Tulburarea bipolara: simptome si tratament

Tulburarea bipolara este o afectiune grava, de natura psihica, denumita astfel deoarece persoana suferinda alterneaza doua stari de dispozitie extreme, adica depresie si apoi, manie sau invers. Boala afecteaza circa 5% din populatia generala, barbati si femei in mod egal.

Factori de risc si mod de manifestare

Tulburarea bipolara debuteaza, de obicei, in perioada finala de adolescenta - la majoritatea pacientilor se face simtita intre 20 si 30 de ani, pana in 45 de ani, iar sansele de a se dezvolta ulterior scad extrem de mult. Exista insa posibilitatea ca la un varstnic sa se instaleze depresia in forma unipolara. Tulburarea bipolara se instaleaza foarte rar la copii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In tulburarea bipolara, denumita anterior boala maniaco-depresiva, episoadele de depresie alterneaza cu episoadele de manie sau posibil, de o forma mai putin severa de manie, numita hipomanie.

Mania este caracterizata printr-o stare extrem de activa, excesiva chiar, cu sentimente de euforie, care sunt in mare masura disproportionate in raport cu situatia reala. Persoanele care se confrunta cu mania de multe ori cred ca sunt in cea mai buna forma a lor, sunt creative, pline de initiativa si idei noi, insa din nefericire nu le pot duce pana la capat sau se dovedeste ca sunt incapabile de a le implementa.

Este posibil ca boala sa fie ereditara, mai ales pe un anumit model educational daca a asistat, copil fiind, la manifestarile unuia dintre parinti. Episoadele de depresie si manie pot aparea impreuna sau la o distanta in timp.

Cei care sufera de boala au una sau mai multe perioade de tristete excesiva, dublata de pierderea interesului pentru viata, precum si una sau mai multe perioade de euforie, energie extrema si de multe ori iritabilitate, cu perioade de dispozitie relativ normala intre aceste episoade.

Medicii isi bazeaza diagnosticul pe simptome, pe discutiile cu persoana in cauza, prietenii sau familia.

Tratamentul se bazeaza pe terapii care stabilizeaza starea de spirit, cum ar fi litiu si anumite anticonvulsivante (utilizate pentru tratamentul crizelor) dar, in paralel cu medicatia sau intre terapii, este recomandata psihoterapia.

 

 

Cele mai multe tulburari bipolare pot fi clasificate drept:

- tulburare bipolara de tip I: persoana a avut cel putin un episod maniacal care a impiedicat-o sa functioneze in mod normal sau care include halucinatii si delir (vizuale sau auditive) precum si episoade depresive

- tulburarea bipolara de tip II: persoana a avut episoade depresive majore sau cel putin unul, mai putin episoade severe maniacale (hipomaniacale)

Cu toate acestea, unii oameni au episoade care seamana cu o tulburare bipolara, dar care nu indeplinesc criteriile specifice pentru bipolara I sau tulburare II. Astfel de episoade pot fi clasificate ca tulburari bipolare nespecifice sau tulburare ciclotimica.

Cauzele

Cauza exacta a tulburarii bipolare nu este cunoscuta, dar se considera ca o anumita predispozitie genetica ar fi implicata in dezvoltarea tulburarii bipolare. De asemenea, organismul produce anumite substante, cum ar fi norepinefrina neurotransmitatorii (substante prin care celulele nervoase pot comunica) sau serotonina, al caror nivel nu poate fi controlat in mod normal.

Tulburarea bipolara poate debuta dupa un eveniment stresant, cum, de altfel, orice astfel de eveniment poate declansa un alt episod. Cu toate acestea, nu a fost dovedita nici o relatie cauza-efect.

Simptomele de tulburare bipolara de tip depresie si manie pot aparea si in alte afectiuni, cum ar fi in hipertiroidie, din cauza unui nivel ridicat de hormoni tiroidieni.

De asemenea, episoadele pot fi declansate de droguri cum ar fi cocaina si amfetamina.

Alte posibile cauze sau circumstante in care poate aparea Sindromul Bipolar sunt:

  • tumorile cerebrale
  • lovituri, traumatisme severe la cap
  • boala Huntington
  • scleroza multipla
  • convulsii care afecteaza lobul temporal (crize partiale complexe)
  • accident vascular cerebral
  • tulburari ale tesutului conjunctiv
  • lupus eritematos sistemic (lupus)
  • infectii
  • SIDA
  • encefalita
  • gripa
  • sifilisul (etapa tarzie)
  • tulburari hormonale
  • niveluri ridicate de hormoni tiroidieni (hipertiroidie)
  • droguri diverse, cocaina
  • antidepresive (inclusiv antidepresive triciclice si inhibitori de monoaminoxidaza)
  • bromocriptina
  • corticosteroizii
  • levodopa

Simptome

In tulburarea bipolara, episoade cu simptome alterneaza cu perioadele de normalitate, cand manifestarile sunt remise.

Episoadele dureaza de la cateva saptamani pana la 3 pana la 6 luni. Ciclurile de timp de la debutul unui episod pana la urmatorul variaza. Unii oameni au episoade rare, poate doar cateva in toata viata, in timp ce altele au patru sau mai multe episoade in fiecare an (numit ciclism rapid). In ciuda acestei variatii mari, timpul ciclului pentru fiecare persoana este relativ aceeasi.

Episoadele constau din depresie si manie, posibil cu manie mai putin severa (hipomanie). Foarte putini pacienti alterneaza rapid intre manie si depresie, in timpul fiecarui ciclu, dar in cele mai multe din cazuri, una sau alta dintre stari predomina intr-o oarecare masura.

 

 

Depresia

Depresia in tulburarea bipolara seamana cu depresia care apare de sine statatoare. Pacientii se simt excesiv de tristi si isi pierd interesul pentru activitatile lor. Sunt apatici, se misca incet si dorm mai mult decat de obicei. Apetitul lor poate fi crescut sau scazut, de aceea pot castiga sau pierde in greutate. Ei pot fi coplesiti de sentimente de inutilitate si de vinovatie, sunt in imposibilitatea de a se concentra sau de a lua decizii.

Simptome psihotice (cum ar fi halucinatiile si iluziile) sunt mai frecvente in depresia care apare in tulburarea bipolara decat in ​​depresia propriu- zisa, care are loc in monoterapie.

Mania

Episoadele de manie se termina brusc fata de cele de depresie si sunt de obicei mai scurte, cu o durata de 7-10 zile. Oamenii se simt exuberanti, energici si euforici, dar pot fi si iritabili. Pot sa se simta prea increzatori, actioneaza sau se imbraca extravagant, dorm putin si vorbesc mai mult decat de obicei. Sunt usor de distras si trec in mod constant de la un subiect la altul, sau se angajeaza brusc si cu toata puterea intr-o alta tema. Se implica cu usurinta in activitati diverse riscante (cum ar fi pariuri, imprumuturi importante, credite, investitii si afaceri riscante, jocuri de noroc sau aventuri sexuale) fara sa aprecieze consecintele (cum ar fi pierderea de bani, imposibilitatea de a plati imprumuturile, creditele, pariurile, adulterul). Nu iau in calcul teama de a fi vatamati.

In momentele de manie, persoanele sunt convinse ca aceste situatii sunt cele mai bune oportunitati si incearca sa ii convinga de acest lucru si pe cei din jur. Problema este ca le lipseste perspectiva asupra starii lor. Aceasta lipsa de realism, plus energia si capacitatea lor fizica foarte mare ii face nerabdatori, intruzivi, bagaciosi, insistenti, agresivi si iritabili.

Drept rezultat, ei pot avea probleme in relatiile sociale si se vor simti ori neintelesi, nesustinuti sau tratati pe nedrept, dezvoltand un discurs de tipul mania persecutiei. Uneori pot prezenta si delir pe o anumita ideatica, care insa nu reprezinta forme ale unei psihoze( precum schizofrenia ) ci se manifesta ca o forma extrema de manie.

Bolnavii pot avea si simptome psihotice care seamana cu schizofrenia, cu iluzii extrem de grandioase, cum ar fi cele de tip religios, in care bolnavul se crede sfant, ori alte situatii cand se considera un geniu "neinteles" al domeniului in care activeaza - IT, afaceri etc etc. Altii se pot simti persecutati, urmariti de fosti sefi, autoritati, securitate sau de FBI.

 

 

Nivelul activitatii lor creste semnificativ, iar persoanele pot face aproape orice, cu totala dezinhibare, de la a participa la concursuri cu public, sa cante, sa tina discursuri, sa mearga in audiente la niveluri inalte, etc. Activitatea mintala si fizica poate fi atat de inversunata incat pacientul se poate confrunta cu o pierdere completa de gandire coerenta si comportament (manie deliranta) provocandu-si epuizare extrema. Persoanele afectate necesita tratament imediat.

Hipomania, in schimb, nu este la fel de severa ca mania.

Oamenii se simt veseli, binedispusi, au nevoie de somn putin si sunt mintal si fizic activi. Pentru unii oameni, hipomania chiar este o perioada productiva. Ei au multa energie, se simt creativi si increzatori, functioneaza adecvat in situatii sociale. Ei nu-si doresc deloc sa paraseasca aceasta stare placuta. Cu toate acestea, multe persoane cu hipomanie sunt usor de distras si usor de iritat, trecand rapid la crize si accese de furie. Ei fac adesea angajamente pe care nu le pot respecta sau incep, chiar cu meticulozitate, proiecte pe care insa nu le termina. Cei cu hipomanie isi schimba rapid starea de spirit si pot fi constienti de aceasta si sa fie deranjati de ele.

Episoadele mixte

Unii pacienti ce sufera de tulburare bipolara pot fi afectati simultan de depresie si manie (sau hipomanie) intr-un singur episod, cand in mijlocul exaltarii, ar putea deveni intr-un moment, plin de lacrimi, sau invers, sa inceapa sa rada zgomotos in mijlocul unui episod de depresie. De multe ori, pot merge la culcare deprimati si se trezesc dimineata devreme si se simt euforici si energetic.

Cea mai mare problema a acestui tip de episod mixt este riscul major de suicid.

 

 

Diagnostic si tratament

Diagnosticul se bazeaza pe modelul distinctiv al simptomelor. Cu toate acestea, persoanele cu manie nu pot raporta cu exactitate simptomele, deoarece ei cred ca nu este nimic in neregula cu ei. Asa ca de multe ori medicii obtin informatiile de la membrii familiei, colegi de serviciu, prieteni.

Atat bolnavul cat si membrii familiei vor completa un scurt chestionar care ajuta psihiatrul sa evalueze riscul de tulburare bipolara si riscul de suicid.

In plus, medicii trebuie sa verifice ce alte medicamente ia persoana in cauza, care ar putea contribui la simptomatologie sau efectueaza testele de sange pentru hipertiroidism.

Abordarea terapeutica

In cazul maniei sau depresiei severe din tulburarea bipolara, se impune adesea spitalizarea. Pentru mania mai putin severa, spitalizarea poate fi necesara in timpul perioadelor de hiperactivitate pentru propria protectie a bolnavului sau a membrilor familiei din cauza predispozitiei catre activitati financiare dezastruoase sau a comportamentului sexual. Majoritatea persoanelor cu hipomanie pot fi tratate si in ambulatoriu. Fara tratament, tulburarea bipolara reapare in aproape toate cazurile. Tratamentul urmareste stabilizarea starii de spirit (stabilizatori de dispozitie), cum ar fi litiu si unele anticonvulsivante (medicamente utilizate de obicei pentru tratamentul crizelor epileptice) se folosesc insa si antipsihotice, antidepresive, terapia cu socuri electrice cand stabilizatorii de dispozitie nu au efect.

Litiul poate reduce simptomele de manie si depresie si ajuta la prevenirea modificarilor de dispozitie. Deoarece efectele administrarii litiului pot dura  intre 4 pana la 10 zile, ca tratament de prima intentie se poate administra un anticonvulsivant sau un medicament antipsihotic. Litiul poate avea efecte secundare importante precum somnolenta, tremuraturi involuntare (tremor), spasme musculare, greata, varsaturi, diaree, sete, urinare excesiva, precum si cresterea in greutate. De multe ori poate agrava acneea sau psoriazisul. Cu toate acestea, aceste reactii adverse sunt de obicei temporare si sunt adesea diminuate atunci cand medicii ajusteaza doza. Medicii monitorizeaza nivelul de litiu in sange cu teste la intervale regulate, deoarece in cazul in care nivelurile sunt prea mari, sunt mai probabile reactiile adverse. Utilizarea pe termen lung a litiului poate duce la un nivel scazut de hormoni tiroidieni (hipotiroidism) si rareori, poate afecta functia renala. Prin urmare, in terapia cu litiu trebuie monitorizate tiroida si functia renala.

Femeile care incearca sa ramana gravide trebuie sa opreasca administrarea de litiu, deoarece, rareori, litiul poate provoca defecte cardiace fatului!

Pentru a trata mania si depresia atunci cand apar impreuna (in episodul bipolar mixt) se pot utiliza valproatul si unele anticonvulsivante (precum carbamazepina). Spre deosebire de litiu, aceste medicamente nu afecteaza rinichii. Cu toate acestea, carbamazepina poate reduce foarte mult numarul de globule rosii si albe. Valproatul de asemenea, nu este prescris la femeile care-si doresc o sarcina sau gravide, suferind de tulburare bipolara, deoarece medicamentul pare sa creasca riscul de malformatii congenitale ale creierului si maduvei spinarii (defecte de tub neural) si posibilitatea ca fatul sa dezvolte autism. Valproatul si carbamazepina pot fi utile, mai ales atunci cand oamenii nu au raspuns la alte tratamente.

Lamotrigina poate fi folosita pentru a stabiliza modificarile starii de dispozitie, in special in timpul episoadelor de depresie. Lamotrigina poate insa, provoca o eruptie cutanata grava. Tratamentul se incepe cu o doza relativ scazuta, care creste foarte lent (pe o perioada de cateva saptamani) pana la doza de intretinere recomandata.

In tulburarea bipolara uneori se impune si medicatie antipsihotica de generatia a doua, care actioneaza rapid si riscul de reactii adverse grave este mai mic decat cea cu alte medicamente utilizate. Aceste medicamente includ aripiprazol, lurasidone, olanzapina, quetiapina, risperidona si ziprasidona. Efectele pe termen lung alte antipsihoticelor pot include cresterea in greutate si sindromul metabolic (excesul de grasime la nivelul abdomenului, cu cresterea rezistentei la insulina (insulinorezistenta), hiperglicemie, niveluri anormale de colesterol si tensiune arteriala ridicata. Riscul acestui sindrom poate fi mai mic cu aripiprazol si antidepresive ziprasidone.

Antidepresivele sunt uneori folosite pentru a trata depresia severa la persoanele cu tulburare bipolara, dar utilizarea lor este controversata. Prin urmare, aceste medicamente sunt utilizate doar pentru perioade scurte de timp si, de obicei, sunt date impreuna cu un medicament de stabilizare starea de spirit.

Psihoterapia antipsihotica este adesea recomandata pentru persoanele care iau medicamente stabilizatoare pentru starea de spirit, mai ales pentru a le ajuta sa isi continue tratamentul medicamentos.

Terapia de grup ajuta de multe ori pacientii, dar mai ales partenerii sau rudele pacientilor sa inteleaga tulburarea bipolara si posibilitatile de psihoterapie. Psihoterapia individuala ofera suport pacientului ca sa invete cum sa faca fata mai bine la traiul si problemelor de zi cu zi.

Una dintre problemele principale este ca acesti pacienti nu-si mai iau medicamentele prescrise, pentru ca au impresia ca ii afecteaza mult, ca le-ar face mai mult rau decat bine, ca ar determina scaderea gradului de alerta si creativitate. In realitate, creativitatea chiar nu este afectata de aceste medicamente, din contra, stabilizatorii starii de dispozitie le permit, de obicei, acestor oameni sa functioneze mai bine la locul de munca, la scoala sau in cadrul relatiilor. Pacientii ar trebui sa invete cum sa recunoasca simptomele de indata ce acestea incep, precum si sa deprinda modalitati de a ajuta la prevenirea simptomelor. De exemplu, evitand stimulente (cum ar fi cofeina, nicotina si alcoolul) si un somn suficient.

Doctorii si terapeutii le vor explica cu rabdare si insistenta despre consecintele actiunilor lor. De exemplu, daca oamenii sunt inclinati spre excese sexuale, ei vor insista asupra informatiilor cu privire la modul in care actiunile lor pot afecta relatia stabila sau casatoria, familia, ori riscurile de sanatate ale promiscuitatii, in special bolile infectioase cu transmitere sexuala, precum SIDA. In cazul in care oamenii tind sa fie inconstienti din punct de vedere financiar, ele pot fi sfatuite sa transfere finantele asupra unor persoane din familie de incredere.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0