Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
1. Ce este Helicobacter pylori (H. pylori)?
2. Cum provoacă H. Pylori gastrită cronică
3. Ce este gastrita?
4. Cum se pune diagnosticul de gastrită cu H. Pylori?
a. Metode invazive
a.1. Testarea Helicobacter pylori prin cultură de biopsie gastrică
a.2. Colorația Wright-Giemsa
a.3. Constatări endoscopice
b. Metode neinvazive
b.1. Testul respirator cu uree
b.2. Antigen Helicobacter Pylori din materii fecale
b.3. Teste serologice
5. Cum afli dacă mai ai Helicobacter Pylori?
6. Tratamentul pentru infectia cu Helicobacter pylori
7. Alți factori de risc pentru gastrită
8. Care sunt complicațiile gastritei cronice sau gastritei acute?
Gastrita cronică Helicobacter Pylori pozitivă reprezintă peste 90% din totalitatea gastritelor cronice, inflamații pe termen lung ale mucoaselor gastrice. Această bacterie poate cauza inflamație și leziuni ale mucoasei gastrice, ceea ce poate duce la gastrită cronică.
Tratamentul pentru infecția cu Helicobacter pylori poate reduce simptomele și poate ajuta la vindecarea gastritei, dar depinde de gradul de leziune a mucoasei gastrice. În cazul în care gastrita este deja avansată și au apărut leziuni ireversibile, tratamentul poate fi mai dificil și este posibil să nu se mai poată obține vindecarea completă a mucoasei gastro-duodenale.
De obicei, infecția cu Helicobacter pylori poate persista nedepistată sau netratată timp îndelungat, chiar ani de zile, înainte de a provoca gastrită și alte complicații. Este important să se identifice și să se trateze infecția cu Helicobacter pylori cât mai devreme posibil pentru a reduce riscul de complicații gastrice, cum ar fi ulcerul gastric sau cancerul gastric.
1. Ce este Helicobacter pylori (H. pylori)?
Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie gram-negativă, în formă de spirală, care infectează aproximativ jumătate din populația lumii, ceea ce o face unul dintre cei mai răspândiți agenți patogeni umani. Deși multe persoane cu infecție cu H. pylori rămân asimptomatice, infecția cronică poate duce la o gamă largă de boli gastroduodenale, inclusiv gastrită cronică, ulcere peptice, adenocarcinom gastric și limfom al țesutului limfoid asociat mucoasei gastrice (MALT).
Gastrita cronică H. pylori-pozitivă, caracterizată prin inflamația persistentă a mucoasei stomacale din cauza H. pylori, reprezintă o problemă semnificativă de sănătate publică datorită potențialului său de a evolua spre afecțiuni severe dacă nu este tratată. Organizația Mondială a Sănătății clasifică H. pylori drept agent cancerigen de clasa I datorită legăturii sale puternice cu cancerul gastric.
2. Cum provoacă H. Pylori gastrită cronică
Infecția cu H. pylori începe de obicei în copilărie și poate persista timp de decenii dacă nu este tratată, din cauza capacității bacteriei de a evita sistemul imunitar și de a prospera în mediul acid al stomacului. Bacteria produce urează, o enzimă care neutralizează acidul gastric și folosește flageli pentru a se deplasa prin stratul de mucus pentru a ajunge la celulele epiteliale.
Odată atașat la mucoasa gastrică, H. pylori induce inflamație cronică. În timp, inflamația cronică poate provoca gastrită atrofică (pierderea glandelor gastrice) și metaplazie intestinală (înlocuirea epiteliului gastric cu celule de tip intestinal), ambele afecțiuni precanceroase.
Aceste modificări creează un micromediu predispus la cancer, riscul de cancer gastric fiind semnificativ mai mare la persoanele cu atrofie sau metaplazie extinsă. Factorii care influențează progresia includ virulența tulpinii H. pylori, genetica gazdei și factorii de mediu, cum ar fi fumatul sau o dietă bogată în sare. Coinfecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) poate crește și mai mult riscul de cancer prin creșterea activității oncogene.
3. Ce este gastrita?
Gastrita este o afecțiune a tractului gastrointestinal foarte frecvent întâlnită. Mucoasa gastrică suferă modificări inflamatorii care au ca rezultat eroziuni superficiale ale mucoasei asociate cu edem și congestie a acesteia. În aceste condiții se secretă o cantitate mai mare de suc gastric care conține în principal acid clorhidric și pepsină.
Gastrita acută implică inflamație bruscă și severă a mucoasei gastrice care poate dura câteva ore sau zile. Gastrita cronică poate fi urmarea unei gastrite acute și este de obicei o inflamație mai ușoară pe termen lung (luni sau ani).
Așa cum am menționat mai sus, bacteria Helicobacter Pylori, precum și diverși alți fungi (cum ar fi candida) dar și virusuri pot provoca inflamația mucoasei gastrice, în special la persoanele imunodeprimate.
Gastrita cronică Helicobacter Pylori pozitivă reprezintă peste 90% din totalitatea gastritelor cronice. Gastrita Hp pozitivă se localizează în special la nivelul porțiunii inferioare a stomacului numită antru, iar la examenul endoscopic mucoasa poate avea aspect normal sau nu. În cazul în care mucoasa nu are un aspect normal, se poate dezvolta gastrita eritematos-exsudativă sau maculo-erozivă.
4. Cum se pune diagnosticul de gastrită cu H. Pylori?
a. Metode invazive
a.1. Testarea Helicobacter pylori prin cultură de biopsie gastrică
Standardul de aur pentru diagnosticarea H. pylori și evaluarea gastritei. Biopsiile multiple din antru și corp sunt examinate histologic pentru H. pylori, inflamație, atrofie sau metaplazie.
a.2. Colorația Wright-Giemsa
Aceasta ajută la vizualizarea H. pylori în probele de biopsie.
a.3. Constatări endoscopice
Semne precum nodularitatea antrală, eritemul mucosal sau umflarea pot sugera o infecție cu H. pylori, deși acestea nu sunt specifice. Tehnici avansate, cum ar fi imagistica cu bandă îngustă (NBI), îmbunătățesc detectarea modificărilor subtile.
b. Metode neinvazive
b.1. Testul respirator cu uree
Detectează H. pylori prin măsurarea dioxidului de carbon marcat în respirație după ingerarea de uree. Are o sensibilitate și o specificitate >95% și este ideal pentru diagnostic și confirmarea eradicării.
b.2. Antigen Helicobacter Pylori din materii fecale
Detectează antigenele H. pylori în scaun, fiind potrivit pentru diagnosticul inițial și evaluarea post-tratament.
b.3. Teste serologice
Detectează anticorpi împotriva H. pylori, dar nu pot distinge între infecțiile trecute și cele actuale, limitând utilizarea lor pentru confirmarea infecției active sau a eradicării.
5. Cum afli dacă mai ai Helicobacter Pylori?
Multe persoane depistează însă la timp infecția si o tratează cu protocolul standard de tratament. Sunt situații însă în care oamenii nu știu dacă au scăpat de infecție, mai ales dacă unele simptome nu persistă.
Pentru a determina dacă mai aveți Helicobacter pylori, după efectuarea tratamentului, puteți face o serie de teste, cum ar fi:
- Testul respirator cu uree - implică inhalarea unei cantități mici de uree marcată cu carbon și apoi colectarea de probe de respirație pentru a măsura nivelul de dioxid de carbon eliberat de Helicobacter pylori.
- Testul de sânge pentru anticorpi împotriva H. pylori verifică prezența anticorpilor împotriva bacteriei H. pylori în sânge.
- Testul de fecale pentru antigenul H. pylori care implică căutarea de antigeni ai H. pylori în fecale.
- Endoscopie cu biopsie constă în introducerea unui tub flexibil prin gură până în stomac pentru a preleva o mică bucată de țesut gastric pentru analiză microscopică.
6. Tratamentul pentru infectia cu Helicobacter pylori
Tratamentul pentru infecția cu Helicobacter pylori (H. pylori) este de obicei o combinație de antibiotice și medicamente pentru a reduce aciditatea stomacului. Această terapie, numită terapie triplă, constă de obicei dintr-un antibiotic de tip amoxicilină sau claritromicina, un antibiotic de tip metronidazol sau tinidazol și un inhibitor de pompă de protoni (IPP), cum ar fi omeprazol sau lansoprazol.
Tratamentul poate fi diferit în funcție de situația individuală a pacientului, de severitatea infecției și de alte factori medicali. Durata tratamentului poate fi de două săptămâni sau mai mult, în funcție de tipul de antibiotice utilizate și de răspunsul pacientului la tratament.
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră cu privire la tratamentul adecvat pentru infecția cu H. pylori, deoarece există riscul de rezistență la antibiotice și este important să se aleagă tratamentul adecvat și eficient.
De asemenea, este important să se efectueze teste de urmărire pentru a confirma vindecarea infecției și pentru a se asigura că nu există complicații, cum ar fi gastrită sau ulcerul peptic.
7. Alți factori de risc pentru gastrită
Consumul de alcool
Alcoolul poate produce eroziuni ale mucoasei gastrice dar, în același timp, crește și secreția de acid clorhidric care, la rândul său, are efecte nocive asupra mucoasei gastrice care nu mai este integră.
Medicamentele
Consumul de medicamente precum aspirină sau alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, citostatice, suplimente de fier sau potasiu, preparatele pe bază de corticoizi, fumatul pot constitui cauze ale apariției gastritei.
Este bine să fie evitat consumul crescut de medicamente care intră în contact cu mucoasa gastrică, iar ulterior sunt absorbite în circulația sanguină care îi transportă la nivelul ficatului - organul ce metabolizează substanțele chimice din organism.
Utilizarea regulată a medicamentelor antiinflamatoarelor nesteroidiene (diclofenac, piroxicam, ketoprofen) poate cauza atât gastrită acută cât și gastrită cronică. Aceste medicamente reduc o substanță care ajută la protecția mucoasei gastrice și pot conduce la eroziuni sau chiar la hemoragie digestivă superioară, în special la persoanele vârstnice.
Gradul ridicat de stres
Atât stresul cotidian cât și stresul sever pot conduce la diferite forme de gastrită. Stresul sever cum ar fi cel cauzat de intervențiile chirurgicale majore, traumatismele majore, arsurile sau infecțiile severe pot determina apariția gastritelor acute.
Refluxul biliar
Bila este o secreție a ficatului care este eliberată din vezica biliară și ajunge în intestinul subțire unde participă la digestie, în special la digestia grăsimilor. În mod normal, sfincterul piloric împiedică refluxul de bilă în stomac dar, când aceasta nu funcționează corespunzător, bila poate refula în stomac conducând la inflamație numită gastrită cronică de reflux biliar.
Alte boli asociate
Gastrita se poate întâlni asociată altor afecțiuni cum ar fi parazitozele intestinale, ciroza hepatică, insuficiența renală cronică, boala Crohn, boli ale țesutului conjunctiv.
8. Care sunt complicațiile gastritei cronice sau gastritei acute?
Micile eroziuni ale mucoasei gastrice neglijate terapeutic se pot transforma în ulcere gastroduodenale mari și profunde care, la rândul său, se pot complica cu perforație și hemoragie digestivă superioară. Consumul de antiinflamatoare nesteroidiene și prezența infecției cu Helicobacter Pylori crește riscul de a dezvolta ulcere gastroduodenale.
Gastrita cronică poate evolua în atrofie gastrică, în special la persoanele vârstnice. Atrofia gastrică, la rândul său, duce la apariția de zone de metaplazie intestinală care se pot complica în timp cu cancer gastric.
Eroziunile gastrice cronice pot produce sângerări cronice minore de la nivelul mucoasei gastrice care pot trece neobservate, iar în timp, pot conduce la anemie cronică feriprivă. Acesta se manifestă cu paloare a mucoaselor și tegumentelor, astenie fizică marcată, dificultăți la respirație sau înghițire. Pacienții cu gastrită atrofică autoimună nu produc suficient factor intrinsec, proteină produsă în stomac care ajută la absorbția vitaminei B12. Deficitul de vitamină B12 poate conduce la un alt tip de anemie numită anemie pernicioasă și la deficite neurologice la nivelul membrelor inferioare.
Gastrita cronică crește posibilitatea de a dezvolta proliferarea mucoasei gastrice care poate fi benignă în cazul gastritei Menetrier sau malignă.
Infecția cronică cu Helicobacter Pylori se asociază cu o formă rară de cancer gastric în care crește semnificativ numărul limfocitelor intramucosale numită limfom MALT.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: Pathogenesis and clinical management of Helicobacter pylori gastric infection, 2019, Breno Bittencourt de Brito, Filipe Antônio França da Silva, Aline Silva Soares, Vinícius Afonso Pereira, Maria Luísa Cordeiro Santos, Mariana Miranda Sampaio, Pedro Henrique Moreira Neves, and Fabrício Freire de Melo
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6785516/
Studiul „Helicobacter pylori infection”, Nature Reviews Disease Primers volume 9, Article number: 19 (2023), autori: Peter Malfertheiner et al.
https://www.nature.com/articles/s41572-023-00431-8
Studiul „Association of Helicobacter pylori related chronic atrophic gastritis and gastric cancer risk: a literature review”, Front. Med., 20 February 2025, Sec. Gastroenterology, autori: Zefeng Zhang et al.
https://www.frontiersin.org/journals/medicine/articles/10.3389/fmed.2025.1504749/full
Studiul „Gastritis: An Update in 2020”, autori: Massimo Rugge et al.
https://link.springer.com/article/10.1007/s11938-020-00298-8
Studiul „Helicobacter pylori Infection: Current Status and Future Prospects on Diagnostic, Therapeutic and Control Challenges”, Antibiotics (Basel). 2023 Jan 17, autori: Ayman Elbehiry et al.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9952126/
Te-ar mai putea interesa și...
