Alimentatia pacientului cu cancer - recomandarile specialistului

O alimentatie corecta reprezinta un factor important de evolutie al pacientilor cu cancer. Ingestia unor mancaruri variate si echilibrate reprezinta un suport pentru starea de bine.

Un aport de hrana adecvat reprezinta premisa mentinerii greutatii corporale, a cresterii tonicitatii si a energiei, a scaderii riscului de infectii precum si a refacerii corespunzatoare si rapide consecutiv terapiilor oncologice. Nu de putine ori, terapiile oncologice actioneaza mai bine in conditiile unei nutritii adecvate. In plus, prognosticul este semnificativ imbunatatit in conditiile unui pacient cu o stare de nutritie adecvata.

O dieta sanatoasa inseamna consumul de alimente bogate in nutrienti absoluti necesari organismului: proteine, carbohidrati, grasimi, vitamine, minerale si nu in ultimul rand, apa.

Intotdeauna, echipa medicala care trateaza pacientul oncologic ar trebui sa cuprinda si un specialist dietetician care sa  stabileasca un plan nutritional adecvat profilului pacientului si tratamentului aplicat.

Fiecare persoana diagnosticata cu cancer are cerinte nutritionale diferite iar administrarea de tratamente oncologice poate insemna un necesar suplimentar proteic si caloric (energetic).

Deorece disfunctiile nutritionale si malnutritia au o influenta majora asupra starii de bine, statusului de performanta si asupra simptomatologiei (ex.astenia), este de la sine inteles ca acestea  au un impact negativ si asupra evolutiei pacientului oncologic, afectand chiar eficienta terapiilor oncologice.

Scaderea ponderala este unul dintre factorii care defineste malnutritia la pacientii cu cancer si reprezinta o cauza majora de morbiditate si mortalitate. Mai mult decat atat, un status nutritional deficitar in timpul terapiei oncologice se asociaza cu o serie de consecinte clinice precum si evolutii nefavorabile, cu vizite multiple in cadrul departamentului de primiri urgente, cresterea riscului complicatiilor intraspitalicesti, cresterea perioadei de spitalizare, frecventa crescuta a intreruperilor de tratament, compromiterea eficientei terapeutice, reducerea calitatii vietii si implicit scaderea ratei de supravietuire.

Pe de alta parte, datorita incidentei tot mai mari a obezitatii in randul populatiei, tot mai multi pacienti obezi sunt diagnosticati cu cancer. Acesti pacienti necesita o atentie nutritionala cel putin similara pacientilor cu malnutritie deorece pierderea in greutate ramane un factor de prognostic negativ. Adesea, scaderea ponderala nu este sesizata de catre pacienti iar acestia prezinta un risc nutritional pentru prezenta obezitatii sarcopenice (prezenta simultana a excesului de tesut gras si a scaderii de masa musculara).

Malnutritia pacientilor oncologici cunoscuta drept casexie inseamna o depletie progresiva si continua a statusului nutritional (pierderea masei musculare scheletale) si o agravare a alterarilor metabolice.

Manifestarile clinice pot evolua de la pre-casexie, cu pierdere in greutate minimala dar cu alterari metabolice prezente si pana la casexia refractara, cu pierdere severa in greutate, cu balanta proteica si energetica negativa, ca rezultat atat al aportului alimentar deficitar cat si a anomaliilor severe de metabolism. O serie intreaga de studii clinice s-au concentrat asupra riscului nutritional ca si cauza de intarziere si chiar esec in respectarea calendarului terapeutic.

Malnutritia poate fi, de asemenea, raspunzatoare pentru cresterea toxicitatii tratamentelor oncologice si cresterii frecventei complicatiilor acestor tratamente. Malnutritia poate afecta absorbtia, metabolismul si eliminarea agentilor oncologici administrati. De aceea, mentinerea unui aport energetic adecvat in timpul tratamentelor oncologice este capital si implica o atentie crescuta din partea echipei terapeutice dar si motivatie din partea pacientilor. Aportul nutritional trebuie sa tina cont de statusul nutritional, starea generala a pacientului, toleranta acestuia, localizarea tumorii, stadiul bolii, terapia aplicata si efectele secundare ale  acesteia. Ori de cate ori este posibil, se prefera nutritia orala, cu un aport energetic zilnic recomandat intre 25 si 40 kcal/kg greutate/zi, in functie de activitatea fizica.

 

 

Cum se poate creste aportul proteic si caloric?

  • mese mici si repetate, snackuri suplimentar de-a lungul zilei,
  • consumul alimentelor favorite in orice moment al zilei
  • aport alimentar odata la cateva ore, pana la instalarea senzatiei de foame
  • consumul mesei principale atunci cand senzatia de foame este maxima
  • exercitii usoare inainte de masa, care cresc apetitul
  • shake-uri cu continut inalt proteic si inalt caloric
  • hidratare adecvata intre mese si nu in timpul mesei

Importanta consumului suplimentar de snackuri

Aportul suplimentar de snackuri contribuie la mentinerea statusului ponderal, creste aportul proteic si caloric si contribuie la mentinerea unui nivel energetic superior.

Exemple de suplimente cu valoare energetica: branza, nuci, seminte, unt de arahide, fructe, legume, supe, popcorn, iaurt, cereale, lapte.

Consum suplimentar de proteine

Un aport crescut proteic inseamna suport pentru cresterea si repararea celulara precum si pentru intarirea sistemului imunitar. Fara un aport proteic corespunzator, refacerea dupa terapiile oncologice este mult mai dificila.

Surse proteice de calitate sunt reprezentate de peste, pui, carne rosie slaba, oua, nuci, fasole uscata, linte, mazare precum si preparatele din soia.

Consumul hipercaloric

Caloriile sunt importante in mentinerea greutatii corporale, ca urmare, de multe ori, se impune un regim hipercaloric, in special in conditiile pierderii in greutate. Caloriile furnizeaza un plus energetic necesar in recuperarile postchirurgicale si in conditiile expunerii la tratamentele oncologice.

Carbohidratii si grasimile raman surse foarte bune de surplus caloric:  unt, margarina, uleiuri, lapte integral, branza, iaurt, maioneza, inghetata, briose, cereale.

Importanta hidratarii

Pentru o stare de echilibru, organismul are nevoie de un aport corespunzator de apa. In conditiile unei hidratari necorespunzatoare si a expunerii la tratamente oncologice, din cauza frecventelor efecte secundare de gen diaree sau voma, pacientii se pot deshidrata usor.

ALCOOLUL in general trebuie evitat in conditiile tratamentelor oncologice datorita interferarii cu anumite medicamente. Cu toate acestea, in anumite conditii, dupa consultarea echipei medicale, se accepta un aport minimal, echivalent a 100 ml vin, care poate ajuta in cresterea apetitului.

stop artroza

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0