Hipertensiunea pulmonara

Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune cauzată de creșterea tensiunii arteriale a fluxului de sânge în sistemul vascular care leagă plămânii de inimă. Poate fi cauzată de boli pulmonare, insuficiența cardiacă, boli inflamatorii sau chiar să fie de origine necunoscută. Să vedem ce simptome provoacă această boală, cum se poate trata, dar și ce poți face pentru a preveni hipertensiunea pulmonară.

Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune caracterizată prin creșterea presiunii arteriale în arterele pulmonare, adică vasele de sânge care transportă sângele de la inima către plămâni pentru a fi oxigenat. Această creștere a presiunii arteriale poate pune un stres excesiv asupra inimii și a sistemului circulator pulmonar, putând cauza complicații serioase.

Trebuie spus din start că această creștere a presiunii cauzată de rezistența crescută a vaselor care irigă plămânii este gravă și trebuie tratată de către medicul pneumonog sau cardiolog, prin administrarea de oxigen, repaus la pat și utilizarea de medicamente care acționează prin relaxarea vaselor de sânge sau unele medicamente antihipertensive.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Hipertensiunea pulmonară: cauze

Oricine poate dezvolta hipertensiune pulmonară, dar este cel mai frecvent întâlnită la adulții de peste 30 de ani. Statisticile arată că aproximativ 1% din populația lumii are hipertensiune pulmonară și este mai frecventă la femei. Deși nu sunt complet înțelese, schimbările la nivelul circulației pulmonare sunt legate de inflamația crescută, fibroză și îngustarea vaselor de sânge.

Astfel, principalele cauze sunt:

Hipertensiunea pulmonară primară se produce din cauza schimbărilor în formarea vaselor pulmonare, din motive necunoscute, prin cauze ereditare și boli tiroidiene, sclerodermie, lupus, infecția cu HIV și boli ale sângelui.
Hipertensiunea pulmonară secundară este cauzată de tulburări cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă și pulmonară, emfizem, apnee în somn, tromboză pulmonară sau sarcoidoză.
Toate aceste cauze duc la instalarea de tulburări ale circulației sangvine în plămâni, care ar putea afecta și sarcina inimii, iar dacă nu sunt tratate imediat, simptomele se agravează.

Boala poate fi clasificată în funcție de gravitate astfel:

Clasa I: Prezența hipertensiunii pulmonare la examinare, dar pacientul nu prezintă simptome.
Clasa a II-a: Scurtarea respirației în timpul activității fizice, limitând eforturile fizice.
Clasa a III-a: Limitare importantă a activității fizice, cu lipsă de aer.
Clasa a IV-a: Scurtarea respirației și instalarea oboselii chiar și în repaus, dificultăți în depunerea oricărui efort fizic.

Diagnosticul hipertensiunii pulmonare se face prin istoricul clinic și examenul fizic efectuat de pulmonolog sau cardiolog, precum și efectuarea de teste paraclinice, cum ar fi radiografia pulmonară, electrocardiogramă și ecocardiografie, care arată modificări ale inimii și circulației sanguine. Pentru a confirma rezultatele, medicul poate efectua un cateterism cardiac, care va măsura cu precizie presiunea din interiorul arterei pulmonare.

Simptome principale în hipertensiunea pulmonară

Presiunea crescută în vasele de sânge provoacă simptome, cum ar fi:

scurtarea respirației;
leșin în timpul efortului;
oboseală;
amețeli;
dureri în piept și senzație de apăsare.

Dispneea se instalează inițial în timpul unui efort, dar, pe măsură ce boala se agravează și devine mai severă, poate interveni chiar și în repaus. În plus, când hipertensiunea pulmonară este strâns legată de tulburările cardiace, pot apărea palpitații și edem al mebrelor inferioare.

Tratament hipertensiune pulmonară

Pentru tratamentul hipertensiunii pulmonare, ar trebui identificată cauza, bolile cardiace sau pulmonare. Medicamentele urmăresc să îmbunătățească circulația și să reducă presiunea crescută de la nivel pulmonar: anticoagulante, vasodilatatoare, antihipertensive, diuretice și masca de oxigen. Cu toate acestea, în cazuri foarte grave, transplantul pulmonar sau cel cardiac poate fi singura soluție. Exercițiile de respirație, ghidate de un terapeut pot ajuta, de asemenea, în recuperare și ameliorarea simptomelor.

Medicamente vasodilatatoare pulmonare

Aceste medicamente, cum ar fi inhibitorii fosfodiesterazei 5 (sildenafil) și antagoniștii receptorilor de endotelină (bosentan, ambrisentan), pot ajuta la relaxarea vaselor de sânge din plămâni, reducând presiunea sangvină în arterele pulmonare.

Prostaglandine

Unele medicamente, cum ar fi epoprostenolul și treprostinilul, sunt administrate prin infuzie intravenoasă sau prin inhalare și pot ajuta la dilatarea vaselor de sânge pulmonare și la îmbunătățirea fluxului sangvin pulmonar.

Anticoagulante

Dacă există un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge în arterele pulmonare, medicul poate prescrie anticoagulante (cum ar fi warfarină) pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge și a complicațiilor asociate.

Oxigenoterapie

Administrarea de oxigen suplimentar poate ajuta la îmbunătățirea oxigenării sângelui și la reducerea presiunii arteriale pulmonare în cazul pacienților cu hipoxemie.

Diuretice

Diureticele pot fi prescrise pentru a reduce retenția de lichide și pentru a diminua presiunea în arterele pulmonare prin eliminarea excesului de fluid din organism.

Schimbări în stilul de viață

Adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și activitatea fizică moderată, poate ajuta la menținerea stării de sănătate și la gestionarea simptomelor.

Transplant pulmonar

În cazurile severe de hipertensiune pulmonară rezistentă la tratamentul medical, transplantul pulmonar poate fi o opțiune, mai ales pentru pacienții cu deteriorare gravă a funcției pulmonare.

Monitorizare și îngrijire continuă

Pacienții cu hipertensiune pulmonară necesită monitorizare medicală regulată pentru a evalua eficacitatea tratamentului și pentru a detecta eventualele complicații. O îngrijire multidisciplinară din partea unei echipe medicale specializate este adesea necesară.

Hipertensiunea pulmonară a nou-născutului

Această condiție medicală apare atunci când există o modificare a fluxului sangvin de la plămâni și inimă care determină dificultăți în oxigenarea organismului și simptome cum ar fi dificultăți de respirație, aspect cianotic cu buze și unghii albastre, edeme.

Hipertensiunea pulmonară poate fi generată de obicei prin sufocarea în uter sau în timpul nașterii, ori în condiții de pneumonie, hipotermie, hipoglicemie, sau prin utilizarea unor medicamente în exces de către mamă, în timpul sarcinii, cum ar fi aspirina sau indometacinul, de exemplu.

Tratamentul se face prin utilizarea terapiei cu masca de oxigen sau respirație asistată, în incubator, cu păstrarea copilul la o temperatură mai crescută, constant, precum și medicamente sau proceduri chirurgicale pentru a corecta eventualele defecte cardiace.

Ce complicații poate avea hipertensiunea pulmonară?

Complicațiile asociate hipertensiunii pulmonare pot varia în funcție de cauza subiacentă a bolii, gradul de severitate și răspunsul la tratament. Hipertensiunea pulmonară poate duce la efort crescut al inimii pentru a pompa sânge împotriva presiunii crescute în arterele pulmonare. Acest efort suplimentar poate duce la insuficiență cardiacă de tip ventricular drept.

În stadiile avansate ale hipertensiunii pulmonare, presiunea crescută în arterele pulmonare poate afecta funcția plămânilor, determinând insuficiență respiratorie. Hipertensiunea pulmonară poate cauza aritmii cardiace, cum ar fi tahicardia atrială, fibrilația atrială și tahicardia ventriculară, care pot pune în pericol funcționarea inimii.

Pacienții cu hipertensiune pulmonară pot prezenta un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge în arterele pulmonare (tromboembolism pulmonar), ceea ce poate duce la complicații grave, inclusiv infarct pulmonar.

În stadiile avansate ale bolii, hipertensiunea pulmonară poate duce la insuficiență multiplă de organe, deoarece presiunea crescută în arterele pulmonare afectează funcția inimii, a plămânilor și a altor organe vitale. Netratată sau necorespunzător gestionată, boala poate duce la degradare progresivă a stării de sănătate, crescând riscul de moarte prematură.

Care este prognosticul pacientului cu hipertensiune pulmonară?

În general, hipertensiunea pulmonară este o afecțiune progresivă, iar prognosticul poate varia în funcție de evoluția bolii. Pacienții cu o clasificare funcțională mai avansată (clasele III și IV) au un prognostic mai rezervat. Cei care au o boală rezistentă la tratamentul medical sau care nu răspund corespunzător la terapie au de obicei un prognostic mai sumbru. Complicațiile asociate, cum ar fi insuficiența cardiacă, aritmii, tromboembolismul pulmonar și insuficiența respiratorie, pot influența negativ prognosticul pacientului. Vârsta și starea generală de sănătate a pacientului pot juca un rol important în prognosticul hipertensiunii pulmonare.

Cum se poate preveni hipertensiunea pulmonară?

Prevenirea hipertensiunii pulmonare implică adoptarea unui stil de viață sănătos și gestionarea factorilor de risc care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Deși unele cazuri de hipertensiune pulmonară sunt determinate de factori genetici sau condiții medicale preexistente, există anumite măsuri care se pot lua pentru a reduce riscul apariției sau agravării hipertensiunii pulmonare.

Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii pulmonare, deci renunțarea la fumat sau evitarea expunerii la fumul de țigară poate reduce semnificativ riscul de afecțiuni pulmonare care pot duce la hipertensiune pulmonară.

Kilogramele în plus cresc riscul de hipertensiune pulmonară, deci menținerea unei greutăți sănătoase poate ajuta la reducerea acestui risc. Activitatea fizică regulată poate îmbunătăți funcția cardiacă și respiratorie și poate reduce riscul de hipertensiune pulmonară.

Este de urmărit evitarea expunerii la substanțe chimice toxice și poluanți care pot afecta sănătatea plămânilor și pot contribui la dezvoltarea hipertensiunii pulmonare. Suferinzii de afecțiuni pulmonare precum astm, bronșită cronică sau fibroză pulmonară trebuie să-și gestioneze aceste condiții în mod corespunzător sub supravegherea medicului pentru a preveni complicațiile și progresia către hipertensiune pulmonară.

Cine ia medicamente care pot crește riscul de hipertensiune pulmonară (cum ar fi anumite medicamente pentru pierderea în greutate sau pentru controlul apetitului), trebuie să discute cu medicul despre alternative sau despre măsuri pentru a monitoriza și gestiona riscul.

În final, programarea vizitelor regulate la medicul de familie pentru evaluări preventive poate ajuta la identificarea precoce a oricăror probleme de sănătate pulmonară sau a altor condiții care pot crește riscul de hipertensiune pulmonară.

Studiul VITALISsCE

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHLBI - What Is Pulmonary Hypertension?
https://www.nhlbi.nih.gov/health/pulmonary-hypertension
NCBI - Prevalence, incidence, and survival of pulmonary arterial hypertension: A systematic review for the global burden of disease 2020 study
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9052982/
Studiul „Prevalence, incidence, and survival of pulmonary arterial hypertension: A systematic review for the global burden of disease 2020 study”, apărut în Pulm Circ. 2022 Jan; 12(1): e12020. Published online 2022 Jan 18. doi: 10.1002/pul2.12020, autori: Sophia Emmons‐Bell et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...