Transpirația cu miros de oțet: de ce apare și cum se previne?
Transpirația cu miros de oțet: de ce apare și cum se previne?
Transpirația cu miros de oțet: de ce apare și cum se previne?
1. Boli care pot cauza transpirație cu miros de oțet
a. Cauze transpirație cu miros de oțet: o boală renală
b. Cauze transpirație cu miros de oțet: tricomicoză
c. Cauze transpirație cu miros de oțet: diabet
d. Cauze transpirație cu miros de oțet: trimetilaminurie
e. Cauze transpirație cu miros de oțet: hiperhidroză
f. Tratamente pentru transpirația cauzată de boli
2. Alte cauze posibile pentru transpirație urât mirositoare
a. Cauze transpirație urât mirositoare: consumul mare de carne
b. Cauze transpirație urât mirositoare: consumul anumitor condimente
c. Cauze transpirație urât mirositoare: stresul
d. Cauze transpirație urât mirositoare: hormonii
3. Ce pot face persoanele care se confruntă cu transpirația excesivă?
Transpirația în sine este inodoră, fiind compusă în principal din apă, electroliți și mici cantități de substanțe organice. O transpirație urât mirositoare apare din cauza următorilor factori:
- bacteriile de pe piele (glandele apocrine produc o transpirație bogată în proteine și lipide, iar bacteriile de pe piele (ex. Corynebacterium) descompun aceste substanțe, generând compuși volatili cu miros neplăcut, precum acizi grași sau compuși sulfurici);
- unele boli (tricomicoză axilară, trimetilaminurie etc.);
- anumite medicamente (ex. antibiotice);
- o alimentație specifică (alimente precum usturoiul, ceapa, condimentele pot altera mirosul transpirației prin compușii eliminați prin piele);
- factori externi (hainele sintetice care rețin umezeala sau igiena insuficientă favorizează proliferarea bacteriilor, amplificând mirosul).
În acest articol discutăm despre un tip de transpirație cu miros de oțet; aceasta apare din mai multe motive, cum ar fi diabetul sau o boală renală, dar poate fi cauzată și de stres sau alimentație. Transpirația este eliberată de glandele sudoripare care se găsesc în tot corpul și care sunt ecrine și apocrine. Glandele ecrine se găsesc pe tot corpul și produc cea mai mare parte din transpirație - care, în general, nu miroase. Glandele apocrine se găsesc în sâni, față, scalp, perineu și axile. Acestea se deschid mai degrabă pe foliculii de păr decât pe piele și produc mai puțină transpirație decât glandele ecrine, dar această transpirație este urât mirositoare.
Transpirația ajută corpul să rămână răcorit, transferând căldura din organism, în apă pe piele. Căldura se evaporă astfel prin transpirație și răcește corpul. De asemenea, transpirația hidratează în mod natural pielea și o protejează împotriva infecțiilor, fiind în principal apă și clorură de sodiu, dar conține și cantități mici de potasiu, calciu, amoniac, uree, lactat și etanol. Când transpirația se amestecă cu bacterii pe piele, aceasta poate căpăta un miros tare, ca de oțet.
Boli care pot cauza transpirație cu miros de oțet
Cauza posibilă a transpirației cu miros de oțet poate include:
Cauze transpirație cu miros de oțet: o boală renală
O modificare a mirosului corporal poate fi un semn al unei boli renale. În cazul acestor afecțiuni, rinichii pot să nu poată descompune ureea, pe care corpul o excretă prin urină sau prin sudoare, iar aceasta din urmă poate avea un miros asemănător oțetului.
Cauze transpirație cu miros de oțet: tricomicoză
Tricomicoza, denumită și tricobacterioză, este o infecție bacteriană în părul de la axilă sau din alte zone, cauzată de bacteria Corynebacterium. Un studiu a constatat că 92% dintre cazurile de tricomicoză au legătură cu părul de la subraț. În cazuri mai rare, tricomicoza poate afecta zona cu păr pubian. O persoană poate dezvolta noduli galbeni, negri sau roșii care se lipesc de firele de păr de la axilă sau din jurul organelor genitale și fese. Un alt studiu a constatat că 35,7% dintre cazurile de tricomicoză includ transpirație urât mirositoare - care miroase precum oțetul și care poate avea o culoare închisă.
Cauze transpirație cu miros de oțet: diabet
Dacă o persoană cu diabet nu respectă indicațiile medicului și boala nu este controlată, pacientul poate intra în cetoacidoză diabetică. Acesta este momentul în care corpul arde grăsimile prea repede pentru a obține energie, dacă celulele nu pot obține suficientă glucoză de utilizat. Când corpul arde grăsimi, produce cetone, care fac sângele mai acid. Metaboliți precum acetonă sunt eliberați astfel și în transpirație, care poate mirosi a oțet.
Cauze transpirație cu miros de oțet: trimetilaminurie
Trimetilaminuria este o afecțiune rară, în care organismul nu poate descompune substanța chimică trimetilamină, care dă transpirației (precum și respirației și urinei) un miros asemănător cu cel de pește sau de oțet.
Cauze transpirație cu miros de oțet: hiperhidroză
O persoană cu hiperhidroză va transpira excesiv din glandele ecrine. Există două tipuri de hiperhidroză, focală primară și secundară. Hiperhidroza focală primară nu este cauzată de altă problemă de sănătate sau de medicamente și afectează mai multe zone ale corpului (axile, mâini, tălpi, frunte etc.). Hiperhidroza secundară înseamnă că motivul transpirației excesive a unei persoane este o boală subiacentă sau este un efect secundar al medicamentelor. Când transpirația se amestecă cu bacterii de pe piele, capătă un miros ca de oțet.
Tratamente pentru transpirația cauzată de boli
În caz de tricomicoză axilară va fi necesară spălarea zilnică cu săpun antibacterian (ex. clorhexidină), aplicarea de soluții topice cu eritromicină sau clindamicină și, în cazuri severe, antibiotice orale. Îndepărtarea părului din zona afectată poate ajuta. Pentru persoanele cu diabet, e nevoie de ccontrolul glicemiei prin dietă, medicamente (insulina, antidiabetice orale) și monitorizare regulată. Pentru neuropatie, medicamente precum gabapentina pot reduce simptomele. Antiperspirantele cu clorură de aluminiu pot controla transpirația locală.
Pacienții cu o boală renală care se confruntă cu transpirație urât mirositoare e nevoie în primul rând de tratarea bolii renale de bază (ex. dializă, medicamente pentru funcția renală). Antiperspirantele și igiena frecventă pot ajuta la controlul mirosului, iar dieta săracă în proteine poate reduce acumularea de uree.
Persoanele cu trimetilaminurie vor urma o dietă cu restricție de colină, lecitină și pește (surse de trimetilamină). Suplimente precum cărbunele activ sau clorofila pot reduce mirosul. În unele cazuri, medicul va indica antibiotice (metronidazol) pentru reducerea bacteriilor intestinale.
Pentru toate aceste afecțiuni, consultul medical este esențial pentru diagnostic corect și tratament personalizat. Igiena riguroasă și antiperspirantele sunt doar adjuvante utile în majoritatea cazurilor.
Alte cauze posibile pentru transpirație urât mirositoare
Nu doar bolile pot cauza transpirație cu miros de oțet, ci și anumite diete, stresul sau hormonii.
Cauze transpirație urât mirositoare: consumul mare de carne
Organismul folosește mai multă energie atunci când digeră proteinele animale, cum ar fi carnea de porc, decât proteinele vegetale, cum ar fi soia. Consumul mare de carne poate face ca o persoană să transpire mai mult și sudoarea să aibă un miros ca de oțet. Într-un studiu care a implicat consumul de carne roșie și de vegetale, participanții au evaluat mirosul corporal al consumatorilor de carne ca fiind mai puțin atractiv decât al celor care au consumat o dietă pe bază de vegetale timp de două săptămâni.
Cauze transpirație urât mirositoare: consumul anumitor condimente
Când o persoană mănâncă usturoi, chimen sau curry, corpul produce compuși asemănători sulfului care pot reacționa cu transpirația și pot crea miros acid.
Cauze transpirație urât mirositoare: stresul
Stresul poate duce la creșterea temperaturii corpului, ceea ce poate activa glandele sudoripare. Potrivit Societății Internaționale de Hiperhidroză, glandele apocrine produc mare parte din transpirația indusă de stres. Transpirația din glandele apocrine are un miros mai puternic decât din glandele ecrine, care aduce cu cel de oțet.
Cauze transpirație urât mirositoare: hormonii
Pe măsură ce hormonii se schimbă în timpul pubertății, menopauzei, sarcinii, menstruației și vârstei înaintate, transpirația poate mirosi diferit. Acest lucru are legătură cu faptul că hormonii pot face o persoană să transpire mai mult. De exemplu, scăderea nivelului de estrogen în timpul menopauzei poate crește temperatura corpului, ceea ce poate provoca transpirație cu miros de oțet.
Ce pot face persoanele care se confruntă cu transpirația excesivă?
Pentru a preveni mirosul neplăcut al corpului, sunt importante spălarea cu săpun antibacterian, folosirea deodorantului și schimbarea regulată a hainelor, dar și o mai bună hidratare și gestionarea stresului.
O persoană care transpiră mult se poate spăla cu săpun antibacterian pentru a reduce cantitatea de bacterii care pot să se amestece cu transpirația și să provoace mirosuri acide. Și riscul de infecții fungice ale pielii se reduce prin spălarea frecventă. Apoi, se va folosi un deodorant sau un antiperspirant: deodorantul face ca transpirația eliminată să nu miroasă urât, în timp ce antiperspirantul ajută la menținerea pielii uscate prin blocarea glandelor sudoripare, împiedicând astfel mirosul neplăcut.
Schimbarea mai frecventă a hainelor poate controla cantitatea de umiditate care vine în contact cu pielea. Acest lucru poate împiedica uscarea transpirației pe piele, amestecarea cu bacterii și producerea mirosurilor. La fel, a rămâne permanent hidratat, printr-un aport adecvat de apă, poate dilua transpirația și poate face mirosurile mai puțin perceptibile.
Și alimentația unei persoane poate influența mirosul transpirației. Dacă o persoană observă că anumite condimente sau alimente fac ca transpirația să miroasă a oțet, poate încerca reducerea consumului.
Pentru că și stresul poate provoca o creștere a transpirației și a mirosului de oțet asociat, se va încerca gestionarea acestei probleme, care poate avea și alte efecte nocive asupra organismului. Stresul se poate gestiona prin exerciții de meditație, sport, yoga, întâlniri cu persoane dragi, suplimente alimentare antistres, aromaterapie cu uleiuri cu efect relaxant.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Body Odor
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/17865-body-odor
MDPI - Exploring Trimethylaminuria: Genetics and Molecular Mechanisms, Epidemiology, and Emerging Therapeutic Strategies
https://www.mdpi.com/2079-7737/13/12/961
Studiul „Exploring Trimethylaminuria: Genetics and Molecular Mechanisms, Epidemiology, and Emerging Therapeutic Strategies
PMC - An Overview of Trichobacteriosis (Trichomycosis): An Underdiagnosed Disease”, apărut în Biology 2024, 13(12), 961; https://doi.org/10.3390/biology13120961, autori: Antonina Sidoti et al.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10600505/
Studiul „An Overview of Trichobacteriosis (Trichomycosis): An Underdiagnosed Disease”, apărut în Cureus. 2023 Sep 25;15(9):e45964. doi: 10.7759/cureus.45964, autori: María Luisa Montes de Oca-Loyola et al.
Te-ar mai putea interesa și...


