Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
Helicobacter Pylori provoacă 9 din 10 cazuri de gastrită cronică
Gastrita cronică Helicobacter Pylori pozitivă reprezintă peste 90% din totalitatea gastritelor cronice, inflamații pe termen lung ale mucoaselor gastrice. Această bacterie poate cauza inflamație și leziuni ale mucoasei gastrice, ceea ce poate duce la gastrită cronică.
Tratamentul pentru infecția cu Helicobacter pylori poate reduce simptomele și poate ajuta la vindecarea gastritei, dar depinde de gradul de leziune a mucoasei gastrice. În cazul în care gastrita este deja avansată și au apărut leziuni ireversibile, tratamentul poate fi mai dificil și este posibil să nu se mai poată obține vindecarea completă a mucoasei gastro-duodenale.
De obicei, infecția cu Helicobacter pylori poate persista nedepistată sau netratată timp îndelungat, chiar ani de zile, înainte de a provoca gastrită și alte complicații. Este important să se identifice și să se trateze infecția cu Helicobacter pylori cât mai devreme posibil pentru a reduce riscul de complicații gastrice, cum ar fi ulcerul gastric sau cancerul gastric.
Ce este gastrita?
Gastrita este o afecțiune a tractului gastrointestinal foarte frecvent întâlnită. Mucoasa gastrică suferă modificări inflamatorii care au ca rezultat eroziuni superficiale ale mucoasei asociate cu edem și congestie a acesteia. În aceste condiții se secretă o cantitate mai mare de suc gastric care conține în principal acid clorhidric și pepsină.
Gastrita acută implică inflamație bruscă și severă a mucoasei gastrice care poate dura câteva ore sau zile.
Gastrita cronică poate fi urmarea unei gastrite acute și este de obicei o inflamație mai ușoară pe termen lung (luni sau ani).
Helicobacter Pylori, una dintre principalele cauze ale gastritei.
Bacteria Helicobacter Pylori, precum și diverși alți fungi (cum ar fi candida) dar si și virusuri pot provoca inflamația mucoasei gastrice, în special la persoanele imunodeprimate.
Gastrita cronică Helicobacter Pylori pozitivă reprezintă peste 90% din totalitatea gastritelor cronice. Gastrita Hp pozitivă se localizează în special la nivelul porțiunii inferioare a stomacului numită antru, iar la examenul endoscopic mucoasa poate avea aspect normal sau nu. În cazul în care mucoasa nu are un aspect normal, se poate dezvolta gastrita eritematos-exsudativă sau maculo-erozivă.
Pentru a determina dacă mai aveți Helicobacter pylori, dupa efectuarea tratmentului, puteți face o serie de teste, cum ar fi:
- Testul respirator cu uree- implică inhalarea unei cantități mici de uree marcată cu carbon și apoi colectarea de probe de respirație pentru a măsura nivelul de dioxid de carbon eliberat de Helicobacter pylori.
- Testul de sânge pentru anticorpi împotriva H. pylori verifică prezența anticorpilor împotriva bacteriei H. pylori în sânge.
- Testul de fecale pentru antigenul H. pylori care implică căutarea de antigeni ai H. pylori în fecale.
- Endoscopie cu biopsie consta in introducerea unui tub flexibil prin gură până în stomac pentru a preleva o mică bucată de țesut gastric pentru analiză microscopică.
Tratamentul pentru infectia cu Helicobacter pylori
Tratamentul pentru infectia cu Helicobacter pylori (H. pylori) este de obicei o combinatie de antibiotice si medicamente pentru a reduce aciditatea stomacului. Aceasta terapie, numita terapie tripla, consta de obicei dintr-un antibiotic de tip amoxicilina sau claritromicina, un antibiotic de tip metronidazol sau tinidazol si un inhibitor de pompa de protoni (IPP), cum ar fi omeprazol sau lansoprazol.
Tratamentul poate fi diferit in functie de situatia individuala a pacientului, de severitatea infectiei si de alte factori medicali. Durata tratamentului poate fi de doua saptamani sau mai mult, in functie de tipul de antibiotice utilizate si de raspunsul pacientului la tratament.
Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra cu privire la tratamentul adecvat pentru infectia cu H. pylori, deoarece exista riscul de rezistenta la antibiotice si este important sa se aleaga tratamentul adecvat si eficient.
De asemenea, este important sa se efectueze teste de urmarire pentru a confirma vindecarea infectiei si pentru a se asigura ca nu exista complicatii, cum ar fi gastrita sau ulcerul peptic.
Care sunt ceilalți factori de risc pentru gastrită?
Consumul de alcool
Alcoolul poate produce eroziuni ale mucoasei gastrice dar, în același timp, crește și secreția de acid clorhidric care, la rândul său, are efecte nocive asupra mucoasei gastrice care nu mai este integră.
Medicamentele
Consumul de medicamente precum aspirină sau alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, citostatice, suplimente de fier sau potasiu, preparatele pe bază de corticoizi, fumatul pot constitui cauze ale apariției gastritei.
Este bine să fie evitat consumul crescut de medicamente care intră în contact cu mucoasa gastrică, iar ulterior sunt absorbite în circulația sanguină care îi transportă la nivelul ficatului - organul ce metabolizează substanțele chimice din organism.
Utilizarea regulată a medicamentelor antiiflamatoriilor nesteroidiene (diclofenac, piroxicam, ketoprofen) poate cauza atât gastrită acută cât și gastrită cronică. Aceste medicamente reduc o substanță care ajută la protecția mucoasei gastrice și pot conduce la eroziuni sau chiar la hemoragie digestivă superioară, în special la persoanele vârstnice.
Gradul ridicat de stres
Atât stresul cotidian cât și stresul sever pot conduce la diferite forme de gastrită. Stresul sever cum ar fi cel cauzat de intervențiile chirurgicale majore, traumatismele majore, arsurile sau infecțiile severe pot determina apariția gastritelor acute.
Refluxul biliar
Bila este o secreție a ficatului care este eliberată din vezica biliară și ajunge în intestinul subțire unde participă la digestie, în special la digestia grăsimilor. În mod normal, sfincterul piloric împiedică refluxul de bilă în stomac dar, când aceasta nu funcționează corespunător, bila poate reflua în stomac conducând la inflamație numită gastrită cronică de reflux biliar.
Alte boli asociate
Gastrita se poate întâlni asociată altor afecțiuni cum ar fi parazitozele intestinale, ciroza hepatică, insuficiența renală cronică, boala Crohn, boli ale țesutului conjunctiv.
Care sunt complicațiile gastritei cronice sau gastritei acute?
Micile eroziuni ale mucoasei gastrice neglijate terapeutic se pot transforma în ulcere gastroduodenale mari și profunde care, la rândul său, se pot complica cu perforație și hemoragie digestivă superioară. Consumul de antiiflamatorii nesteroidiene și prezența infecției cu Helicobacter Pylori crește riscul de a dezvolta ulcere gastroduodenale.
Gastrita cronică poate evolua în atrofie gastrică, în special la persoanele vârstnice. Atrofia gastrică, la rândul său, duce la apariția de zone de metaplazie intestinală care se pot complica în timp cu cancer gastric.
Eroziunile gastrice cronice pot produce sângerări cronice minore de la nivelul mucoasei gastrice care pot trece neobservate, iar în timp, pot conduce la anemie cronică feriprivă. Acesta se manifestă cu paloare a mucoaselor și tegumentelor, astenie fizică marcată, dificultăți la respirație sau înghițire. Pacienții cu gastrită atrofică autoimună nu produc suficient factor intrinsec, proteină produsă în stomac care ajută la absorbția vitaminei B12. Deficitul de vitamină B12 poate conduce la un alt tip de anemie numită anemie pernicioasă și la deficite neurologice la nivelul membrelor inferioare.
Gastrita cronică crește posibilitatea de a dezvolta proliferarea mucoasei gastrice care poate fi benignă în cazul gastritei Menetrier sau malignă.
Infecția cronică cu Helicobacter Pylori se asociază cu o formă rară de cancer gastric în care crește semnificativ numărul limfocitelor intramucosale numită limfom MALT.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: Pathogenesis and clinical management of Helicobacter pylori gastric infection, 2019, Breno Bittencourt de Brito, Filipe Antônio França da Silva, Aline Silva Soares, Vinícius Afonso Pereira, Maria Luísa Cordeiro Santos, Mariana Miranda Sampaio, Pedro Henrique Moreira Neves, and Fabrício Freire de Melo
