Transpirația excesivă a feței și a capului: de ce apare și cum se tratează?

Transpirația este un proces sănătos și natural, specific termoreglarii, cu efect pozitiv asupra sistemului cardio-circulator,  dar unii oameni transpiră în exces în zona feței și a capului, ceea ce ar putea fi un semn al unei afecțiuni de bază.

Transpirația în exces sau hiperhidroza apare atunci când cineva transpiră deși corpul nu are nevoie de acest proces în momentul respectiv. Este o problemă destul de întâlnită, afectând aproximativ 1-3 persoane dintr-o sută. Există două tipuri de hiperhidroză: focală primară și secundară.

DOC EXPERT INSIGHTS

Hiperhidroza focală primară este cel mai frecvent tip, apare atunci când transpirația excesivă sau extremă nu este legată de o altă afecțiune sau de utilizarea medicamentelor. Când cauza hiperhidrozei este medicația sau o afecțiune medicală, se numește hiperhidroză secundară.

Transpirația în exces la nivelul feței și capului

Când transpirația excesivă afectează scalpul și fața, se numește hiperhidroză craniofacială. Aceasta poate afecta și palmele, axilele, zona înghinală sau tălpile. Persoanele cu hiperhidroză craniofacială tind să transpire fără un motiv aparent, cum ar fi căldura, exercițiile fizice sau anxietatea, iar transpirația miroase diferit de sudoarea obișnuită a axilelor, de exemplu.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Acest gen de transpirație excesivă poate afecta doar una sau două regiuni ale corpului, în timp ce restul corpului rămâne uscat și răcorit. O astfel de problemă poate face ca persoana afectată să se simtă jenată și, prin urmare, să evite pe cât posibil compania celor din jur. Astfel, poate interfera cu activitățile de zi cu zi, cum ar fi munca, exercițiile fizice sau șofatul.

Transpirația excesivă poate avea impact asupra oricui și poate apărea la orice vârstă, dar persoanele cu hiperhidroză primară au tendința de a prezenta simptome în copilărie sau după ce au ajuns la pubertate. Simptomele hiperhidrozei primare se pot reduce odată cu înaintarea în vârstă.

Persoanele cu hiperhidroză secundară tind să transpire pe tot corpul, iar simptomele pot începe la orice vârstă. De asemenea, simptomele tind să se dezvolte brusc. Hiperhidroza secundară poate provoca, de asemenea, transpirații excesive pe timp de noapte.

Din ce cauze apare hiperhidroza?

Cauza hiperhidrozei primare nu este necunoscută. Poate fi vorba de un impact asupra glandelor sudoripare ecrine, glande sudoripare care produc apă, mai degrabă decât asupra glandelor apocrine care produc sebuum (secretie uleioasa). Hiperhidroza poate să apară atunci când creierul trimite semnale pentru a răci corpul atunci când nu este necesar. Factorii genetici pot juca un rol în hiperhidroza primară, aproximativ 33% dintre persoanele cu hiperhidroză au un membru al familiei cu aceeași afecțiune. 

În ceea ce privește hiperhidroza secundară, aceasta poate fi cauzată de infecții, diabet, menopauză, hipertiroidism, obezitate, gută, tumori, administrarea de fluoxetină sau alte antidepresive similare, propranolol, pilocarpină și bethanecol, de boala Parkinson, de consumul de alcool (sau in sevrajul postalcoolic, când o persoană încearcă să renunțe la alcool), de leziuni, cum ar fi traumatisme craniene, degerături, tulburări ale celulelor sangvine sau ale măduvei osoase, cum ar fi limfomul Hodgkin, anumite afecțiuni moștenite rare, iritații sau boli care afectează sistemul nervos simpatic.

O serie de factori pot declanșa simptome de hiperhidroză: vremea caldă, consumul de alcool sau de mâncăruri picante, cofeină, produse cu glutamat monosodic, anxietate, purtarea de haine strânse sau prea groase, exercițiile si efortul fizic.

Cum se poate gestiona transpirația excesivă la nivelul feței și al capului?

Există câteva sfaturi de urmat și remedii la domiciliu care pot ajuta la reducerea simptomelor de hiperhidroză, cum ar fi evitarea, atât cât este posibil, a locurilor în care este foarte cald, utilizarea ventilatoarelor sau aerisirea corecta, purtarea unor haine mai largi și mai subțiri, în culori mai deschise, in aer liber, precum albul, mai degrabă decât îmbrăcăminte mai închisă. De asemenea, se vor prefera haine din fibre naturale în loc de fibre sintetice si purtarea unui echipament sportiv modern, adaptat transpiratiei.

Părul va fi purtat cât mai scurt sau, dacă se preferă părul lung, va fi ținut strâns în coadă sau coc, ca să nu atârne pe față și pe ceafat. Se va ține la îndemână o batistă mai mare sau un prosop dintr-un material natural, absorbant, pentru a tampona fața sau capul. De asemenea, se pot purta benzi care să oprească transpirația de pe cap să curgă pe față (cum sunt cele pe care le poartă unii jucători de tenis).

Dacă persoana are o muncă de birou, poate ține pe masă un ventilator mic. De asemenea, se poate lua în calcul și unevantai sau un ventilator foarte mic, pe baterii sau acumulatori, care să poată fi purtat în geantă pentru a răci fața și capul pe drum în caz de nevoie. De asemenea, persoana afectată poate folosi pudră facială fără parfum.

Dacă transpirația provine de la faptul că persoana este anxioasă, tratarea anxietății se poate face folosind tehnici de reducere a stresului (exerciții de respirație, meditație, yoga etc.) sau terapie cognitiv-comportamentală.

Dacă remediile la domiciliu nu reduc simptomele transpirației excesive la nivelul feței și capului, medicul poate recomanda alte tratamente, cum ar fi glicopirolat topic, injecții cu toxină botulinică (efectele durează de obicei 2-6 luni), șervețele tip pânză acoperite cu tosilat de glicopironiu, antiperspirante (ce contin piatra de alaun), care blochează glandele sudoripare, beta-blocante și benzodiazepine care blochează simptomele fizice de anxietate și jenă, anticolinergice și medicamente antimuscarinice care blochează acetilcolina, o substanță chimică din sistemul nervos care ajută la activarea glandelor sudoripare.

De asemenea, s-ar putea recomanda iontoforeza, o procedură în care medicii tratează zona afectată de transpirație excesivă trecând un curent electric slab prin apă sau un tampon umezit (deși procedura este neobișnuită pentru utilizare pe față, și se folosește mai ales pentruhiperhidroza specifica pentru palme sau tălpi).

În cazuri rare sau extreme când simptomele nu răspund la niciun alt tratament, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Potențialele proceduri chirurgicale includ simpatectomia toracică endoscopică și îndepărtarea sau distrugerea glandelor sudoripare, însă acestea sunt utilizate mai ales pentru alte zone ale corpului care transpiră excesiv.

Simpatectomia toracică endoscopică este cel mai frecvent utilizat tratament chirurgical pentru hiperhidroză. Acesta implică rezectia nervilor responsabili de declanșarea transpirației în zona afectată prin incizii foarte mici. Acest lucru împiedică nervii să poată semnaliza glandelor sudoripare să transpire. 

În cealaltă procedură, de îndepărtare sau distrugere a glandelor sudoripare, cele care înconjoară zona afectată sunt tăiate sau răzuite. Radiația electromagnetică poate fi utilizată și pentru distrugerea glandelor sudoripare, dar se face mai ales atunci când transpirația excesivă este în zona axilelor.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
International Hyperhidrosis Society - Sweaty Face and Head
https://www.sweathelp.org/where-do-you-sweat/sweaty-face-and-head.html
NHS Inform - Hyperhidrosis 
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/skin-hair-and-nails/hyperhidrosis

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0