Bronșită în copilărie, sănătate mai slabă a plămânilor la maturitate [studiu]

Persoanele care au avut bronșită cel puțin o dată înainte de vârsta de șapte ani sunt mai predispuse să dezvolte probleme pulmonare la maturitate, potrivit unor noi cercetări prezentate la European Respiratory Society International Congress.

Cu toate acestea, afecțiunile pulmonare de care sufereau acele persoane până la vârsta de 53 de ani erau de obicei astm și pneumonie, mai degrabă decât bronșită cronică, au precizat cercetătorii.

Bronșita în copilărie poate afecta sănătatea plămânilor la maturitate

Descoperirile provin din Studiul Tasmanian de Sănătate Longitudinală, care a urmărit 8583 de persoane care s-au născut în Tasmania în 1961 și au început școala în 1968. Când participanții s-au alăturat studiului (în vremea copilăriei), cercetătorii le-au investigat funcția pulmonară folosind un spirometru pentru a măsura cantitatea de aer pe care o puteau expira forțat într-o secundă și volumul total de aer expirat. Părinții lor au completat un chestionar în care erau întrebați dacă cei mici avuseseră astm sau bronșită până la vârsta de șapte ani. Bronșita din copilărie a fost definită ca o „tuse din piept”.

Participanții au fost urmăriți în medie timp de 46 de ani. În 2004, 5.729 dintre participanți au răspuns la un sondaj suplimentar. Între 2012 și 2016, 3.609 de participanți au completat un alt chestionar și 2.629 au fost supuși unui examen clinic care a inclus spirometrie înainte și după utilizarea unui inhalator împotriva astmului (bronhodilatator) pentru a deschide căile respiratorii, ca să se poată evalua diferența în ceea ce privește funcția pulmonară.

Cercetătorii au clasificat 3.085 de participanți în patru grupuri: grupul de referință al celor care nu au suferit niciodată de bronșită înainte de vârsta de șapte ani (1.616 participanți, 53%), grupul non-recurent care a avut între unul și cinci episoade (873, 28%) care au durat mai puțin de o lună, grupul recurent care a avut cel puțin șase episoade (555, 18%) care au durat mai puțin de o lună și grupul recurent prelungit care a avut șase sau mai multe episoade (41, 1,3%) care au durat în medie o lună sau mai mult.

În grupul de referință care a inclus părinți care nu și-au amintit de antecedente de bronșită infantilă, prevalența bronșitei cronice în ultimii doi ani sau astmul prezent în ultimul an până când participanții au atins vârsta medie de 53 de ani a fost de 5% și 8,5% respectiv; iar prevalența de a avea vreodată pneumonie sau astm diagnosticat de un medic a fost de 14% și respectiv 19%.

Comparativ cu grupul de referință, persoanele care au avut episoade non-recurente, recurente sau prelungite de bronșită în copilărie au avut un risc de pneumonie crescut de 1,4 ori, de 2 ori și respectiv de 3,2 ori până la vârsta medie de 53 de ani; un risc de 1,3 ori, 2,7 ori și 6,4 ori mai crescut de a suferi vreodată de astm și un risc crescut de 1,3 ori, de 2 ori și 4,5 ori mai mare de a suferi în prezent de astm.

Astmul la vârsta mijlocie, asociat cu numărul episoadelor de bronșită din copilărie

Datele au arătat că aproximativ 14 din 100 de persoane din grupul de referință care nu suferiseră de bronșită în copilprie au fost diagnosticate cu pneumonie până la vârsta mijlocie, nouă din 100 sufereau în prezentul studiului de astm bronșic și 19 din fiecare sută primiseră un diagnostic de astm până la vârsta mijlocie.

În comparație, printre cei care au suferit de bronșită non-recurentă, recurentă sau prelungită în copilărie, cercetătorii au estimat că aproximativ 19, 25 respectiv 35 din 100, vor fi diagnosticați cu pneumonie până la vârsta medie, 11, 16 și 29 la fiecare 100, respectiv, ar suferi de astm cronic, iar 33, 50 și 70 la fiecare 100, respectiv, ar fi avut vreodată astm diagnosticat de un medic. Cu toate acestea, estimările pentru cei care au avut bronșită recurentă prelungită în copilărie trebuie interpretate cu prudență din cauza numărului mic de persoane din acest grup.

Oamenii de știință afirmă că asocierile cu astmul și pneumonia s-au consolidat odată cu creșterea severității bronșitei din copilărie. Cu toate acestea, nu a existat o legătură semnificativă statistic între bronșita copilului și bronșita cronică la vârsta mijlocie. Aceasta a fost o constatare neașteptată, iar studii ulterioare s-ar putea dovedi informative.

Legătura dintre bronșita copilului și funcția pulmonară a adultului la vârsta mijlocie a fost, de asemenea, mai puțin clară. Când cercetătorii au analizat cât de bine au funcționat plămânii fără ajutorul unui inhalator de atenuare a simptomelor astmului la vârstă mijlocie, au descoperit că asocierea dintre bronșita din copilărie și funcția pulmonară mai proastă a devenit mai puternică cu cât o persoană suferea mai des de bronșită în copilărie.

Cu toate acestea, au existat prea puține persoane care au avut bronșită recurentă prelungită pe când erau copii pentru a estima cu încredere asociațiile pentru acest subgrup. Oamenii de știință intenționează să investigheze dacă aceasta și celelalte asocieri sunt încă prezente după excluderea persoanelor care au avut și antecedente de astm bronșic sau respirație șuierătoare.

Bolile din copilărie pot avea consecințe pe termen lung

Descoperirile din acest studiu întăresc dovezile că boala pulmonară la vârsta adultă poate proveni din copilăria timpurie și că bronșita din copilărie poate afecta negativ sănătatea pulmonară la vârsta mijlocie.

S-a observat deja că acei copii cu bronșită bacteriană prelungită prezintă un risc crescut de boli pulmonare cronice infecțioase grave după doi până la cinci ani, astfel încât studiile precum cel de față sunt importante pentru a documenta potențialul pentru copiii simptomatici de a dezvolta afecțiuni pulmonare, cum ar fi astmul bronșic și probleme pulmonare mai grave la maturitate.

Acest studiu bine condus și de lungă durată oferă informații importante despre modul în care bolile din copilărie pot avea consecințe pe termen lung. Aceste descoperiri le pot permite medicilor să identifice pacienții care ar putea avea nevoie de o monitorizare mai atentă în viitor pentru a-i menține în stare bună de sănătate. Bronșita se tratează cu odihnă, cu siropuri de tuse care să reducă secrețiile bronșice (precum cele cu nalbă mare și mușețel) și să calmeze tusea, cu lichide (apă, ceaiuri de plante, supe) și eventual cu acetaminofen.

 

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Physician’s Weekly - Bronchitis in Early Childhood Linked to Later Lung Disease
https://www.physiciansweekly.com/bronchitis-in-early-childhood-linked-to-later-lung-disease/
Oxford Academic - Cohort Profile: The Tasmanian Longitudinal Health STUDY (TAHS)
https://academic.oup.com/ije/article/46/2/407/2622838

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0