Dislexia: cauze, simptome, gestionare
Dislexia este considerată în prezent o tulburare specifică de învățare, care creează probleme cu cititul și scrisul. Persoana afectată de dislexie se confruntă cu această tulburare pe tot parcursul vieții, însă există metode de a o gestiona. Să vedem din ce cauze apare, cum se manifestă și cum se diagnostichează această tulburare, dar și ce poate face un dislexic pentru a se trata.
În primul rând, e bine să precizăm că dislexia nu este o boală, ci este considerată cel mai frecvent tip de dizabilitate de învățare; termenul se folosește pentru a descrie un copil care are dificultăți în a învăța să citească și să proceseze numerele, chiar dacă el este inteligent și dorește să învețe. Trebuie reținut că un astfel de copil dislexic nu este nici leneș, nici mai puțin inteligent decât ceilalți, ba chiar majoritatea copiilor cu dislexie au o inteligență peste medie.
Potrivit unei analize recente, până în anii 1970, dislexia fie nu era cunoscută, fie nu era recunoscută în școli, iar elevii care nu învățau să citească sau să scrie erau adesea etichetați cu cuvântul „retardat”. Unii au fost trimiși la școli speciale sau plasați în clase speciale, însă, în deceniile următoare, ideea integrării și a predării adaptate pentru aceștia a îmbunătățit foarte mult situația elevilor cu dislexie.
Alte studii de dată recentă au explorat posibilitatea ca persoanele diagnosticate cu dislexie de dezvoltare să fie specializate în căutarea cognitivă explorativă și, mai degrabă decât să aibă o tulburare neurocognitivă, să joace un rol esențial în adaptarea umană.
Majoritatea cercetărilor trecute au analizat dificultățile educaționale, spun oamenii de știință, teoriile încadrând diferențele în procesele neurocognitive ca fiind deficite; cu toate acestea, persoanele cu dislexie au de multe ori puncte forte, excelând în special în domenii precum descoperirea, invenția și creativitatea, pe care teoriile centrate pe deficit nu le pot explica.
Din ce cauze apare dislexia?
Cercetările au arătat că dislexia apare din cauza modului în care creierul procesează informațiile. Imagistica creierului arată că atunci când oamenii cu dislexie citesc, aceștia folosesc alte părți ale creierului decât cei fără dislexie. De asemenea, testele imagistice arată că creierul persoanelor cu dislexie nu funcționează eficient în timpul lecturii, de aceea procesul de citire merge atât de greu în cazul lor.
Factorii de risc pentru dislexie includ un istoric familial de dislexie sau alte dizabilități de învățare, nașterea prematură sau greutate redusă la naștere, expunerea în timpul sarcinii la nicotină, droguri, alcool sau infecții care pot altera dezvoltarea creierului la făt și diferențe individuale în părțile creierului care permit citirea.
Principala problemă a unui copil dislexic este aceea a recunoașterii fonemelor, adică a sunetelor de bază ale vorbirii. Pentru persoanele cu dislexie este foarte dificil să facă legătura dintre sunet și literele cate simbolizează acel sunet. Deoarece citirea cuvintelor necesită mai mult timp și concentrare, sensul cuvântului este adesea pierdut, iar înțelegerea textului citit este slabă. De asemenea, persoana își va aminti foarte puțin din textul citit.
Nu este surprinzător nici faptul că oamenii cu dislexie au probleme cu ortografia. De asemenea, s-ar putea să aibă probleme să se exprime în scris și chiar să vorbească fluent. Fiind o tulburare de procesare a limbajului, poate afecta, deci, toate formele de limbaj, vorbit sau scris.
Unele persoane au forme mai ușoare de dislexie, deci pot avea mai puține probleme. Alții se străduiesc constant să depășească acest neajuns, dar este nevoie de mult efort și muncă suplimentară. Dislexia nu dispare de la sine, însă, cu ajutor adecvat, majoritatea copiilor cu dislexie învață să citească normal și se bazează apoi pe diverse strategii de învățare pe care le folosesc toată viața.
Ce semne indică posibilitatea existenței dislexiei?
Oamenii cu dislexie găsesc adesea modalități de a gestiona această așa-zisă dizabilitate, astfel încât e posibil ca nimeni să nu știe că au probleme. Majoritatea oamenilor dislexici sunt diagnosticați de mici, dar nu este neobișnuit ca diagnosticul să se pună abia la adolescență sau la maturitate. În general, fie părinții, fie profesorii suspectează prezența dislexiei atunci când observă unele dintre aceste probleme la copil:
- abilități de citire slabe, deși gradul de inteligență este normal;
- abilități slabe de scriere;
- probleme cu finalizarea sarcinilor și a testelor la timp;
- dificultăți în amintirea denumirilor obiectelor;
- probleme cu memorarea listelor scrise și a numerelor de telefon;
- probleme cu indicarea direcției (încurcă dreapta cu stânga) sau cu citirea hărților;
- dificultăți în timpul cursurilor de limbi străine.
A avea una dintre aceste probleme nu înseamnă neapărat că omul este dislexic, dar un copil care prezintă mai multe dintre aceste semne ar trebui testat pentru această tulburare.
Cum se diagnostichează dislexia?
Pentru a stabili diagnosticul de dislexie, se va efectua un examen fizic, inclusiv teste de auz și vedere, pentru a exclude orice problemă medicală. Apoi, un psiholog școlar sau un specialist în învățare ar trebui să îi dea copilului mai multe teste standardizate pentru a-i măsura abilitățile de limbă, citire, ortografie.
Se poate face și un test al capacității de gândire (testarea coeficientului de inteligență). Unele persoane cu dislexie au dificultăți cu scrisul de mână și cu matematica, altele pot avea probleme în a fi atente și în a-și aminti lucruri. Dacă acesta este cazul, e posibil să se indice și alte teste.
Cum se tratează dislexia?
Pentru tratarea unui copil dislexic, profesorii pot folosi diverse tehnici care implică auzul, vederea și atingerea pentru a îmbunătăți abilitățile de citire ale acestuia. De exemplu, copilului i se dă să asculte o lecție înregistrată și este rugat să urmărească forma literelor folosite (cu degetul pe carte), iar acest lucru poate ajuta la procesarea informațiilor.
Concret, tratamentul se concentrează pe ajutarea copilului în a învăța să recunoască și să folosească cele mai mici sunete care alcătuiesc cuvintele (fonemele), să înțeleagă că literele și șirurile de litere reprezintă aceste sunete și cuvinte, să înțeleagă ce citește, să își construiască un vocabular de cuvinte recunoscute și înțelese. Sesiunile de îndrumare cu un specialist în lectură pot fi utile pentru mulți copii cu dislexie.
Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniță sau în clasa întâi își îmbunătățesc adesea abilitățile de citire suficient pentru a reuși să treacă mai ușor prin școala generală și prin perioada liceului. Copiii care nu primesc ajutor de timpuriu pot avea mai multe dificultăți în învățarea abilităților necesare pentru a citi bine. Cel mai probabil vor rămâne în urmă din punct de vedere academic și nu vor reuși niciodată să recupereze.
Ce pot face părinții pentru copilul dislexic?
Nu este o surpriză că părinții au un rol foarte important în ajutarea copilului să gestioneze această problemă. Iată ce poți face pentru a-i fi de ajutor celui mic:
Citește-i cu voce tare copilului
Cel mai bine este ca părinții să înceapă să le citească celor mici povești încă de la vârsta de 6 luni sau chiar mai devreme, chiar dacă aceștia par să nu înțeleagă sau să nu asculte. De asemenea, e bine să le pună copiilor să asculte cărți înregistrate (audiobook-uri). Când copilul tău este suficient de mare, citește povești împreună cu el.
Abordează problema de timpuriu
Dacă bănuiești că ar putea avea dislexie, du copilul la medicul pediatru pentru o consultație specifică, deoarece intervenția timpurie îi va îmbunătăți foarte mult perspectivele.
Colaborează cu profesorii
Discută cu profesorii problemele copilului și stabilește împreună cu ei cele mai bune metode de a-l ajuta, atât pentru a evolua normal la școală, cât și pentru a nu fi hărțuit de colegi.
Încurajează timpul de citire
Pentru a-și îmbunătăți abilitățile de citire, copilul dislexic trebuie să practice des lectura, așadar, după ce învață anumite strategii prin care poate citi mai ușor, încurajează-l să facă acest lucru, fiind chiar tu un exemplu. Stabilește o oră în fiecare zi pentru a citi împreună, dar separat: tu îți citești în liniște cartea ta în timp ce copilul o citește pe a lui.
În concluzie, dislexia nu este o boală și copiii care au această tulburare pot fi tratați cu succes. Să nu uităm că unele cercetări sugerează că persoanele cu dislexie pot avea abilități îmbunătățite în domenii precum gândirea spațială, rezolvarea de probleme complexe și abilitățile creative. De exemplu, s-a constatat că aceștia au o capacitate mai mare de a gândi în mod holistic și de a vedea imaginea de ansamblu în loc să se concentreze asupra detaliilor. De asemenea, s-a observat că unii oameni cu dislexie au o capacitate crescută de a gândi în mod non-linear și de a face asocieri neașteptate între idei, ceea ce poate fi benefic în procesul creativ.
Bineînțeles, este important să subliniem că fiecare persoană este unică și că avantajele sau dezavantajele asociate cu dislexia pot varia semnificativ de la un om la altul și trebuie să luăm în considerare că există o varietate de factori care pot influența abilitățile cognitive și creativitatea, iar dislexia este doar unul dintre acești factori.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Harvard Health Publishing - Dyslexia
https://www.health.harvard.edu/a_to_z/dyslexia-a-to-z
NCBI - Trends in Dyslexia Research during the Period 1950 to 2020—Theories, Definitions, and Publications
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9599304/
Studiul „Trends in Dyslexia Research during the Period 1950 to 2020—Theories, Definitions, and Publications”, apărut în Brain Sci. 2022 Oct; 12(10): 1323. Published online 2022 Sep 29. doi: 10.3390/brainsci12101323, autor: Turid Helland
Frontiers - Developmental Dyslexia: Disorder or Specialization in Exploration?
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2022.889245/full
Studiul „Developmental Dyslexia: Disorder or Specialization in Exploration?”, apărut în Front. Psychol., 24 June 2022, Sec. Theoretical and Philosophical Psychology, Volume 13 - 2022 | https://doi.org/10.3389/fpsyg.2022.889245, autori: Helen Taylor, Martin David Vestergaard
Te-ar mai putea interesa și...
