Melatonina ar putea trata în viitor unele boli de rinichi [studiu]

Melatonina, asociată în mod obișnuit cu reglarea somnului, a dovedit că reduce chisturile renale la musculițele de oțet. Această constatare ar putea influența modul în care sunt tratate unele boli de rinichi.

Ce utilizări are melatonina?

Melatonina este un hormon pe care creierul îl produce ca răspuns la întuneric și care contribuie la sincronizarea ritmurilor circadiene și la obținerea unui somn odihnitor. Suplimentele alimentare cu melatonină sunt produse cel mai adesea sintetic și sunt recomandate persoanelor care nu reușesc să doarmă bine când schimbă fusul orar, celor care suferă de anxietate înainte de o intervenție chirurgicală, precum și copiilor care sunt diagnosticați cu unele tulburări de somn. Deși unele persoane iau melatonină pentru a trata insomnia cronică, nu există suficiente dovezi că ar fi eficientă în acest sens.

Melatonina este, însă, în curs de investigație în diverse studii în care oamenii de știință încearcă să afle dacă poate avea și alte beneficii pentru sănătate. De exemplu, au fost efectuate unele cercetări privind efectul suplimentelor de melatonină asupra simptomelor cancerului sau asupra efectelor secundare legate de tratament, însă acestea au fost de mică dimensiune și au avut rezultate mixte. De asemenea, un studiu pe animale sugerează că melatonina poate ajuta amintirile să se stocheze în creier și ar putea acționa, astfel, ca un factor de protecție împotriva declinului cognitiv.

Poate melatonina să fie utilă și în boli renale?

O echipă de cercetare de la Universitatea canadiană Concordia a descoperit că melatonina poate reduce chisturile din tubulii renali ai musculițelor de oțet, rezultatele studiului¹ fiind publicate în revista științifică Molecules. Acești tubuli se găsesc și la mamifere mai complexe, inclusiv la oameni, unde sunt numiți nefroni. 

Cercetătorii speră că descoperirile lor pot fi aplicate în viitor pentru tratarea persoanelor care suferă de boală polichistică renală autozomal-dominantă, o afecțiune genetică cronică și progresivă, caracterizată prin creșterea a zeci de chisturi în nefroni. Boala este incurabilă și afectează aproximativ 12,5 milioane de persoane în întreaga lume.

Deoarece nefronii de la vertebrate sunt încorporați în alte țesuturi, cercetătorii au făcut experimente pe Drosophila, musculița de oțet. Potrivit savanților, aceasta conservă multe dintre componentele căii renale găsite la vertebrate și are tuburi renale izolate anatomic. Prin microdisecție, se pot izola tubulii și se pot efectua analize biochimice și moleculare.

Cercetătorii au crescut musculițe de oțet care purtau mutația genei Bicaudal-C, care provoacă chisturi la rinichi în cazul multor ființe, de la muște la broaște până la șoareci și oameni. De-a lungul a 18 zile, au administrat melatonină la 50 de musculițe și etanol unui grup de control. Apoi, muștelele au fost disecate și li s-a analizat chisturile. S-a descoperit astfel că muștele tratate cu melatonină aveau chisturi mult mai puține și mai mici decât grupul de control.

Savanții au reușit, de asemenea, să distingă trei secțiuni separate ale tubulilor, fiecare cu funcția sa unică, și să atribuie chisturile unei anumite secțiuni. După testarea mai multor compuși pe aceeași familie de celule, s-au observat diferite activități de-a lungul lungimii tubului. Cercetătorii și-au dat astfel seama că ar putea dezvolta un tratament țintit în funcție de localizarea chisturilor în nefronii unui pacient.

Melatonina ar putea fi în viitor un tratament pentru boala polichistică renală autozomal-dominantă

Deși melatonina nu a fost folosită anterior pentru tratamentul bolii polichistice renale autozomal-dominantă, autorii studiului cred că ar putea fi o terapie promițătoare. Având în vedere că este vorba de o boală cronică, tratamentul nu poate include componente toxice. Acest lucru exclude chimioterapia și agenții alchilanți care neutralizează tumorile, utilizați în oncologie. Cu toate acestea, melatonina este în întregime netoxică și împărtășește anumite proprietăți cu agenții alchilanți și antiinflamatori.

Oamenii de știință spun că melatonina are două efecte atunci când este administrată cu chimioterapia. În primul rând, acționează ca un medicament adjuvant pentru chimioterapie, făcând mai eficientă acțiunea împotriva celulelor canceroase. În al doilea rând, pare să protejeze celulele sănătoase de toxicitatea chimioterapiei. Practic, melatonina crește specificitatea chimioterapiei. 

Astfel, speranța cercetătorilor este că melatonina poate avea un efect pozitiv similar atunci când este utilizat cu un medicament utilizat în tratamentul bolii polichistice renale autozomal-dominantă, cum ar fi tolvaptanul, care poate afecta ficatul. Sunt necesare, însă, mai multe cercetări pe această temă.

Atenție, e indicat ca populația să nu ia suplimente alimentare după ureche pentru a se trata de diferite afecțiuni! Și în cazul persoanelor care iau în calcul administrarea unui supliment cu melatonină, se va cere înainte sfatul medicului. Utilizarea pe termen scurt a suplimentelor cu melatonină pare a fi sigură pentru majoritatea oamenilor, dar lipsesc informații despre siguranța pe termen lung. E bine de reținut, de asemenea, că melatonina poate avea interacțiuni nedorite cu unele medicamente (cum ar fi diluații de sânge).

De ce apare boala polichistică renală autozomal-dominantă și ce simptome are persoana afectată?

Această afecțiune este cauzată de modificări ale genelor PKD1, PKD2, GANAB și DNAJB11. Cele mai multe cazuri de boală sunt determinate de modificările genetice ale PKD1 și PKD2.

Simptomele și severitatea bolii variază de la o persoană la alta, cele mai frecvente fiind formarea de chisturi renale, dureri la nivelul spatelui și al părților laterale și dureri de cap. Aceste simptome se pot agrava în timp. În cele din urmă, formarea de chisturi renale multiple duce la leziuni renale și insuficiență renală.

Persoanele cu boala polichistică renală autozomal-dominantă pot prezenta, de asemenea, următoarele complicații:

  • Tensiune arterială crescută
  • Infecții ale tractului urinar 
  • Sânge în urină
  • Chisturi hepatice și pancreatice
  • Valve cardiace anormale
  • Litiază renală
  • Anevrism cerebral

Unele persoane nu au simptome și sunt diagnosticate pur întâmplător.

Cum se tratează boala polichistică renală autozomal-dominantă?

Tratamentul pentru această afecțiune vizează atât simptomele renale, cât și pe cele non-renale. Când funcția renală începe să scadă, tratamentul este recomandat pentru încetinirea progresiei către insuficiență renală. Acest lucru implică controlul tensiunii arteriale crescute și modificări ale dietei. Când pacienții cu boală polichistică renală autozomal-dominantă dezvoltă insuficiență renală, este posibil să aibă nevoie fie de dializă, fie de un transplant de rinichi.
Pentru tratamentul medicamentos al acestei afecțiuni se prescrie tolvaptan, care încetinește declinul funcției renale la adulții cu risc de progresie rapidă a bolii polichistice renale autozomal-dominantă.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MDPI - Cyst Reduction by Melatonin in a Novel Drosophila Model of Polycystic Kidney Disease
https://www.mdpi.com/1420-3049/25/22/5477
1. Studiul „Cyst Reduction by Melatonin in a Novel Drosophila Model of Polycystic Kidney Disease”, apărut în Molecules, 2020; 25 (22): 5477 DOI: 10.3390/molecules25225477, autor: Cassandra Millet-Boureima et al.
NIH - Autosomal dominant polycystic kidney disease
https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/10413/autosomal-dominant-polycystic-kidney-disease
NIH - Melatonin: What You Need To Know
https://www.nccih.nih.gov/health/melatonin-what-you-need-to-know


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0