1. Despre schizofrenie
   1.1. Ce este schizofrenia
   1.2. Cauzele și factorii de risc ai schizofreniei
   1.3. Primele semne ale schizofreniei
   1.4. Simptomele schizofreniei
   1.5. Evoluția și complicațiile schizofreniei
   1.6. Diagnosticarea schizofreniei
   1.7. Tipuri de schizofrenie 
2. Tratarea schizofreniei
   2.1. Tratament medicamentos pentru scăderea frecvenței și intensității episoadelor psihotice 
   2.2. Psihoterapia
   2.3. Socioterapia
   2.4. Spitalizarea bolnavului de schizofrenie
3. Îngrijirea bolnavilor cu schizofrenie
   3.1. Planul de îngrijire al unui bolnav de schizofrenie
   3.2. Controlul privind administrarea corectă a tratamentului medicamentos
   3.3. Controlul privind factorii ce diminuează efectele tratamentului
   3.4. Suportul psihologic acordat unui bolnav de schizofrenie
   3.5. Asigurarea unui mediu sigur pentru bolnavul de schizofrenie

1. Despre schizofrenie

Recomandările experților DOC.ro

Schizofrenia este o tulburare psihică severă de natură cronică, care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie par să fi pierdut legătura cu realitate.

1.1. Ce este schizofrenia

Schizofrenia este o tulburare mentală cronică care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Schizofrenia poate afecta capacitatea unei persoane de a gândi logic, de a percepe realitatea în mod clar, de a avea interacțiuni sociale și de a funcționa în mod corespunzător în viața de zi cu zi.

Schizofrenia este o tulburare psihică care apare, de regulă, în adolescență ori imediat după adolescență (16-30 ani). În cazuri rare, aceasta poate apărea și la copii. Caracterizată de simptome precum halucinațiile, delirurile și iluziile, adesea această afecțiune este catalogată de medici ca fiind un tip de psihoză.

1.2. Cauzele și factorii de risc ai schizofreniei

Cauza exactă care declanșează schizofrenia este încă destul de neclară pentru specialiști. Unele teorii susțin că este vorba despre o afecțiune ereditară, în timp ce altele susțin teoria dezechilibrului biologic la nivelul creierului, poate chiar și o posibilă infecție virală. 

Moștenirea genetică 

Oamenii de știință susțin că schizofrenia are tendința de a fi moștenită genetic și că tendința de a o dezvolta este ereditară. Ca și în cazul altor afecțiuni genetice, boala debutează atunci când în organism se petrec o serie de schimbări hormonale și fizice (spre exemplu în timpul pubertății) sau după o perioadă foarte stresantă pentru individ. Șansele de a dezvolta schizofrenie dacă nu ai o rudă cu această afecțiune sunt mai mici de 1%, în timp ce dacă unul dintre părinți a fost diagnosticat cu schizofrenie șansele cresc până la 10%. 

Consumul de substanțe psihoactive 

În cazul persoanelor cu predispoziție către schizofrenie, consumul de canabis poate declanșa primul episod schizofrenic. Totodată, marijuana și LSD declanșează crize schizofrenice la persoanele bolnave. Trei studii făcute în domeniu au scos la iveală că adolescenții de până în 15 ani care consumă canabis cu regularitate, au de 4 ori mai multe șanse să dezvolte schizofrenia până la 26 de ani, comparativ cu cei care nu consumă canabis. 

Stresul în formă continuă 

Un alt factor declanșator al schizofreniei este stresul în forma accentuată. Divorțul, pierderea jobului sau a casei, abuzul fizic, sexual sau emoțional, precum și încheierea unei relații sunt episoade stresante care ar putea declanșa schizofrenia. Experiențele de acest gen nu cauzează schizofrenie, ci declanșează un episod persoanelor care au deja predispoziție sau chiar diagnosticul pus. 

Malnutriție și virusuri în timpul vieții intrauterine

Malnutriția din timpul sarcinii, precum și contractarea anumitor virusuri crește riscul de schizofrenie în cazul fătului. Spre exemplu, copiii ai căror mame au avut gripă în timp ce erau însărcinate cu ei au șanse mai mari să dezvolte schizofrenie mai târziu. Totodată, și persoanele care sunt internate pentru tratarea infecțiilor severe prezintă risc crescut.

1.3. Primele semne ale schizofreniei

Schizofrenia evoluează în mod diferit de la persoană la persoană. Simptomele pot apărea treptat în unele situații, în timp ce în alte cazuri boala poate debuta brusc. Totodată, schizofrenia se poate manifesta episodic, în perioada de remisie, pacientul având un comportament perfect normal. Primele semne ale schizofreniei sunt: 

• Sentimentul permanent de a fi urmărit 
• Postura ciudată a corpului
• Un mod aparte de a se exprima 
• Indiferența manifestată în situații importante 
• Schimbări la nivelul personalității 
• Retragerea treptată din activitățile sociale 
• Teama sau furia irațională manifestată asupra celor dragi 
• Comportament bizar 
• Preocupare intensă față de religie sau un cult 
• Insomnii și probleme de concentrare.

1.4. Simptomele schizofreniei

Simptomele schizofreniei sunt împărțite astfel: simptome pozitive, simptome negative și simptome cognitive. Simptomele pozitive sunt, de fapt, tulburările care se adaugă la personalitatea bolnavului, în timp ce simptomele negative sunt abilități pe care acesta le pierde pe măsură ce boala evoluează. 

Simptome pozitive ale schizofreniei 

Iluziile – bolnavul are o serie de idei complet neadevărate. Spre exemplu, acesta își poate închipui că este urmărit ori că este un personaj faimos. 

Halucinațiile – pacientul vede, simte, gustă, aude sau miroase ceva ce nu există. Cea mai des întâlnită halucinație a schizofrenicilor este cea în care aud voci imaginare care le comandă să facă anumite lucruri. 

Gândire și vorbire haotică – discursul bolnavului își pierde sensul. Acesta poate chiar să inventeze propriile lui cuvinte și onomatopee ori să repete în mod obsesiv o idee sau un cuvânt. 

Comportament dezorganizat – începând de la rutina zilnică până la igiena corporală ori alegerea hainelor în concordanță cu vremea – totul este caracterizat de haos în cazul unei crize schizofrenice. Bolnavul poate deveni brusc agitat, anxios sau nervos fără un motiv real. 

Simptome negative ale schizofreniei 

Izolarea socială – de cele mai multe ori pacientul cu schizofrenie se izolează având convingerea că cineva vrea să îi facă rău. 

Apatie extremă – bolnavul nu mai raspunde în niciun fel nici la evenimente fericite, nici la cele triste, devenind extrem de apatic. 

Lipsa totală a inițiativei – pacientul neglijează orice activitate care înainte îi făcea plăcere. 

Platitudinea emoțională – bolnavul pare să nu mai aibă nicio emoție, nicio trăire. 

Simptome cognitive ale schizofreniei 

Dificultăți de gândire – incapacitatea pacientului de a înțelege o informație și de a lua o decizie. 

Probleme de concentrare – pacientul nu mai reușește să se adune și să fie atent într-o anumită direcție. 

Probleme de memorie – pacientul nu mai are abilitatea de a folosi o informație imediat după ce a învățat-o.

1.5. Evoluția și complicațiile schizofreniei

Schizofrenia este o afecțiune psihică cronică care poate avea complicații multiple și variate, care pot afecta sănătatea mintală, fizică și socială a persoanei. Schizofrenia este o afecțiune mintală gravă, care necesită tratament. În cazul în care nu este tratată, boala evoluează și apar complicațiile precum: 

• Gândurile suicidale sau chiar suicidul.
• Automutilarea. 
• Depresia.
• Incapacitatea de a face lucruri obișnuite precum mersul la serviciu.
• Afecțiuni fizice: Schizofrenia poate duce la probleme fizice, cum ar fi obezitatea, diabetul, afecțiuni cardiovasculare, boli de rinichi sau infecții respiratorii.
• Săvârșirea unor acțiuni ilegale în timpul unui episod psihotic.

1.6. Diagnosticarea schizofreniei

Nu există o analiză anume care să identifice schizofrenia, iar medicul psihiatru este singurul în măsură să stabilească diagnosticul corect. 

Evaluarea medicală și prezența factorilor de risc 

Anamneza și evaluarea psihologică prin intermediul unor teste, precum și testele de laborator care indică sau nu consumul de substanțe interzise, vor ajuta medicul să stabilească diagnosticul corect. Și prezența factorilor de risc ajută în diagnosticarea schizofreniei, în special dacă factorul ereditar există. Diagnosticul de schizofrenie este pus, de regulă, dacă pacientul întrunește următoarele criterii: 

• În ultima lună a avut următoarele simptome: iluzii, halucinații, voci închipuite, discurs incoerent, emoții negative. 
• Simptomele resimțite l-au împiedicat pe pacinet să îndeplinească sarcinile obișnuite. 
• Alte posibile cauze ale comportamentului anormal precum consumul de droguri sau tulburarea bipolară au fost eliminate. 

Teste psihologice pentru diagnosticarea schizofreniei 

Testele psihologice folosite pentru diagosticarea schizofreniei sunt teste de personalitate, dar și teste care sunt menite să depisteze funcțiile afectate de boală precum gândirea sau atenția. 

Scalele PANSS, CDSS și BBRS pentru evaluarea schizofreniei 

În diagnosticarea schizofreniei se folosesc și scalele PANSS (Scala Sindromului Pozitiv și Negativ), scala CDSS (Scala Calgary de evaluare a Drepresiei în Schizofrenie) și scala BPRS (Scala scurtă de evaluare Psihiatrică).

1.7. Tipuri de schizofrenie

Există mai multe tipuri de schizofrenie, simptomele fiecărui tip având o particularitate anume. 

Schizofrenie paranoidă 

Schizofrenia paranoidă este cea mai comună formă și simptomele predominante ale acesteia sunt halucinațiile și iluziile. Spre deosebire de alte forme, această formă poate debuta la o vârstă mai înaintată. Totodată, emoțiile și discursul pot rămâne neafectate. 

Schizofrenie hebefrenică sau dezorganizată 

Schizofrenia hebefrenică este caracterizată de comportamentul dezorganizat, fără niciun scop anume. Pacienții cu acest tip de schizofrenie au gânduri haotice și se fac cu greu înțeleși. Grimasele, farsele și chicotelile sunt specifice acestora. Iluziile și halucinațiile nu durează mult timp la pacienții cu schizofrenie dezorganizată. Acest tip de schizofrenie apare între 15-25 ani. 

Schizofrenie nediferențiată 

Schizofrenia nediferențiată are simptome atât de la schizofrenia paranoidă, cât și de la cea hebefrenică și catatonică, însă totuși nu se încadrează în aceste tipuri. Halucinațiile, delirul, iluziile precum și discursul haotic apar la acești pacienți. 

Schizofrenie catatonică 

Schizofrenia catatonică este mai rară decât orice alt tip. Pacienții care suferă de acest tip de schizofrenie au mișcări ciudate, trecând adesea de la o stare foarte activă la una opusă, stând complet nemișcați. Uneori acești pacienți nu vorbesc deloc. 

Schizofrenie reziduală 

Schizofrenia reziduală este cea în care se manifestă numai simptomele negative. Deși nu apar halucinațiile sau delirul, bolnavii diagnosticați cu acest tip de schizofrenie sunt apatici, au tendința de a se izola, nu par să aibă emoții sau trăiri și întâmpină dificultăți la adaptare. 

Schizofrenie simplă 

În schizofrenia simplă apar simptomele negative, care predomină bolnavul și care evoluează extrem de rapid. Simptomele pozitive sunt rare.

2. Tratarea schizofreniei

Schizofrenia necesită tratament pe viață, chiar dacă simptomele au dispărut. Tratamentul medicamentos asociat cu psihoterapia are rezultate mai bune. În unele cazuri este necesară internarea bolnavului în spital.

2.1. Tratament medicamentos pentru scăderea frecvenței și intensității episoadelor psihotice

Tratamentul medicamentos reduce frecvența, dar și intensitatea episoadelor psihotice. Este important ca acesta să fie administrat așa cum recomandă medicul, de aceea pacientul trebuie să fie sub atentă supraveghere în permanență. Tratamentul cu antipsihotice are rolul de a îndepărta simptomele precum halucinațiile, iluziile și delirul. Aceste medicamente acționează asupra structurii chimice a creierului, influențând nivelul de dopamină și serotonină. 

Antipsihotice tipice 

Din categoria antipsihoticelor tipice fac parte medicamentele pe bază de: 

• Clorpromazin 
• Flufenazină 
• Haloperidol 
• Perfenazină 
• Tiotixen 

Antipsihotice atipice 

Din categoria antipsihoticelor atipice fac parte medicamentele pe bază de: 

• Aripriprazol 
• Olanzapină 
• Quetiapină 
• Risperidonă

2.2. Psihoterapia

Psihoterapia poate fi folosită, în paralel cu tratamentul medicamentos, pentru a normaliza tiparele gândirii pacientului. Mai mult decât atât, terapeutul îl va învăța pe bolnav cum să reducă stresul, dar și cum să identifice în timp util semnele unei crize schizofrenice, astfel încât acesta să ia măsurile necesare.

2.3. Socioterapia

Socioterapia are rolul de a îl învăța pe pacient cum să se adapteze într-un mediu social, dar totodată și de a elimina tulburările afective și comportamentale ale bolnavului astfel încât să se integreze într-un grup.

2.4. Spitalizarea bolnavului de schizofrenie

În timpul episoadelor severe de schizofrenie, este recomandată spitalizarea pacientului cu schizofrenie pentru ca acesta să fie în siguranță, să se hrănească corespunzător și să se odihnească, în timp ce i se administreză tratamentul care să îi amelioreze starea.

3. Îngrijirea bolnavilor cu schizofrenie

Este esențial pentru pacienții cu schizofrenie să simtă susținerea și iubirea familiei, a prietenilor și a comunității din care fac parte. Cu cât i se oferă mai multă susținere, cu atât calitatea vieții pacientului va fi mai bună, iar dorința sa de a duce o viață normală mai mare.

3.1. Planul de îngrijire al unui bolnav de schizofrenie 

Dacă se află în grija ta un bolnav cu schizofrenie, trebuie să îți faci un plan. În primul rând, acceptă-i boala cu tot ce presupune aceasta. Păstrează-ți optimismul și simțul umorului și fă tot posibilul pentru ca bolnavul să se simtă bine și să se bucure de viață. Setează-ți așteptări realiste altfel dezamăgirea te va cuprinde și nu vei mai fi capabil să te aduni. Înscrie-te într-un grup de sprijin pentru bolnavii de schizofrenie și îngrijitorii acestora – poveștile și empatia celor din jur au efecte curative. 

3.2. Controlul privind administrarea corectă a tratamentului medicamentos 

Odată ce bolnavul primește tratamentul medicametos de la medic, îngrijitorul său trebuie să se asigure că acesta va urma tratamentul cu strictețe. 

3.3. Controlul privind factorii ce diminuează efectele tratamentului 

Reacțiile adverse ale tratamentului pot fi destul de dure – asigură-te că i le comunici medicului psihiatru, dar și că bolnavul urmează tratamentul în continuare și nu se lasă descurajat de stările pe care le are de la tratament. Asigură-te, de asemenea, că bolnavul nu ia medicamente care ar putea interacționa cu tratamentul pentru schizofrenie. 

3.4. Suportul psihologic acordat unui bolnav de schizofrenie 

Suportul psihologic este important pentru bolnavul de schizofrenie, așadar asigură-te că acesta face terapie sub îndrumarea unui psiholog. În calitate de îngrijitor, îl poți însoți la ședințele de terapie, implicându-te activ în procesul de îmbunătățire a stării sale.

3.5. Asigurarea unui mediu sigur pentru bolnavul de schizofrenie 

În ciuda aparentei stări de bine a pacientului, o criză schizofrenică poate apărea oricând. Într-o asemenea situație, siguranța pacientului trebuie să fie pe primul loc. O persoană diagnosticată cu schizofrenie nu trebuie să locuiască singură pentru că își poate face rău. Cel mai bine este să stea cu familia, în măsura în care aceștia înțeleg și acceptă boala pacientului, precum și tot ce implică această afecțiune. În cazul în care este imposibil ca bolnavul să locuiască cu familia, recomandat este ca bolnavul să locuiască separat și să fie îngrijit în permanență de un specialist. Ce trebuie să facă un îngrijitor într-un episod schizofrenic: 

• Să își amintească că bolnavul are un episod psihotic și nu se poate înțelege cu el 
• Să înțeleagă că bolnavul poate fi terifiat de sentimentul de pierdere al controlului 
• Să nu își exprime iritarea sau furia 
• Să nu țipe 
• Să nu folosească sarcasmul pe post de armă 
• Să reducă la minimum lucrurile care pot distrage atenția bolnavului precum televizorul, radioul sau neoanele și luminile puternice 
• Să evite contactul vizual continuu 
• Să evite atingerea bolnavului 
• Să se așeze și să roage bolnavul să se așeze la rândul său.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie: 
“Schizophrenia” - https://www.nimh.nih.gov/health/topics/schizophrenia 
“Schizophrenia” - https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/schizophrenia/overview/
“What is Schizophrenia?” - https://www.psychiatry.org/patients-families/schizophrenia/what-is-schizophrenia 
“Schizophrenia” - https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/schizophrenia 
“Schizophrenia” - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4568-schizophrenia 

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și

Știri Medicale

Poluarea aerului: risc de schizofrenie și de osteoporoză [studiu]

Citește mai mult

Simptome și afecțiuni la copii

Schizofrenia cu debut in copilarie: ce este si cum se manifesta?

Citește mai mult

Știri Medicale

Proveniența halucinațiilor auditive din schizofrenie, detectată [studiu] ...

Citește mai mult

Știri Medicale

Un medicament experimental pentru schizofrenie, promițător în tratarea... ...

Citește mai mult

NOUTĂȚI

Medicină alternativă

Aloe vera: moduri de intrebuintare pentru sanatate, uz intern si uz extern ...

Citește mai mult

Medicină alternativă

Suplimente alimentare recomandate când ai probleme cu somnul

Citește mai mult

Medicină alternativă

Ceai de papadie: ce beneficii are si cum il poti prepara?

Citește mai mult

Medicină alternativă

Fitoterapia sau ce poti trata cu ajutorul plantelor

Citește mai mult

CELE MAI CITITE

Simptome și diagnostic

Diferenta dintre artrita psoriazica si artroza (osteoartrita)

Citește mai mult

DE SEZON