Steatoza hepatică: cum se manifestă și cum se tratează

Steatoza hepatică reprezintă acumularea de lipide, cel mai adesea trigliceride, în interiorul hepatocitelor. După modul de acumulare a lipidelor în hepatocite, steatoza poate fi microveziculară sau macroveziculară. Diagnosticul de steatoză se pune când acumularea de grăsimi în ficat depășește 5-10% din greutatea acestuia. 
  
Frecvența steatozei hepatice în populație variază de la 10% la 24%, ajungând până la 75% la persoanele obeze. Variația incidenței se datorează diferențelor socioeconomice, gradului de educație și stilului de viață al persoanei respective sau comunității din care face parte. Incidența acestei afecțiuni este în creștere din cauza regimului alimentar modern pe bază de dulciuri, grăsimi, alimente procesate și consum de alcool, în defavoarea fructelor și legumelor proaspete, dar și din cauza sedentarismului.  

Care sunt cauzele steatozei hepatice?   

Ficatul gras poate fi asociat în mod frecvent cu consumul de alcool sau sindromul metabolic (diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemia).   
  
Steatoza macroveziculară, cea mai frecventă formă de steatoză, poate apărea în urma consumului de alcool sau de medicamente precum amiodarona, diltiazem, metotrexat, tetraciclină, corticosteroizi, tamoxifen, estrogeni în doze mari, dar și din cauza afecțiunilor metabolice dobândite sau congenitale. Ficatul gras acut în sarcină și sindromul Reye sunt exemple de afectare gravă a ficatului, prin modificări de steatoză microveziculara. 
  
Factorii de risc pentru apariția steatozei hepatice sunt, de obicei, multipli la un singur pacient: diabetul zaharat, hiperlipidemia, scăderea rapidă în greutate, consumul de medicamente, suprapopularea bacteriană la nivelul intestinului subțire, transplantul hepatic, chirurgia bariatrică, rezecțiile intestinale extinse, nutriția parenterală totală, afecțiuni congenitale ale ficatului, precum boala Wilson sau hipobetalipoproteinemia. 

Cum progresează steatoza hepatică? 

În marea majoritate a cazurilor, steatoza hepatică este considerată o afecțiune reversibilă dacă sunt îndepărtate cauzele care au produs-o: evitarea consumului de alcool, tratarea diabetului și a dislipidemiei. Lipidele se acumulează ca mici globule în interiorul celulei, care, în timp, se măresc și pot rupe celula hepatică formând chisturi lipidice. Aceste chisturi determină reacție inflamatorie mixtă și fibroză progresivă. 
  
Progresia steatozei alcoolice sau non-alcoolice depinde de persistența și severitatea cauzei acesteia. Cazurile severe sunt asociate cu inflamație, situație cunoscută ca steatohepatita. 

Boala hepatică cu inflamație și steatoză severă pot progresa către forme mai severe, ca de exemplu fibroză și ciroză hepatică. Până la 10% dintre pacienții cu steatofibroză alcoolică vor dezvolta cancer hepatocelular, susțin specialiștii.

Cum se manifestă și cum se tratează steatoza hepatică? 

Majoritatea persoanelor cu steatoză hepatică sunt asimptomatice, iar boala este adesea descoperită întâmplător atunci când analizele de laborator arată un nivel ridicat de enzime hepatice. Este cea mai frecventă cauză a creșterii persistente inexplicabile a nivelului enzimelor hepatice după ce hepatita și alte boli hepatice cronice au fost excluse. 

Cele mai frecvente simptome ale steatozei hepatice sunt dureri în hipocondrul drept, astenie fizică importantă, meteorism accentuat, disconfort abdominal postprandial. 

Hepatomegalia (mărirea ficatului) este frecvent întâlnită la examenul clinic. Când apare ciroza, pot fi prezente semnele bolilor cronice ale ficatului, cum ar fi ascită, splenomegalie (mărirea splinei), eritem palmar sau tremurul palmelor. Pacienții se pot confrunta și cu icter sau prurit.

Creșterea transaminazelor se întâlnește la 50% din pacienții cu steatoză. Hipertrigliceridemia și hipercolesterolemia sunt frecvent asociate, ca și valorile modificate ale glicemiei sau hemoglobinei glicozilate. Ecografia poate arăta creșterea dimensiunilor ficatului cu ecogenitate crescută omogenă sau eterogenă. 
  
Totuși, excesul de grăsime din ficat poate provoca inflamații. Dacă ficatul devine inflamat, este posibil să ai simptome precum: 
  
lipsa poftei de mâncare
• pierdere în greutate 
• durere abdominala 
• slăbiciune fizică 
• oboseală 
• confuzie 

Dacă ficatul gras progresează spre ciroză și insuficiență hepatică, simptomele pot include: 

 • un abdomen plin cu lichid 
 • icter al pielii și îngălbenirea ochilor 
 • confuzie 
 • tendința de a sângera mai ușor  


Tratament steatoză hepatică 

Scopul tratamentului este îmbunătățirea steatozei și prevenirea dezvoltării fibrozei, care poate duce la ciroză și la complicațiile acesteia. Deoarece prognosticul de statoză hepatică depinde de factorii de risc (de exemplu, obezitatea, rezistența la insulină, diabetul de tip 2), aceste afecțiuni au fost în centrul atenției tratamentului. 

Pentru pacienții cu steatoză non-alcoolică ușoară, sunt suficiente dieta, cu scăderea consumului de dulciuri și grăsimi, și scăderea progresivă în greutate. Cel mai eficient tratament e reprezentat de o dietă hipocalorică pentru o perioadă îndelungată și de exercițiul fizic regulat. Scăderea în greutate poate reduce și chiar normaliza conținutul de grăsime din ficat la persoanele obeze și poate normaliza testele de laborator. 
  
Cercetări recente au ajuns la concluzia că cea mai eficientă dietă în cazul steatozei hepatice este dieta mediteraneană, o dietă echilibrată, cu mulți nutrienți, vitamine și minerale, un aport echilibrat de proteine-carbohidrați-fibre-lipide sănătoase. În plus, ajută la reglarea greutății, glicemiei și valorilor lipidice din sânge. O reducere prea bruscă în greutate poate agrava, însă, steatoză hepatică, ducând la inflamație și fibroză portală. În cazurile mai severe, medicamentele care scad rezistența la insulină corectează valorile anormale ale colesterolului și ale trigliceridelor și s-a dovedit, astfel, că îmbunătățesc funcția ficatului. 

Când e nevoie de transplant de ficat

La pacienții cu ciroză decompensată, trebuie luat în considerare transplantul hepatic. Condițiile coexistente (de exemplu, obezitatea morbidă, complicațiile severe ale diabetului, bolile  cardiace) și teama de complicații intraoperatorii și post-transplant, pot împiedica pacientul cu steatoză hepatică să fie supus unei astfel de intervenții chirurgicale. Poate fi necesară o evaluare detaliată a pre transplantului, precum și un control mai bun al greutății.


 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic Center for Continuing Education - Nonalcoholic Fatty Liver Disease
http://www.clevelandclinicmeded.com/medicalpubs/diseasemanagement/hepatology/nonalcoholic-fatty-liver-disease-march-13/

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0