Cancerul mamar triplu negativ

Cancerul mamar este cel mai diagnosticat cancer la femei. Pentru anul in curs, se estimeaza un numar de aproximativ 250.000 cazuri noi in Statele Unite. Pentru tara noastra, estimarea ajunge la aproximativ 8.000 de cazuri.

cancerul-mamar

"Calitatea" de cancer mamar triplu negativ face referire la anumite caracteristici ale celulelor care constituie tumora mamara. Celulele componente ale tumorii prezinta asa numitii "receptori", care nu sunt altceva decat niste proteine situate in interiorul sau pe suprafata acestora. Acesti receptori sunt adevarate organe de simt ale celulei, care primesc semnale de la diverse substante aflate in torentul circulator si care indica celulei ce are de facut.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cei mai uzuali receptori determinati pe piesele anatomopatologice si imunohistochimice sunt receptorii hormonali de estrogen si de progesteron, precum si receptorii Cerb2 sau HER2.

Receptorii hormonali sunt prezenti atat pe suprafata, cat si in interiorul celulelor normale, cat si a unora dintre celulele maligne. Aproximativ 2 din 3 femei au receptori hormonali prezenti. In celulele normale, estrogenul sau progesteronul se leaga de receptorii aferenti si induc mesaje intracelulare care, odata ajunse la nucleul celulelor, stimuleaza cresterea si functionarea normala a acestora.

Un procent relativ redus dintre cancerele mamare (20-25%) prezinta receptori HER2. In celulele normale ale glandelor mamare, receptorii HER2 receptioneaza semnale care stimuleaza cresterea celulara. Celulele tumorale mamare cu expresie ridicata a genei HER2 cresc si se divid foarte rapid si necontrolat. Terapiile hormonale sau terapiile tinta anti-HER2 interfera cu receptorii specifici de estrogen si de progesteron, respectiv HER2, si pot incetini sau chiar stopa cresterea celulelor neoplazice.

Aproximativ 10-20% dintre cancerele mamare sunt negative, atat pentru receptorii hormonali, cat si pentru gena HER2. Acestea sunt tumorile cunoscute generic drept triplu negative. Din punct de vedere evolutiv, tumorile mamare triplu negative sunt considerate mai agresive, comparativ cu alte cancere mamare. Acestea (cancerele triplu negative) au o capacitate considerabil mai mare de metastazare si de recidiva dupa tratamentele locale, in special in primii 2-3 ani de dupa terapia conventionala. Ulterior, riscul de reluare de evolutie este similar altor categorii de cancere mamare.

De asemenea, cancerele mamare triplu negative sunt, in general, mai nediferentiate decat alte categorii de cancere. Aceasta inseamna, in traducere evolutiva, un potential suplimentar de agresivitate a acestor tumori. In limbaj anatomopatologic, nediferentierea corespunde unui grad G3, frecvent intalnit in acest tip de cancere mamare.

Tot din considerente anatomopatologice, aceste tumori sunt, in general, de tip "basal like" (70-90%). Notiunea de "basal like" face referire la tipul celulelor care constituie aceste tumori si care. in general. are morfologie asemanatoare celulelor bazale care delimiteaza ductele galactofore. Cancerele "basal like" sunt apriori mai agresive, comparativ cu altele.

Din punct de vedere epidemiologic, cancerele triplu negative sunt apanajul varstelor tinere si mai putin dupa 60 de ani. De asemenea, frecventa acestor cancere este mai mare la femeile afroamericane, comparativ cu cele hispanice sau asiatice. In ceea ce priveste mutatiile genetice frecvent intalnite in cancerele mamare, mutatiile genei BRCA1 sunt frecvent asociate cu cancerele triplu negative.

Din punct de vedere terapeutic, abordarea este similara altor cancere mamare si, in functie de stadiul bolii, se recurge la interventia chirurgicala, chimioterapie si radioterapie.

In ceea ce priveste chimioterapia, probabil ca aceasta reprezinta cea mai eficienta terapie sistemica in cancerul mamar triplu negativ. Motivul eficientei este ritmul rapid de proliferare al acestor tumori si beneficiul substantial asupra celulelor cu diviziune marcata, asa cum sunt cele frecvent intalnite in aceste tipuri de cancere.

Schemele de chimioterapie adjuvanta (secundare operatiei) sau neoadjuvante (anterior operatiei cu scop de restaging si diminuare a volumului tumoral) sunt similare oricaror alte forme de cancer mamar. Problemele raman in caz de boala metastatica in progresie dupa regimurile standard de chimioterapie.

Rezistenta la terapiile standard de tipul antraciclinelor sau taxanilor limiteaza semnificativ optiunile terapeutice la un numar relativ redus de variante fara rezistenta incrucisata. Din acest motiv, nu exista practic un standard terapeutic preferat. Durata raspunsului la tratament este, in general, scurta cu reluare de evolutie rapida si cu o supravietuire mediana de aproximativ 12-13 luni.

Agenti relativ noi, cum ar fi eribulin sau terapii care au ca baza saruri de platina, in special, la pacientii cu mutatii BRCA1 reprezinta optiuni terapeutice actuale. Nu in ultimul rand, inhibitorii VEGF (Vascular Epitelial Growth Factor) de genul Bevacizumab, impreuna cu asocierea chimioterapica cu Paclitaxel si Capecitabina, tind sa devina standard terapeutic in aceasta situatie de boala.

Inhibitorii de tirozinkinaza, de genul Sunitinib sau Sorafenib, au demonstrat o oarecare activitate in cancerele triplu negative, cu o rata de raspuns aproximativ de 15%. De asemenea, anticorpii monoclonali anti EGFR (Endotelial Growth Factor Receptor) ex cetuximab, molecula folosita frecvent in cancerele de colon si ale sferei ORL, in ciuda exprimarii crescute a EGFR, nu au adus beneficii decat modeste in ceea ce priveste supravietuirea.

 

 

Dintre ultimele achizitii terapeutice ale cancerelor mamare triplu negative, inhibitorii de poli (ADP riboza) polimeraza (PARP), de exemplu, Olaparib, reprezinta unele dintre cele mai promitatoare tratamente ale cancerelor asociate mutatiilor BRCA.

Pe de alta parte, plecand de la succesul imunoterapiei in tratamentul melanonului malign metastatic sau recent al cancerului pulmonar fara celule mici, este de asteptat ca aceste strategii sa fie extinse si catre alte tumori solide.

Istoric, cancerul mamar a fost considerat multa vreme ca nonimunogenic. Cu toate acestea, datele recente au aratat ca anumite cancere mamare, in special cele HER2 pozitive sau cele triplu negative sunt, de fapt, imunogenice, iar intensitatea raspunsului imun se coreleaza direct cu prognosticul.

Rezultatele preliminare ale studiilor clinice al caror obiect il reprezinta imunoterapia in cancerul mamar, fie ca e vorba de anticorpi monoclonali, vaccinuri sau de inhibitori ai punctelor de control, alimenteaza entuziasmul preliminar. Succesul imunoterapiei in cancerul mamar va depinde de identificarea strategiilor imune adecvate fiecarui tip particular de boala si stadiului corespunzator.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ramane, in continuare, aceeasi dilema similara, de-altfel majoritatii neoplaziilor: identificarea unor biomarkeri credibili, specifici fiecarui tip de boala, care sa dea informatii veridice legate de raspunsul terapeutic. In acest context, inca sunt tatonari in privinta puzzle-ului pe care il reprezinta aceste afectiuni atat de eterogene si de complexe, tatonari care vizeaza tratamentul optimal si succesiunea terapeutica cu rezultatele si tolerabilitatea cele mai bune. Ramane de vazut daca entuziasmul actual se va regasi in solutiile terapeutice pentru cancerele mamare triplu negative in anii urmatori.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0