Elastografia mamara

Tumorile maligne mamare se situeaza pe primul loc in patologia oncologica a femeii in Romania.

oana-cuzino-cum-sa-iti-examinezi-sanii

Incidenta este in crestere, dar, totusi, mortalitatea prin cancerul de san este in scadere datorita imbunatatirii metodelor de diagnostic imagistic, care permit diagnosticarea in stadii precoce ale bolii, si datorita aplicarii metodelor de terapie adecvate, precum si datorita imbunatatirii pregatirii personalului medical si accesului larg al pacientelor la metodele de diagnostic si de tratament eficiente.

Metodele de explorare diagnostica si imagistica a sanului, disponibile in acest moment, sunt:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

•   Mamografia
•   Ecografia mamara - cu sau fara elastografie care poate fi facuta o data la trei ani de catre femei incepand cu 20 de ani si in cazul patologiei, si anual dupa 30 de ani
•   Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM cu principiul fizic de Rezonanta Magnetica Nucleara RMN)
•   PET/CT (Tomografia cu Emisie de Pozitroni PET, metoda hibrida cu Tomografia Computerizata CT)
•   Procedee interventionale de tip punctie biopsie, cu examinare anatomopatologica.

Aceste metode au valoare complementara si trebuie recomandate si utilizate personalizat, in functie de varsta si de starea fiecarei paciente.

 

Elastografia

Este o tehnica de imagistica ecografica bazata pe diferentele de elasticitate dintre tesuturile normale si cele patologice. Ecografia mamara asociata cu elastografie mamara poate imbunatati semnificativ posibilitatile de diagnostic si de reducere a numarului biopsiilor mamare inutile.

Metodele se bazeaza fie pe compresie directa a leziunii strain elastography sau pe compresie indirecta, de tip shear-wave elastography (SWE) sau supersonic shear-wave imaging (SSWI), care include un impuls evidentiat printr-o forta de radiatie aplicata asupra tesuturilor si care masoara direct elasticitatea tisulara prin intocmirea unei harti de culoare. Acest sistem misca structurile cu care interactioneaza si nu mai este necesara compresia manuala.

Elastografia poate oferi detalii importante pentru a defini componentele epiteliale si conjunctive, precum si tipul de elasticitate al tesuturilor studiate.

In general, leziunile focale benigne apar cu aspect hipoecogen sau cu arii anecogene, de obicei, cu margini regulate si bine delimitate. Acesti noduli benigni sunt rotunzi sau ovoizi, cu aspect, de regula, mai mult dezvoltat in plan transversal decat in inaltime, aproximativ paralel cu peretele toracic.

In general, leziunile benigne au consistenta mai mare decat tesuturile normale, dar mai putin dura decat cele maligne. Vascularizatia este variabla si depinde de histologia nodulilor. Exista, insa, si exceptii, cum este cazul fibroadenoamelor hialinizate sau necroza tesutului adipos, care pot fi dure la palpare si pot produce si valori fals pozitive la examinarea elastografica, astfel incat metoda prezinta si limitari diagnostice.

Leziunile benigne sunt descrise elastografic sub forma unor harti de culoare cu un scor de gradul 1-2, iar cele cu scorul 3-4 sunt in sistemul de clasificare lezionala de tip UENO-ITOH.  

Evaluarea leziunilor

Prin cunoasterea aspectului imagistic elastografic al diverselor entitati patologice maligne sau benigne dezvoltate la nivelul glandelor mamare, prin evaluarea complementara a diverselor metode, diagnosticul si incadrarea intr-un anumit grad de patologie devin mai exacte.

 
 

In mod standardizat, leziunile glandelor mamare trebuie incadrate in clasificarea de tip BI-RADS, acronimul pentru Breast Imaging-Reporting and Data System. Elastografia este utilizata pentru studierea mai avansata in cazul diferentierii importante a leziunilor de tip BI-RADS 3, de cele de tip 4. In cazul leziunilor de tip BI-RADS 1, 2 si 5, elastografia nu modifica clasificarea.

Chiar daca leziunile sunt clinic depistate doar la un singur san, examinarea trebuie sa fie bilaterala si include, obligatoriu, si examinarea axilelor.
Evaluarea leziunilor nu este dependenta de momentul programarii, iar ecografia poate fi efectuata in orice perioada a ciclului menstrual, dar se recomanda perioda imediat urmatoare menstruatiei, pentru ca sanii sunt, de regula, mai putin sensibili.

Ecografia nu are asociat niciun risc dovedit clinic asupra starii de sanatate a pacientei si putem spune ca este o metoda al carui principiu fizic de baza (folosirea ultrasunetelor) nu este nociv, este nedureroasa, neinvaziva si chiar daca este operator dependenta, ecografia este sigura  pentru pacient. Din acest motiv, ea poate fi efectuata oricat de des este nevoie. Se apreciaza ca poate fi efectuata fara niciun risc sau masura de precautie si la femeia insarcinata.

Ecografia si ecografia cu elastografie, atunci cand sunt depistate leziuni, reprezinta examinarea de prima intentie a sanului la pacientele tinere (sub 35 ani) sau de varsta pediatrica. Pentru pacientele de peste 35-40 de ani, ecografia cu elastografie este indicata in completarea mamografiei in cazul sanilor densi, in care tesutul glandular este bine reprezentat, si ca valoare complementara in cazul detectarii unor modificari mamografice.

Sensibilitatea redusa in detectia si evaluarea microcalcificarilor - uneori, un semn precoce al naturii maligne a tesutului afectat - poate fi completata cu elastografie. Elastografia mamara se efectueaza in continuarea unei ecografii obisnuite si este neinvaziva, nedureroasa, se efectueaza intr-un interval scurt de timp si nu are nici un efect secundar.

Studiile clinice au dovedit ca, atunci cand un nodul mamar prezinta o consistenta mai dura, cu atat mai probabil natura sa este maligna. Pentru evaluare, este luat de referinta tesutul normal, iar duritatea nodulului este raportata la tesutul glandular din  jur si este reprezentata in imagine prin intermediul unei scale de culori.

Codurile de culoare sunt reprezentate de albastrul intens care semnifica duritate crescuta, iar rosul si verdele sunt asociate cu nodulii moi, benigni, care prezinta elasticitate in grade diferite. Exista, insa, si asocieri de consistenta de tipul aspectului stratificat albastru-verde-rosu (BGR- Blue- Green- Red), care este caracteristic nodulilor de natura lichidiana - chisturilor cu continut polimorf.

 

Sonoelastografia mamara

Aceasta masoara elasticitatea leziunilor si diferentiaza cu o acuratete considerata apropiata de 90% tumorile benigne de cele maligne. Este foarte utila pentru ca poate fi folosita si in cazul tumorilor de dimensiuni mici, care masoara mai putin de 10 mm. Elastografia a fost perfectionata pentru depistarea tumorilor in stadiu precoce, adica atunci cand pot fi tratate, iar probabilitatea vindecarii este foarte mare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

O alta valoare a metodei este aceea ca micsoreaza necesitatea efectuarii unor biopsii sau operatii inutile. Pentru efectuarea unei ecografii cu elastografie nu este nevoie de un aparat special, ci in softul unui ecograf obisnuit este atasat un modul special care permite masurarea elasticitatii zonei mamare de interes. Principiul metodei se bazeaza pe faptul ca majoritatea tumorilor maligne sunt mai dure, adica nu au proprietati elastice fata de tumorile benigne sau fata de tesutul mamar normal din jur.

Evaluarea gradului de elasticitate a tesutului mamar se face prin intermediul unui scor numit UENO-INOH si, astfel, se obtine unul dintre cele cinci rezultate:

1.    leziune elastica, 
2.    leziune cu elasticitate neomogena, 
3.    leziune elastica la periferie si dura in centru, 
4.    leziune dura, 
5.    leziune si tesut mamar dure.  

In timp ce primele trei rezultate sugereaza substratul anatomo-patologic de tip leziune benigna, celelalte doua sugereaza malignitatea tumorii. Cu toate ca tehnica a evoluat foarte mult si diagnosticul diferential intre tumorile maligne si benigne se face mult mai eficient, utilizand si alte metode complementare, examenul histopatologic cu biopsie mamara ramane singura metoda care poate stabili cu certitudine conduita terapeutica adecvata.

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0