De ce apare slăbiciunea musculară la vârstnici?

O nouă analiză genetică la scară largă a descoperit mecanisme biologice care contribuie la slăbiciunea musculară la vârsta a treia, constatând că boli precum osteoartrita și diabetul pot juca un rol important.

Pe măsură ce îmbătrânim, pierdem din forța musculară și, la unii oameni, această slăbiciune severă afectează capacitatea de a face activități obișnuite în viața de zi cu zi.

Afecțiunea se numește sarcopenie și aproximativ 10% dintre persoanele cu vârste de peste 50 de ani suferă de această problemă. Multe cauze au un impact asupra probabilității de a dezvolta această slăbiciune musculară, care este asociată cu rate mai mari de deces.

Bolile metabolice și autoimune, conectate cu slăbiciunea musculară

Într-o analiză genetică a peste 250.000 de persoane cu vârste de peste 60 de ani din Marea Britanie, extrase din baza de date Biobank și alte 21 de cohorte, o echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea din Exeter a analizat puterea unei strângeri de mână, folosind praguri de pierdere a funcției musculare derivate din definițiile internaționale ale sarcopeniei.

Echipa, care a inclus și colaboratori din SUA și Olanda, a efectuat apoi o analiză genetică și a descoperit că mecanisme biologice specifice fac ca anumiți oameni să dezvolte sarcopenie, protejându-i în același timp pe alții. Studiul¹, publicat în Nature Communications, a identificat 15 zone ale genomului asociate cu slăbiciune musculară, inclusiv 12 neimplicate în analizele anterioare ale măsurilor continue de rezistență la forța strânsorii.

Biomarkerii din sânge, inclusiv celulele roșii din sânge și inflamația, pot împărți, de asemenea, căile cauzale cu sarcopenia. Împreună, aceste rezultate evidențiază domenii specifice pentru intervenție sau pentru identificarea pacienților cu cel mai mare risc.

Oamenii de știință afirmă că asociațiile cele mai puternice pe care le-au găsit s-au apropiat de regiunile genomului care reglează sistemul imunitar și de creșterea și dezvoltarea sistemului musculo-scheletic. Cu toate acestea, au descoperit și asociații cu regiuni care nu erau cunoscute anterior ca fiind legate de trăsăturile musculo-scheletice.

S-a constatat că analiza slăbiciunii musculare la persoanele în vârstă împărtășea căi genetice comune cu bolile metabolice, cum ar fi diabetul de tip 2, și cu afecțiuni autoimune, cum ar fi osteoartrita și poliartrita reumatoidă. În subgrupurile de persoane cu risc crescut pentru aceste afecțiuni, sarcopenia poate fi un rezultat cheie care trebuie avut în vedere și prevenit.

Cercetătorii speră că, prin înțelegerea contribuțiilor genetice la slăbiciunea musculară care se instalează odată cu vârsta, vor putea evidenția posibile intervenții terapeutice mai timpurii, care ar duce la o bătrânețe mai sănătoasă.

Sarcopenia începe la 30-40 de ani

Pierderea musculară sau sarcopenia este un proces care începe cam după vârsta de 30 de ani și progresează de-a lungul vieții. În acest proces, cantitatea de țesut muscular și numărul și dimensiunea fibrelor musculare scad treptat. Rezultatul sarcopeniei este o pierdere treptată a masei, dar și a forței musculare. 

Această pierdere ușoară a forței musculare pune stres crescut pe anumite articulații (cum ar fi genunchii) și poate predispune o persoană la artrită sau la căderi. Din fericire, pierderea masei musculare și a forței poate fi parțial depășită sau cel puțin semnificativ întârziată de un program de exerciții fizice regulate.

Având în vedere că masa musculară reprezintă până la 60% din masa corporală, modificările patologice ale acestui important țesut metabolic activ pot avea consecințe profunde asupra vârstnicilor. Efectele sarcopeniei sunt adesea severe la aceștia, deoarece puterea și scăderile funcționale asociate sarcopeniei pot contribui la rândul lor la o serie de evenimente negative, inclusiv dizabilitatea și fragilitatea. 

Sarcopenia este de asemenea asociată cu boli acute și cronice, creșterea rezistenței la insulină, oboseală și deces prematur. Dintre stările de boală cronică, sarcopenia a fost asociată în special cu afecțiuni reumatologice, în special poliartrita reumatoidă la femei.

Modificările fiziologice și morfologice ale mușchiului scheletic odată cu înaintarea în vârstă se caracterizează prin scăderi generale ale dimensiunii și numărului de fibre musculare scheletice, în principal fibrele musculare de tip 2 sau cu contracție rapidă și o infiltrare marcată a țesutului fibros și adipos în mușchiul scheletic.

În plus, celulele satelite suferă, de asemenea, modificări importante legate de îmbătrânire. Aceste celule satelite sunt activate și încep procesul de reparare și regenerare a mușchilor scheletici ca răspuns la stresul utilizării musculaturii, cum ar fi activitățile de greutate sau prin evenimente traumatice, cum ar fi leziunile. 

Deși modificările biologice legate de îmbătrânire duc în mod clar la sarcopenie, este din ce în ce mai evident că obezitatea și infiltrarea grăsimilor în mușchii scheletici joacă un rol important în această boală. Fenomenul, denumit obezitate sarcopenică, este adesea grupat împreună cu sarcopenia și probabil joacă un rol important într-un subgrup al acelor adulți în vârstă despre care se crede că au sarcopenie. 

Ce exerciții pot combate sarcopenia?

Combinațiile de exerciții aerobice, antrenamente de rezistență și antrenamente de echilibru pot preveni și chiar inversa pierderea musculară. Pot fi necesare cel puțin două până la patru sesiuni de exerciții săptămânale pentru a obține aceste beneficii.

Exercițiile de rezistență sunt cel mai direct mod de a crește masa musculară și de a preveni pierderea acesteia. Aceste exerciții includ ridicarea greutăților, tragerea de benzi de rezistență, dar și genuflexiunile, flotările și abdomenele.

Și exercițiile aerobice sunt utile în combaterea sarcopeniei. 30 de minute de astfel de exerciții timp de cinci zile pe săptămână ajută la creșterea masei musculare, fiind de folos atât la prevenirea, cât și la regresul bolii. Exerciții de tip aerobic sunt drumețiile, mersul pe bicicletă, alergarea, înotul, vâslitul, schiatul.

Nu în ultimul rând, mersul pe jos, o activitate pe care majoritatea oamenilor o pot face zilnic fără probleme, poate preveni și chiar inversa sarcopenia.

Slăbiciunea musculară poate fi combătută și prin alimentație

Dacă o persoană se confruntă cu un deficit de calorii, proteine sau anumite vitamine și minerale, este posibil să aibă un risc mai mare de slăbiciune musculară. E bine, deci, să se acorde atenție proteinelor suficiente în alimentație (carne slabă, lactate slabe, ouă, leguminoase, nuci etc.). De asemenea, deficitul de vitamina D este asociat cu sarcopenia, deci e bine să se ia suficientă de la soare și din alimentație (pește gras, ouă, ciuperci). La fel de important, indiferent de vârstă, consumul de acizi grași Omega-3 contribuie la menținerea sănătății musculare.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Nature Communications - Genome-wide meta-analysis of muscle weakness identifies 15 susceptibility loci in older men and women
https://www.nature.com/articles/s41467-021-20918-w
1. Studiul „Genome-wide meta-analysis of muscle weakness identifies 15 susceptibility loci in older men and women”, apărut în Nature Communications (2021). DOI: 10.1038/s41467-021-20918-w, autori: Garan Jones et al.
Merck Manual - Effects of Aging on the Musculoskeletal System
https://www.merckmanuals.com/home/bone,-joint,-and-muscle-disorders/biology-of-the-musculoskeletal-system/effects-of-aging-on-the-musculoskeletal-system
NCBI - Sarcopenia in older adults
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4066461/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0