Disfunctiile articulatiei temporo-mandibulare

Articulația temporo-mandibulară este acea articulație care leagă mandibula (maxilarul inferior) de craniu și se găsește de ambele părți ale capului, în partea din față a urechilor. Articulațiile temporo-mandibulare permit maxilarului să se deschidă și să se închidă, pentru ca acțiunile de a mânca sau vorbi să fie posibile. De ce apar disfuncțiile acestor articulații și cum se tratează? 

Articulațiile temporo-mandibulare sunt printre cele mai complexe articulații din organism. Acestea, împreună cu câțiva mușchi, permit mandibulei să se miște în sus și în jos, dintr-o parte în alta și înainte și înapoi. Când mandibula și articulațiile sunt aliniate corespunzător, pot avea loc acțiuni ale mușchilor netezi, cum ar fi mestecatul, vorbitul, căscatul și înghițitul. Când aceste structuri (mușchi, ligamente, disc, os maxilar, os temporal) nu sunt aliniate și nici nu sunt sincronizate în mișcare, pot apărea mai multe probleme.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce sunt disfuncțiile temporo-mandibulare?

Tulburările temporo-mandibulare sunt tulburări ale mușchilor maxilarului, articulațiilor temporo-mandibulare și ale nervilor, asociate cu durerea facială cronică. Orice problemă care împiedică sistemul complex de mușchi, oase și articulații să lucreze împreună în armonie poate duce la tulburări temporomandibulare.

Așadar, disfuncțiile sau tulburările articulației temporo-mandibulare pot cauza durere în articulația maxilarului și în zona mușchilor care controlează mișcările efectuate de maxilar. Concret, acestea reprezintă un grup de probleme de sănătate asociate maxilarului.

Aceste disfuncții sau tulburări pot provoca o sensibilitate în această articulație, durere facială și dificultatea de a mișca articulațiile temporo-mandibulare.

Cauzele disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare

Articulația temporo-mandibulară combină o acțiune precum cea a unei balamale cu o mișcare (un mecanism) ca de alunecare - îi putem spune glisare. Părțile oaselor care interacționează cu articulația sunt acoperite cu cartilaj și sunt separate de un disc mic, care absoarbe șocurile, care în mod normal menține o mișcare uniformă, lină.

Disfuncțiile sau tulburările dureroase ale articulației temporo-mandibulare pot să apară dacă:

  • discul acesta se erodează sau se mișcă și nu mai stă aliniat în mod corespunzător;
  • cartilajul articulației este deteriorat din cauza artritei;
  • articulația este deteriorată sau afectată de o lovitură sau de alt tip de impact.

În multe cazuri, însă, cauza disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare nu este cunoscută. Există și alte afecțiuni sau condiții care pot contribui la dezvoltarea disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare, iar printre acestea se află: artrita, eroziunea articulației, încleștarea maxilarului sau obiceiul de a scrâșni din dinți (bruxism), problemele structurale ale maxilarului prezente la naștere.

Tipuri de tulburări temporo-mandibulare

Disfuncțiile care afectează mandibula sunt clasificate astfel:

Dureri miofasciale

Aceasta este cea mai comună formă de disfuncție. Are ca rezultat disconfort sau durere în fascia (țesutul conjunctiv care acoperă mușchii) și în mușchii care controlează funcția maxilarului, gâtului și umărului.

Dereglarea internă a articulației

Acest lucru înseamnă un maxilar dislocat sau un disc deplasat (pernă de cartilaj între capul osului maxilarului și craniu) sau o leziune a condilului (capătul rotunjit al osului maxilarului care se articulează cu osul temporal al craniului).

Boala degenerativă a articulațiilor

Aceasta include osteoartrita sau artrita reumatoidă în articulația maxilarului.

O persoană poatea avea una sau mai multe dintre aceste afecțiuni în același timp.

Simptomele disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare

Semnele și simptomele disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare pot fi:

  • durere sau sensibilitate la durere în zona maxilarului
  • durere în una sau în ambele articulații temporo-mandibulare
  • durere surdă continuă în ureche și în preajma urechii
  • dificultăți la mestecare sau durere care apare în timpul mestecării
  • durere facială surdă, continuă
  • blocarea articulațiilor, lucru care face ca deschiderea sau închiderea gurii să fie dificilă

Alte simptome asociate, de obicei, cu aceste tulburări sau disfuncții sunt:

  • durerea care poate fi resimțită în zona feței sau gâtului
  • rigiditate în mușchii maxilarului
  • mișcări limitate ale maxilarului
  • blocarea maxilarului
  • sunete sau senzație ca de „măcinare” care se aud din zona articulației temporo-mandibulare
  • o modificare a maxilarului, adică se schimbă modul în care se aliniază dinții de sus cu cei de jos (numită malocluzie)

Diagnosticul disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare

Aceste tulburări sau disfuncții de mandibulă pot fi dificil de diagnosticat, deoarece nu există teste standard pentru a diagnostica acest gen de tulburări. Medicul va examina maxilarul, pentru a vedea dacă zona este umflată, dacă există sensibilitate la durere în cazul în care ai simptomele de mai sus.

De asemenea, medicul poate folosi mai multe metode de imagistică medicală, cum ar fi radiografia maxilarului, scanarea CT a maxilarului, pentru a vedea oasele și țesuturile articulației temporo-mandibulare, scanarea RMN (imagistică prin rezonanță magnetică nucleară), pentru a vedea dacă există probleme în structura articulației.

Când să mergi la medic?

Cere părerea unui medic dacă ai durere persistentă sau sensibilitate la durere în zona maxilarului sau dacă nu poți deschide sau închide maxilarul complet. Medicul stomatolog sau un specialist axat pe problemele disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare poate determina posibilele cauze și tratamente ale problemei tale.

Tratamentul disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare

În majoritatea cazurilor, simptomele acestor tulburări pot fi tratate acasă, având grijă de zona respectivă. Dacă simptomele nu se calmează, s-ar putea să ai nevoie de ajutor din partea medicului.

Tratamentul poate diferi în funcție de vârsta pacientului, de starea de sănătate generală a acestuia, de istoricul medical, dar și de preferințele pacientului (medicamente, proceduri sau terapii). Medicul îți poate prescrie ori recomanda următoarele:

  • medicamente pentru calmarea durerii, precum ibuprofenul
  • medicamente pentru a relaxa mușchii maxilarului
  • medicamente pentru a ajuta la reducerea edemului din zona maxilarului (medicamente din clasa corticosteroizilor)
  • gutiere pentru a împiedica scrâșnitul dinților la persoanele cu bruxism 
  • botox, pentru a reduce tensiunea din mușchii și din nervii maxilarului
  • terapie cognitiv-comportamentală, pentru a te ajuta să reduci stresul

În cazuri rare, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală sau alte proceduri pentru a trata această disfuncție. Procedurile pot fi tratamente dentare care corectează modul în care dinții sunt aliniați, artrocenteza (sau puncția articulară, procedură care îndepărtează lichidul și resturile din articulație), intervenția chirurgicală pentru a înlocui articulația afectată.

Tratamente non-chirurgicale

Multe dintre aceste terapii pot funcționa în combinație pentru a trata afecțiunea:

Aplică răceală și căldură

În caz de durere acută, aplică o pungă de gheață învelită într-un prosop subțire pe partea laterală a feței și a tâmplei timp de aproximativ 10 minute. Efectuează câteva exerciții simple de întindere pentru maxilar (urmând instrucțiunile medicului), apoi aplică un prosop cald pe partea laterală a feței timp de aproximativ cinci minute. Repetă acest lucru de câteva ori în fiecare zi.

Mănâncă alimente moi

Consumă iaurt, piure de cartofi, brânză de vaci, supă, omletă, pește, legume fierte, fasole și cereale. Evită alimentele tari și crocante, precum și pe cele lipicioase (cum ar fi covrigii, morcovii cruzi, caramelele etc.) și renunță la guma de mestecat.
Ia medicamentele prescrise

Pentru a calma durerea și umflarea, ia aspirină, ibuprofen sau naproxen, după cum te sfătuiește medicul. Acesta îți poate prescrie doze mai mari de antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente pentru durere, cum ar fi analgezicele narcotice. Relaxantele musculare, în special pentru persoanele care scrâșnesc, pot ajuta la relaxarea mandibulei. Medicamentele anti-anxietate pot ajuta la ameliorarea stresului, despre care se crede că agravează simptomele disfuncțiilor temporo-mandibulare.

Urmează tratamentele dentare necesare

Dacă există dinți lipsă, aceștia trebuie înlocuiți. Tratamentele corective includ înlocuirea dinților lipsă sau folosirea de coroane, punți sau aparat dentar pentru ca mușcătura să fie corectă și aliniamentul dinților adecvat.

Evită mișcările extreme ale maxilarului

Când caști, nu deschide gura foarte mult. Mestecă lent alimentele la fiecare masă. Nu îți sprijini bărbia pe mână și nu ține telefonul între umăr și ureche. Ține dinții ușor depărtați pentru a elibera presiunea asupra maxilarului. 

Alte tratamente pentru mandibulă

Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)

Această terapie folosește curenți electrici de nivel scăzut pentru a reduce durerea prin relaxarea articulației maxilarului și a mușchilor faciali. 

Injecții în punctele de declanșare

Medicamentele pentru durere sau anestezice sunt injectate în mușchii sensibili ai feței (numite „puncte de declanșare”) pentru a calma durerea.

Terapia cu unde radio

Undele radio creează o stimulare electrică de nivel scăzut a articulației, care crește fluxul sangvin și oferă o ușurare a durerii pacientului.

Injecții cu toxina botulinică

Aceste injecții ajută la reducerea inflamației.

Intervenția chirugicală

Operația ar trebui luată în considerare numai după ce toate celelalte opțiuni de tratament au fost încercate și durerea severă nu a dispărut. Există trei tipuri de intervenții chirurgicale pentru disfuncțiile temporo-mandibulare - artrocenteză, artroscopie și operația deschisă -  alegerea fiind influențată de simptomele pacientului și de complexitatea tulburării.

Artrocenteza

Această procedură minoră se efectuează în cabinet, de obicei sub anestezie locală. Este adesea recomandată atunci când maxilarul se blochează brusc în poziția închisă. Ace umplute cu fluide sterile sunt introduse în articulația afectată care este, astfel, spălată. Ocazional, este necesar un instrument chirurgical pentru a îndepărta țesutul cicatricial sau pentru a disloca un disc care s-a mutat din loc.

Artroscopia

Această procedură se efectuează sub anestezie generală. Chirurgul face o mică incizie în fața urechii și introduce un instrument mic și subțire care conține o lentilă și lumină, conectat la un ecran video, care îi permite să examineze zona afectată. În funcție de cauza durerii, chirurgul poate îndepărta țesutul inflamat sau realinia discul sau o altă zonă.

Operația deschisă

Aceasta este procedura tradițională în care se face o incizie lungă pentru introducerea instrumentelor. Operațiile deschise pot fi necesare dacă structurile osoase care alcătuiesc articulația maxilarului se uzează, există tumori în sau în jurul articulației temporo-mandibulare ori dacă există cicatrici sau așchii osoase în articulație.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins Medicine - Temporomandibular Disorder (TMD)
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/temporomandibular-disorder-tmd
Health Direct - Temporomandibular joint dysfunction 
https://www.healthdirect.gov.au/temporomandibular-joint-dysfunction


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0