Splenomegalia sau marirea splinei: cauze, simptome, tratament

Splina este un organ-cheie în susținerea sănătății sistemului imunitar, responsabil în principal cu producerea și distrugerea celulelor sangvine, precum și cu stocarea sângelui.

Ce este splenomegalia

Splenomegalia este definită ca mărirea splinei măsurată în funcție de greutate sau dimensiune. Splina de dimensiuni normale se învecinează cu stomacul, colonul și rinichiul stâng. Dimensiunea și greutatea splinei pot varia și se corelează cu greutatea, înălțimea și sexul unui individ, o dimensiune mai mare a splinei fiind observată la bărbați în comparație cu femeile și la persoanele cu o greutate mare sau mai înalte. O splină de dimensiuni normale măsoară până la 12 cm lungime cranio-caudală. O lungime de 12 cm până la 20 cm indică splenomegalia, iar o lungime mai mare de 20 cm este definitivă ca splenomegalie masivă. 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC
 

Greutatea normală a splinei la adulți este de 70 g până la 200 g; o greutate a splinei de 400 g până la 500 g indică splenomegalie, iar dacă splina cântărește mai mult de 1.000 g poate fi vorba despre splenomegalie masivă. 

Splina de dimensiuni normale nu este de obicei palpabilă la adulți. Splenomegalia poate fi diagnosticată clinic sau radiografic folosind ultrasunete, imagistică CT sau RMN. Splenomegalia poate fi o afecțiune tranzitorie din cauza unei boli acute sau poate fi din cauza unei patologii grave subiacente cronice.

Creșterea în dimensiune a splinei poate fi cauzată de anumite boli, situație în care se impune tratamentul specific bolii de care suferă pacientul, în principal, pentru a preveni o posibilă ruptură, care poate provoca sângerări interne severe și care poate pune viața în pericol.

Funcția splinei este de a reglementa, produce, stoca și distruge celulele anormale din sânge. În splenomegalie, aceste funcții sunt afectate și numărul de celule circulante sangvine scade, cauzând anemie, infecții frecvente și tulburări de sângerare.

Din ce cauze apare splenomegalia

Cauzele splenomegaliei pot fi unele infecții virale, precum mononucleoza infecțioasă (cu virusul Epstein Barr), infecția cu citomegalovirus, infecții bacteriene, boala ghearelor de pisică (limforeticuloza benignă de inoculare sau infecția cu Bartonella henselae), ciroza hepatică, de cauză virală, toxică sau alcoolică, fibroza chistică, unele tipuri de anemie sau de cancer, talasemia (o boală rară a sângelui), leucemia, tuberculoza, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, etc.

Mecanismul care stă la baza măririi splenice variază în funcție de etiologie. În cazul unei boli infecțioase acute, splina are ca rol curățarea antigenelor și producerea de anticorpi și creșterea numărului de celule reticuloendoteliale conținute în splină. Aceste funcții imunitare crescute pot duce la hiperplazie splenică. 

În cazul bolilor hepatice și a congestiei, boala de bază provoacă creșterea presiunii venoase provocând splenomegalie congestivă.  

Criza de sechestrare splenică (SSC) este o boală care pune viața în pericol, frecventă la copii și adolescenți cu siclemie homozigotă și beta-talasemie. Până la 30% dintre acești copii pot dezvolta SSC cu o rată a mortalității de până la 15%. 

Această criză apare atunci când vaso-ocluzia splinei face ca un procent mare din volumul total de sânge să rămână captiv în splină. Semnele clinice ale acestei probleme care poate pune viața în pericol includ o scădere severă și rapidă a hemoglobinei care duce la șoc hipovolemic și moarte. Criza de sechestrare a splinei este rar întâlnită la adulți. 

Ce simptome are splenomegalia

Pe scurt, simptomele splenomegaliei includ:

  • sughiț;
  • senzație de plenitudine, cu scăderea cantității de alimente consumate, întrucât pacientul își simte stomacul plin, în ciuda faptului că a ingerat doar o cantitate redusă de hrană;
  • durere în partea din stânga, sus a abdomenului, care se înrăutățește la respirația profundă și radiază spre umărul stâng.

Cel mai frecvent simptom fizic asociat cu splenomegalia este disconfortul abdominal vag. Pacienții se pot plânge de durere în partea superioară stângă a abdomenului sau de durere referită la umărul stâng. 

Aceștia se pot confrunta și cu balonare abdominală, anorexie și/sau sațietate precoce. Este des întâlnit ca pacienții să prezinte simptome bolii de bază care cauzează splenomegalia. De exemplu, simptomele precum slăbiciune, pierdere în greutate și transpirațiile nocturne sugerează o boală malignă. Pacienții cu splenomegalie din cauza unei infecției acute se pot confrunta cu febră, rigiditate, stare generalizată de rău sau simptome infecțioase focale. Pacienții cu boală hepatică de bază pot prezenta simptome legate de ciroză sau hepatită. Simptomele anemiei (amețeală, dispnee), vânătăi ușoare și sângerări pot indica splenomegalie din cauza procesului hemolitic subiacent.

Cum se pune diagnosticul de splenomegalie

Examenul fizic al splinei se efectuează cu pacientul în decubit dorsal și în decubit lateral drept, cu gâtul, șoldurile și genunchii flectate. Această poziționare relaxează musculatura peretelui abdominal și rotește splina mai înainte. O presiune ușoară cu vârful degetelor este aplicată sub marginea costală stângă în timpul inspirației profunde. 

Examenul este anormal dacă splina este palpată la mai mult de 2 cm sub marginea costală. În splenomegalia masivă, splina poate fi palpată adânc în abdomen, traversând linia mediană a abdomenului și se poate extinde chiar în pelvis. Studiile au arătat că splinele de dimensiuni normale pot fi palpabile la aproximativ 3% dintre adulți. Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va recomanda și o serie de investigații imagistice, cum ar fi rezonanța magnetică sau ecografia abdominală.

Deși o splină mărită este de obicei detectată în timpul unui examen fizic, la unii oameni, în special cei cu talie subțire, uneori, splina sănătoasă, de dimensiuni normale, poate fi simțită în timpul palpării. Medicul poate confirma diagnosticul de splină mărită prin unul sau mai multe dintre aceste teste:

  • Analize de sânge, cum ar fi o hemoleucogramă completă, pentru a verifica numărul de celule roșii din sânge, celule albe și trombocite
  • Scanare cu ultrasunete sau tomografie computerizată (CT) pentru stabili dimensiunea splinei 
  • Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), pentru a urmări fluxul de sânge prin splină.

Nu sunt întotdeauna necesare teste imagistice pentru a diagnostica o splină mărită dar, dacă medicul recomandă o scanare CT, poate fi necesar ca pacientul să se abțină de la a mânca înainte de test. 

Ce opțiuni de tratament există pentru splenomegalie

Tratamentul pentru splenomegalie ar trebui să se concentreze asupra cauzei generatoare, cum ar fi infecțiile, însă și îndepărtarea chirurgicală a splinei poate fi o strategie de tratament, în special în cazurile severe.
- Dacă splina este mărită, dar nu există simptome și cauza nu poate fi găsită, medicul poate sugera o așteptare atentă.
- Dacă splina mărită duce la complicații grave sau cauza nu poate fi identificată sau tratată, îndepărtarea chirurgicală a splinei (splenectomie) poate fi o opțiune. În cazurile cronice sau critice, intervenția chirurgicală poate oferi cea mai bună speranță pentru recuperare.

Ruptura splinei

Simptomele cele mai evidente de leziune la nivelul splinei sunt durerile abdominale puternice, cu creșterea tensiunii musculare abdominală și scăderea tensiunii arteriale. Cauzele posibile pentru ruptura splinei sunt:

  • splenomegalia;
  • traumele directe în regiunea abdominală stânga;
  • accidente de automobil;
  • leziuni sportive;
  • chirurgia bariatrică la pacienții obezi.

Tratamentul pentru ruptura splinei constă în efectuarea unei intervenții chirurgicale, pentru a evita șocul hipovolemic și moartea pacientului. Chirurgia poate fi restaurativă sau cu îndepărtarea organului, iar în această situație pacientul poate deveni mai sensibil la infecții.

Recomandări alimentare pentru buna funcționare a splinei

Când splina funcționează optim, te bucuri de un sistem imunitar bun, de energie, de un apetit și o digestie corespunzătoare, fără retenție de lichide, și de o piele cu aspect sănătos. Iată ce poți face pentru a contribui la buna funcționare a splinei:

1. Pune accentul pe mâncăruri calde: alimentele fierte pe care le consumi calde reduc din munca pe care trebuie să o facă sistemul digestiv, care altfel trebuie să încălzească alimentele și să le descompună. Supele, ciorbele, curry-urile sunt mai ușor absorbite și menajează splina.
2. Consumă cât mai puține alimente reci și în stare crudă, deoarece acestea sunt mai greu de digerat.
3. Condimentele picante sunt prietenele splinei: ghimbirul, piperul negru, scorțișoara ajută splina să își îndeplinească mai bine funcțiile.
4. Nu te grăbi când mănânci: stai așezat la masă, mestecă încet și bine, nu te grăbi să termini și nu mânca rapid, pe un colț de birou sau în timp ce mergi pe stradă.
5. Mănâncă puțin și des, deoarece mesele mici și frecvente sunt mai ușor de digerat decât cele rare și prea bogate.
6. Pune în farfurie carbohidrați buni: morcovi, dovleac, sfeclă și țelină bine gătite, leguminoase (fasole neagră, mazăre, năut).
7. Stimulează splina: acest organ este stimulat de gustul dulce, la fel ca și pancreasul, care este stimulat să elibereze insulină prin creșterea nivelului de glucoză din sânge. Cu toate acestea, prea mult gust dulce va afecta splina în timp (ia în considerare modul în care creșterea zahărului din sânge poate provoca rezistență la insulină). Cantități mici de fructe fierte pot oferi stimularea necesară și energie splinei, ajutând la digestie. Adaugă, de exemplu, puțină melasă în cafea, cireșe uscate și curmale în gustări sau pe post de desert mic după masă.
8. Consumă cantități mici de proteine: consumul frecvent de cantități mici de proteine poate ajuta la regenerarea capacității splinei de a digera și a absorbi alimentele și de a oferi energie și putere corpului.
9. Mănâncă pește gras, carne de vită slabă, pui, curcan sau miel. Încearcă să eviți produsele lactate, cu excepția untului organic. Vegetarienii pot adăuga în dietă mai multe leguminoase, cereale și surse non-animale de proteine (tofu, arahide etc.).
10. Nu în ultimul rând, practică meditația și alte exerciții de concentrare și relaxare, pentru a gestiona stresul și a te simți în armonie cu tine însuți, cu natura și, pe cât posibil, cu cei din jur. Practicarea unor tehnici de meditație sau a exercițiilor de respirație profundă ajută la relaxarea corpului, contribuind și la refacerea sănătății splinei dar și la reducerea stresului și a epuizării mentale.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
 
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Splenomegaly
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430907/
American Family Pshysician - Splenomegaly: Diagnosis and Management in Adults
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2021/0900/p271.html

 


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0