Uscaciunea vaginala: cauze si tratamente

Uscăciunea vaginală și durerea la contactul sexual pot fi probleme comune întâlnite de femeile în perioada fertilității. Aceste simptome pot avea mai multe cauze și pot fi rezultatul unor factori fizici, hormonali sau psihologici. Pe de alta parte, in timpul menopauzei, producția de estrogen (un hormon sexual feminin) se reduce. Când se întâmplă acest lucru, o serie de modificări - multe dintre ele neplăcute - se petrec în corpul femeilor, iar acestea se confruntă inclusiv cu uscăciunea vaginală.

Specialiștii spun că uscăciunea vaginală poate să apară la orice vârstă, iar cauzele pot fi diferite și multiple. Poate să semene cu o iritație minoră, dar lipsa lubrifierii naturale a vaginului poate avea un impact uriaș asupra vieții sexuale a femeii. Din fericire, există câteva tratamente disponibile care pot atenua uscăciunea vaginală.

Din ce cauze apare uscăciunea vaginală?

În mod normal, pereții vaginului se mențin lubrifiați cu ajutorul unui strat subțire dintr-un lichid transparent. Estrogenul, un hormon important, ajută la menținerea acelui lichid (lubrifierea naturală a vaginului) și menține mucoasa vaginului sănătoasă, groasă și elastică.

Newsletter DOC dedicat

În timpul menopauzei, scăderea nivelului de estrogen reduce cantitatea de lichid disponibil, iar lubrifierea naturală nu mai este la cote optime. De asemenea, vaginul este mai puțin elastic și mai subțire. Acest lucru se numește atrofie vaginală.

Pe lângă instalarea menopauzei, nivelul estrogenului poate să scadă mult și din alte cauze, cum ar fi:

nașterea sau alăptarea;
tratamentele pentru cancer (radioterapia sau chimioterapia);
îndepărtarea chirurgicală a ovarelor;
medicamentele anti-estrogen, folosite pentru a trata fibromul uterin și endometrioza.

Alte cauze ale uscăciunii vaginale pot fi:

sindromul Sjogren, o boală autoimună care atacă celulele din corp care sunt implicate în secreția de salivă, de lacrimi, adică acele celule care produc umiditate;
alergiile și medicamentele pentru răceală, precum și anumite antidepresive;
spălăturile (dușurile) vaginale;
preludiul insuficient înainte de actul sexual.

Indiferent de cauză, uscăciunea vaginală poate fi extrem de incomodă. Netratată, ea poate duce la mâncărime, senzație de arsură și dureri în timpul actului sexual (dispareunie).

Uscaciunea vaginala la femeile de varsta fertila

Cauze posibile ale uscăciunii vaginale și durerii la contactul sexual:

Reducerea producției de estrogen: În timpul perioadei fertile, fluctuațiile nivelurilor de estrogen pot duce la subțierea și uscarea mucoasei vaginale, ceea ce poate provoca disconfort și durere în timpul actului sexual.
Tulburări hormonale: Unele tulburări hormonale, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice (SOPC) sau insuficiența ovariană prematură (IOP), pot afecta echilibrul hormonal și pot contribui la uscăciunea vaginală.
Stres și anxietate: Stresul și anxietatea pot afecta răspunsul sexual și pot contribui la uscăciunea vaginală și durerea la contactul sexual.
Infecții sau inflamații: Infecțiile vaginale, cum ar fi candidoza sau infecțiile cu transmitere sexuală, precum și inflamațiile vaginale, pot cauza disconfort și uscăciune.

Uscaciunea vaginala la menopauza

La menopauză, menstruațiile devin neregulate și apoi încetează. Femeia aflată în această perioadă a vieții se poate confrunta cu bufeuri (senzație de căldură intensă, întâlnită în special pe durata menopauzei), schimbări de dispoziție și apariția părului facial.

Uscăciunea vaginală este un alt simptom frecvent al menopauzei și aproape una din trei femei se confruntă cu acest simptom în timp ce trece prin „schimbările menopauzei“. Iar uscăciunea vaginală devine și mai frecventă postmenopauză.

Atrofia vaginală este acum inclusă în noul termen sindrom genito-urinar al menopauzei (GSM), care include și atrofia vulvovaginală, atrofia urogenitală sau vaginită atrofică. Cel mai frecvent se datorează scăderii nivelului de estrogen la femeile aflate în postmenopauză sau la femeile de orice vârstă care prezintă o scădere a stimulării estrogenice a țesuturilor urogenitale. Semnele și simptomele de atrofie vaginală sunt similare cu multe alte afecțiuni genito-urinale, întârziind astfel diagnosticul și gestionarea.

De asemenea, modifică anatomia și fiziologia sistemului genito-urinar. Tratamentul necesită un diagnostic adecvat, terapie nonhormonală și intervenții hormonale.

Tratamente pentru uscăciunea vaginală

Tratamentul depinde de cauza care a declanșat uscăciunea vaginală. Femeile care au probleme în ceea ce privește lubrifierea naturală a vaginului, din cauza schimbărilor hormonale, pot adeseori să aibă de câștigat de pe urma terapiei cu estrogen.

În unele cazuri, medicul poate recomanda un tratament local pentru uscăciune vaginală, cum ar fi ovulele cu estrogen. În cazul altor femei, în special cele care au, pe lângă uscăciune vaginală, și bufeuri, opțiunile pot fi ori un medicament oral prescris de medic, ori un plasture care eliberează estrogen în tot corpul. În unele cazuri, ambele abordări pot fi folosite pentru a trata eficient uscăciunea vaginală.

Tratamentele locale cu estrogen care sunt introduse în vagin sub forma unui inel sau a unei creme pot completa acțiunea medicamentelor prescrise de medic, pentru a crește nivelul acestui hormon.

Pe lângă terapiile bazate pe estrogen, și alte abordări pot ameliora senzațiile neplăcute, în special când e vorba de durerea din timpul actului sexual. De exemplu, există o paletă largă de lubrifianți care pot ajuta femeile care se confruntă cu uscăciunea vaginală. Aceste produse sunt fie pe bază de silicon, fie pe bază de ulei, fie pe bază de apă și sunt folosite pentru a face actul sexual mai confortabil.

De asemenea, există creme hidratante vaginale, disponibile în farmacii, care sunt o modalitate eficientă de a reduce efectele uscăciunii vaginale. Aceste creme sunt agenți de hidratare care ajută la introducerea apei în țesuturile vaginului. Vorbește cu medicul tău ginecolog pentru a află ce tip de tratament pentru uscăciunea vaginală este potrivit pentru tine, mai ales dacă, odată cu instalarea menopauzei, te confrunți cu disconfort în zona intimă.

Suplimente care combat anumite simptome ale menopauzei

În anumite cazuri, medicul poate recomanda anumite suplimente alimentare. De exemplu, acizii grași esențiali Omega 3 și Omega 6 (care se găsesc sub formă de suplimente), au beneficii pentru organism.

Sunt grăsimi bune de care organismul are nevoie pentru numeroase procese, inclusiv pentru producția de hormoni. Este important să îți întrebi medicul dacă îți poate recomanda un complex de astfel de acizi grași, mai ales că studiile arată că aceștia pot ameliora uscăciunea vaginală.

De exemplu, uleiul de cătină conține betacaroten, anumite minerale, acizi grași Omega 3, Omega 6 și Omega 9 și, în plus, este o sursă bogată de acizi grași esențiali Omega 7. Iată doar câteva exemple de substanțe care trebuie să se regăsească în suplimentele alimentare pe care le poți lua, pentru a-ți asigura nutrienții necesari pentru buna funcționare a membranelor din zona vaginală.

Când trebuie să mergi la medic dacă te confrunți cu uscăciunea vaginală?

E indicat să mergi la medic dacă:

ai uscăciune vaginală de câteva săptămâni și remediile pe care le-ai încercat nu funcționează
uscăciunea vaginală îți afectează viața de zi cu zi
ai scurgeri neobișnuite sau sângerare din vagin
ai sângerări după sex sau între menstruații

Dacă ai uscăciune vaginală din cauza modificărilor nivelului hormonal, ți se pot prescrie creme, geluri, plasturi sau medicamente pentru a crește nivelul de estrogen. Medicul poate lua in calcul urmatoarele solutii:

Terapia hormonală: În cazurile în care uscăciunea vaginală este cauzată de scăderea nivelului de estrogen, medicul poate recomanda terapia hormonală pentru a restabili echilibrul hormonal.
Tratamentul infecțiilor sau inflamațiilor: Dacă uscăciunea vaginală este cauzată de o infecție sau inflamație, este important să consulți medicul pentru a primi un tratament adecvat.

Pe langa aceste solutii retine ca sunt foarte importante si relaxarea și gestionarea stresului.

Tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau terapia cognitiv-comportamentală, pot ajuta la gestionarea stresului și a anxietății, care pot contribui la uscăciunea vaginală.

Ce să faci și ce să nu faci când te confrunți cu uscăciunea vaginală?

Ce să faci dacă ai uscăciune vaginală?

Folosește lubrifianți pe bază de apă înainte de sex, pune-i în și în jurul vaginului, pe penisul partenerului, pe degetele partenerului sau pe o jucărie sexuală dacă folosești una.Lubrifiantul vaginal poate ajuta la reducerea fricțiunii și a disconfortului în timpul actului sexual. Există lubrifiante pe bază de apă și pe bază de silicon disponibile în farmacii fără prescripție medicală
Utilizează creme hidratante vaginale pentru uscăciunea vaginală, care se aplică în interiorul vaginului pentru a-l menține umed.
Folosește săpunuri neparfumate su geluri de duș speciale când te speli în zona intimă.
Încearcă să te bucuri de mai mult preludiu, astfel încât să te simți mai excitată în timpul sexului. Este important să discuți deschis cu partenerul despre simptomele tale și să cauți sprijinul și înțelegerea acestuia. Participarea la terapie de cuplu poate fi utilă în gestionarea problemelor sexuale.

Este recomandat să consulți un medic sau un specialist în sănătatea reproducerii pentru o evaluare adecvată și solutii potrivite pentru problema ta.

Ce să NU faci dacă ai uscăciune vaginală?

Nu utiliza săpunuri parfumate în interiorul și în jurul vaginului.
Nu pune creme sau loțiuni precum vaselina în interiorul vaginului deoarece te poți alege cu o infecție.
Nu utiliza în interiorul vaginului creme hidratante care nu sunt special create pentru acea zonă.

Sindromul Sjögren si uscaciunea vaginala

Sindromul Sjögren este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă glandele care produc umiditate în corp, inclusiv glandele salivare și glandele lacrimale. Aceasta poate duce la uscăciunea gurii, a ochilor și a altor părți ale corpului. În plus față de uscăciunea vaginală, simptomele comune ale sindromului Sjögren includ:

Uscăciunea gurii: Poate fi dificil să înghiți alimente uscate și să vorbești în mod confortabil. Uneori, s-ar putea să apară o senzație de arsură sau de usturime în gură.
Uscăciunea ochilor: Poate apărea senzația de ochi uscați, iritați sau nisipiți. Disconfortul ocular poate fi accentuat în timpul utilizării prelungite a telefonului, computerului sau în medii uscate.
Oboseala și slăbiciunea: Persoanele cu sindrom Sjögren pot resimți oboseală constantă și pot avea dificultăți în efectuarea activităților de zi cu zi.

Newsletter DOC dedicat

Dureri articulare și umflături: Sindromul Sjögren poate provoca inflamație în articulații, ceea ce poate duce la dureri și rigiditate în articulații.
Probleme de piele și uscăciune: Pielea poate deveni uscată și fragilă. Pot apărea, de asemenea, mâncărime, erupții cutanate și probleme la nivelul unghiilor.

Dacă suspectezi că ai sindromul Sjögren, este important să consulți un medic specialist, cum ar fi un reumatolog sau un imunolog, pentru evaluare și diagnostic.

Cum se pune diagnosticul de Sindrom Sjogren

În sindromul Sjögren, există doi anticorpi specifici care sunt adesea testați pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea bolii:

Anticorpii anti-SSA (anticorpii anti-Ro): Acești anticorpi sunt îndreptați împotriva antigenelor SSA (Ro). Sunt găsiți în aproximativ 60-70% din persoanele cu sindrom Sjögren. Prezența acestor anticorpi este asociată în special cu uscăciunea gurii și a ochilor, dar pot fi întâlniți și în alte afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic.
Anticorpii anti-SSB (anticorpii anti-La): Acești anticorpi sunt îndreptați împotriva antigenelor SSB (La). Se găsesc în aproximativ 40-50% din persoanele cu sindrom Sjögren. Prezența acestor anticorpi poate fi asociată cu un risc crescut de afectare renală și cardiacă.

Este important să menționăm că nu toate persoanele cu sindrom Sjögren au acești anticorpi și, de asemenea, că prezența acestor anticorpi nu este suficientă pentru a stabili un diagnostic. Diagnosticul sindromului Sjögren se bazează pe o evaluare cuprinzătoare a simptomelor, a rezultatelor testelor de laborator și a examinării fizice efectuate de medicul specialist.

În plus la acești anticorpi specifici, în cazul sindromului Sjögren, pot fi detectate și alte anticorpi autoimuni, cum ar fi anticorpii antinucleari (ANA), anticorpii antifosfolipidici (aPL) și anticorpii antitiroglobulină (anti-Tg) sau antitireoperoxidază (anti-TPO), care pot fi comune și în alte afecțiuni autoimune.

Medicul va lua în considerare simptomele tale, va efectua anumite teste de laborator, cum ar fi analize de sânge și testul Schirmer pentru măsurarea secreției de lacrimi, și va evalua istoricul medical pentru a ajunge la un diagnostic corect.

Tratamentul sindromului Sjögren se concentrează pe ameliorarea simptomelor și prevenirea complicatiilor. Aceasta poate include utilizarea de picături de ochi umidificante, lubrifiant vaginal, balsam de buze hidratant și alte produse care să ajute la gestionarea uscăciunii. Medicul poate recomanda, de asemenea, terapii imunosupresoare sau antiinflamatoare pentru a controla inflamația și simptomele asociate.

Este important să discuți în detaliu cu medicul tău pentru a primi un diagnostic adecvat și pentru a stabili un plan de tratament personalizat în funcție de nevoile tale individuale.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:

Vaginal Atrophy, 2022, Belal Bleibel; Hao Nguyen.
MSD Manual – Menopause
https://www.msdmanuals.com/professional/gynecology-and-obstetrics/menopause/menopause

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...