așa cum o știau. E bine ca părinții să le asigure pe cât posibil ore stabile de masă și de culcare, să discute cu ei așa cum obișnuiau și să îi asculte când au ceva de spus.
  • Să ajute copiii să se distreze. Părinții trebuie să încurajeze copiii să aibă diverse activități și să se joace cu alți copii. Distragerea este bună pentru ei după ce au trecut printr-un eveniment neplăcut și le oferă un sentiment de normalitate.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Springer Link - Testing a life history model of psychopathology: A replication and extension
https://link.springer.com/article/10.1007/s12144-020-01062-y
1. Studiul „Testing a life history model of psychopathology: A replication and extension”, apărut în Current Psychology, 2020; DOI: 10.1007/s12144-020-01062-y, autori: Bianca L. Kahl, Phillip S. Kavanagh, David H. Gleaves
Child Mind Institute - Helping Children Cope After a Traumatic Event
https://childmind.org/guide/helping-children-cope-traumatic-event/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0