Cancerul tiroidian: cauze, simptome & tratament

Cancerul tiroidian este cel de-al cincilea cel mai frecvent cancer la femei. In Romania s-a estimat o incidenta de aproximativ 8000 cazuri noi in anul 2016.

Rata de incidenta este intr-o continua crestere atat la barbati cat si la femei, cu un avantaj net pentru femei. Rata de supravietuire la 5 ani este de 98% iar la 10 ani de 95% si depinde de o serie de factori dintre care cel mai important este stadiul bolii la momentul diagnosticului.

Tipuri de cancer tiroidian

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cancerul papilar este cel mai frecvent tip de cancer. In general intereseaza numai un lob tiroidian si marea majoritate a lor sunt diferentiate, adica aspectul microscopic al tumorii este similar tesutului tiroidian normal.

Cancerul folicular este mai rar intalnit comparativ cu cel papilar, are un ritm lent de evolutie si un prognostic foarte bun. Cumulat, cancerele papilare si foliculare reprezinta peste 90 % din totalul cancerelor tiroidiene.

Cancerul medular reprezinta aproximativ 5% din cancerele tiroidiene, se dezvolta din celulele C si in general este parte a unui sindrom genetic numit Neoplazie Endocrina Multipla(MEN2). Acest cancer este slab diferentiat sau nediferentiat.

Cancerul tiroidian anaplazic este destul de rar intalnit, e un cancer agresiv, inalt proliferativ si cu potential precoce de metastazare, avand un prognostic rezervat.

Factorii de risc in cancerul tiroidian

Sexul:  frecventa cancerului tiroidian este de 3 ori mai mare la femei comparativ cu barbatii

Varsta: Desi poate surveni la orice varsta, mai mult de 75 % din cazuri se regasesc in intervalul 20-55 ani. Cancerul anaplazic se intalneste frecvent peste 60 ani. In ceea ce priveste cancerul medular, exista o particularitate de incidenta la copii si adolescenti, in special in conditiile unor mutatii ale protooncogenei RET.

Factorul genetic: Unele cancere tiroidiene sunt mai frecvent asociate unor mutatii genetice. De exemplu, prezenta unei protooncogene anormale RET poate determina aparitia unui cancer medular tiroidian. Aceasta se poate transmite de la parinte la copil. Identificarea genei RET modificate poate recomanda formal tiroidectomia profilactica.

Un istoric familial de cancer medular creste proportional riscul. De asemenea, pacientii cu un sindrom MEN 2 sunt mai susceptibili de a dezvolta si alte neoplazii.

Un istoric familial de gusa creste riscul de cancer tiroidian papilar. Totodata, sindromul de polipoza colonica familiala este asociat cu risc mai mare de a dezvolta un cancer papilar.

Expunerea la radiatii poate creste riscul de cancer papilar sau folicular tiroidian. Expunerea este terapeutica, asa cum se intampla in tratamentul diverselor afectiuni oncohematologice de tip Boala Hodgkin sau alte limfoame ale capului si gatului, sau accidentala, la iod radioactiv, in special in copilarie asa cum s-a intamplat in 1986 la Cernobyl sau in 2011 in Japonia.

Cancerul mamar: Potrivit unor studii recente, supravietuitoarele unui cancer mamar prezinta un risc mai mare de a dezvolta un cancer tiroidian in primii 5 ani de dupa diagnostic si in special atunci cand cancerul mamar este diagnosticat sub 40 ani.

Simptomatologie cancer tiroidian

Nu de putine ori pacientii sunt total asimptomatici.

In anumite situatii, insa, pacientul prezinta dificultati la inghitit, dificultati respiratorii, dureri la nivelul regiunii cervicale, tuse persistenta, raguseala.

Diagnosticul cancerului tiroidian

Este sugerat de examenul clinic, examenele hematologice si imagistice si confirmat bioptic.

Examenul clinic analizeaza zona gatului, tiroida, ganglionii limfatici laterocervicali.

Examenele hematologice uzual urmarite sunt nivelele serice ale hormonilor tiroidieni T3(triiodotironina) si T4(tiroxina),TSH(thyroid stimulating hormone), tireoglobulina si anticorpii antitireoglobulina.

Examenul ecografic descrie formatiunile de la nivelul tiroidei si poate face delimitarea intre o formatiune solida si una cu continut lichidian

Scintigrafia tiroidiana, mai rar folosita in prezent, aduce informatii legate de functionarea tiroidei si in subsidiar a nodulilor suspecti.

Examenul PET CT aduce informatii legate de extensia bolii si este o investigatie necesara stadializarii bolii mai ales in cancerele tiroidiene medulare sau anaplazice.

Biopsia cu ac fin sau biopsia chirurgicala confirma diagnosticul. De foarte multe ori examenul bioptic cu ac fin este neconcludent motiv pentru care se completeaza cu biopsia excizionala.

Odata diagnosticat, cancerul tiroidian trebuie incadrat intr-un stadiu evolutiv. Sistemul standard de stadializare T,N,M  ia in calcul dimensiunea tumorii (T), prezenta sau absenta metastazelor la nivelul ganglionilor regionali (N) precum si prezenta sau absenta metastazelor la distanta (M).

In ceea ce priveste T-ul, acesta este numerotat de la 1 la 4 in functie de dimensiunea tumorii, unde T1 inseamna o tumora de sub 2 cm diametru, in timp ce T3 o tumora de peste 4 cm, in conditiile in care tumora nu depaseste glanda tiroida, in vreme ce T4 defineste o tumora de orice dimensiune dar care s-a extins in structurile din vecinatate.

In ceea ce priveste N-ul, acesta este numerotat cu 0 in absenta metastazelor in ganglionii regionali si cu 1 in prezenta acestuia.

Stadializarea TNM se face dupa un algoritm bine stabilit in functie de extensia cancerului tiroidian si care, in mod particular pentru cancerele foliculare sau papilare, tine cont si de varsta pacientului.

Optiuni terapeutice in tratarea cancerului tiroidian

Optiunile terapeutice si recomandarile depind esential de cativa factori printre care tipul si stadiul bolii, posibilele efecte secundare ale tratamentului, statusul general de performanta (afectiunile asociate) si nu in ultimul rand de preferintele pacientului.

Interventia chirurgicala reprezinta principalul tratament recomandat in cancerul tiroidian. Consta in indepartarea intregii tiroide, procedura numita tiroidectomie totala, sau a unei mari parti a acesteia (tiroidectomie subtotala) ori, in cazuri incipiente, doar a unui lob tiroidian (lobectomie).

Din punctul de vedere al tehnicii chirurgicale, exista varianta interventiei clasice (tiroidectomie conventionala) dar si variantele de tiroidectomie endoscopica sau robotica. Daca exista temeri legate de riscul de diseminare a bolii la nivelul ganglionilor regionali laterocervicali, interventia chirurgicala se completeaza cu ablatia acestora, procedeu cunoscut drept limfadenectomie sau disectia gatului.

Tiroidectomia poate fi insotita de cateva complicatii de multe ori inerente si care depind in general de extensia interventiei. Lezarea glandelor paratiroide care sunt situate in imediata vecinatate a tiroidei poate induce modificari ale echilibrului fosfocalcic. Lezarea nervului laringeu recurent, un nerv important care asigura inervarea laringelui, poate avea drept urmare o raguseala temporara sau definitiva, prin paralizia secundara a unei corzi vocale.

Odata cu indepartarea glandei tiroide pacientul ramane dependent total de tratamentul substitutiv tiroidian, ceea ce inseamna administrarea zilnica, sub forma orala, de hormon tiroidian de sinteza (HORMONOTERAPIA). In afara substitutiei efective, administrarea orala de hormon tiroidian va inhiba proliferarea eventualelor celule restante postoperator.

In cazul lezarii paratiroidelor se suplimenteaza cu vitamina D si preparate pe baza de calciu pentru mentinerea unui nivel optimal al echilibrului calciului circulant.

Tratamentul cu iod radioactiv

Acest tratament cunoscut si sub numele de I-131 sau RAI(radioactive iodine) urmareste distrugerea celulelor tumorale restante postoperator reducand riscul de recidiva si reprezinta o optiune terapeutica pentru majoritatea cancerelor papilare sau foliculare. In schimb, in cancerele medulare si cele anaplazice nu se foloseste acest tratament. Administrarea de I-131 se face fie sub forma lichida, fie sub forma de pastile cu o doza variabila cuprinsa intre 30 mci (milicurie) si 100 mci, in functie de stadiul si criterile de risc ale pacientului. Procedura este fie ambulatorie, fie cu spitalizare pentru 2-3 zile. In pregatirea pentru tratamentul cu iod radioactiv, pacientii sunt sfatuiti sa recurga cu 2- 3 saptamani inainte la o dieta saraca in iod si sa opreasca tratamentul substitutiv tiroidian. In absenta terapiei substitutive pacientii prezinta invariabil manifestari de hipotiroidie: stare de oboseala continua, somnolenta, sensibilitate la frig, gandire greoaie, constipatie,etc

In prima zi de tratament pacientii pot prezenta greata si voma precum si dureri sau edeme la nivelul zonelor de captare a iodului. Deoarece dozele mari cumulative de iod pot cauza infertilitate, se recomanda ca femeile sa evite sarcina cel putin 1 an de la ultima aplicatie de iod radioactiv.

Radioterapia externa

Se foloseste mult mai rar comparativ cu iodul radioactiv si in general este apanajul stadiilor avansate de cancer tiroidian care nu raspund la terapia standard. Este o terapie localizata motiv pentru care si efectele secundare sunt in general locale: roseata tegumentului, odinofagie, raguseala, etc.

Chimioterapia si terapia target

Chimioterapia ramane terapia de baza in cancerul anaplazic si in anumite cazuri de cancer medular tiroidian sau o optiune terapeutica in cancerele"obisnuite" foliculare si papilare dupa esecul operatiei si a tratamentului cu iod radioactiv.

Studiile recente au aratat ca nu toate tumorile au aceleasi caracteristici. Pentru a identifica cel mai eficient tratament este nevoie de identificarea unor gene, proteine sau a altor factori din componenta tumorii, intr-un cuvant biomarkeri care sa "personalizeze" terapia. In ultimii 4 ani la nivel mondial au fost aprobate mai multe molecule din clasa inhibitorilor de tirozinkinaza care au marit disponibilitatile terapeutice in aceasta boala.

In acest moment, in cancerele papilare si foliculare cu reluare de evolutie dupa terapia standard sunt validati si recomandati conform protocoalelor terapeutice internationale doi inhibitori de tirozinkinaza: sorafenib si lenvatinib, dintre care in Romania este aprobat doar Sorafenib.

In ceea ce priveste cancerul medular tiroidian, sunt disponibile la nivel mondial alti doi inhibitori de tirozinkinaza: vandetanib si cabozantinib. Din pacate, in Romania aceste molecule sunt inca in asteptare.

Din fericire, cancerul tiroidian are o rata de supravietuire foarte mare la 5 si respectiv 10 ani. Cheia succesului ramane, ca de altfel in orice neoplazie, depistarea precoce. In general, interventia chirurgicala completata de hormonoterapie si tratamentul cu iod radioactiv inseamna rezolvarea acestei neoplazii. In cazuri de boala refractara sau in forme histologice agresive, asa cum este carcinomul anaplazic tiroidian, optiunile terapeutice din ce in ce mai diversificate in ceea ce priveste terapiile tinta, au imbunatatit semnificativ prognosticul si supravietuirea fara progresia bolii facandu-ne sa privim cu optimism catre viitor.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0