Totul despre problemele oculare ale bebeluşilor

Problemele oculare la bebeluși nu sunt foarte frecvente, dar, dacă apar, trebuie detectate precoce și tratate cu promptitudine.

Problemele de vedere ale bebelușului pot avea legătură cu timpul necesar pentru dezvoltarea mușchilor ochiului, dar poate fi vorba și de afecțiuni grave care necesită tratament. 

Vederea sugarului se dezvoltă treptat, dar înainte ca bebelușul să ajungă la vârsta de un an, trebuie efectuată o examinare completă a ochilor pentru a diagnostica orice anomalie. Chiar dacă nu apar probleme oculare sau vizuale, la vârsta de aproximativ 6 luni copilul ar trebui consultat temeinic de un oftalmolog.

Medicul va face mai multe teste bebelușului, pentru miopie, astigmatism, capacitatea de mișcare și alinierea ochilor. Va verifica, de asemenea, starea generală de sănătate a ochilor. Problemele oculare la bebeluși nu sunt frecvente, dar dacă există și sunt detectate de timpuriu, tratamentul va avea mai multe șanse de succes.

Bebelușii mai mari de 3 luni ar trebui să poată urmări cu privirea un obiect, cum ar fi, de exemplu, o minge care se deplasează prin câmpul lor vizual. Dacă bebelușul nu poate face contact vizual constant sau pare incapabil să vadă normal, trebuie solicitat urgent sfatul medicului.

Înainte de 4 luni, ochii majorității bebelușilor par că nu sunt aliniați (pseudostrabism). Însă, după această vârstă, ochii ar trebui să arate normal. Dacă nu, e nevoie de ajutor medical.

Ce semne indică prezența unei probleme oculare la bebeluși?

Prezența bolilor de ochi la sugari este rară. Majoritatea bebelușilor se nasc cu ochi sănătoși și încep să-și dezvolte apoi fără dificultate abilitățile vizuale de care vor avea nevoie de-a lungul vieții. Ocazional, însă, aceștia pot dezvolta probleme de sănătate a ochilor. Părinții trebuie să caute următoarele semne care pot fi indicații ale problemelor oculare:

  • Lăcrimarea excesivă poate fi un semn de canale lacrimale blocate.
  • Pleoapele roșii sau cu cruste ar putea fi un semn al unei infecții oculare.
  • Rotirea constantă a ochilor poate semnala o problemă cu controlul mușchilor oculari.
  • Sensibilitatea extremă la lumină poate indica o presiune crescută în ochi.
  • Pupila cenușie sau albă în loc de neagră poate fi un semn de cataractă congenitală.

Apariția oricăruia dintre aceste semne necesită un consult medical imediat.

Cele mai frecvente probleme oculare la sugari

Printre bolile de ochi care pot apărea la bebeluși se numără ambliopia, pseudostrabismul și cataracta congenitală.

Ambliopia sau „ochiul leneș”

Ambliopia este o afecțiune în care un ochi are o performanță mai slabă decât celălalt. Se dezvoltă atunci când există o defecțiune a modului în care creierul și ochiul funcționează împreună, iar creierul nu poate recunoaște vederea de la un singur ochi. În timp, creierul se bazează tot mai mult pe celălalt ochi, mai puternic - în timp ce viziunea în ochiul mai slab se înrăutățește.

Simptomele ambliopiei pot fi greu de observat. Copiii cu ambliopie pot avea probleme în a aprecia cât de aproape sau de departe este un obiect. Părinții pot observa, de asemenea, semne cum ar fi închiderea unui ochi când copilul privește atent ceva sau înclinarea capului.

Dacă există o problemă de vedere care provoacă ambliopie, medicul o va trata mai întâi aceasta. De exemplu, medicii pot recomanda ochelari pentru copiii miopi sau hipermetropi sau intervenții chirurgicale pentru copiii cu cataractă. Apoi, creierul va fi antrenat să folosească ochiul mai slab prin purtarea unui ocluzor, un fel de plasture care acoperă ochiul mai puternic pentru a determina creierul să utilizeze ochiul mai slab. Tratamentul poate dura mai multe luni sau mai mulți ani.

Obstrucția canalului lacrimo-nazal

În cazul în care bebelușul lăcrimează excesiv, fără să plângă, poate fi un semn de obstrucție de canal lacrimo-nazal. Dacă apar și alte semne cum ar fi secreții cu puroi sau înroșirea pielii nasului în zona ochiului, se poate constata prezența unei infecții. Tratamentul în caz de canale lacrimale blocate este masajul (efectuat de 3 ori pe zi timp de o lună, după curățarea ochilor cu șervețele sterile de bumbac), iar în caz de infecție se prescriu picături cu antibiotice.

Dacă după o lună obstrucția este încă prezentă, se va recomanda tratament chirurgical - trebuie făcut înainte de vârsta de un an.

Pseudostrabismul și strabismul

Strabismul este termenul medical pentru orice dezaliniere oculară. În cazul bebelușilor, poate fi vorba de pseudostrabism, adică un strabism fals. 

Pentru a stabili de care dintre cele două afecțiuni este vorba, medicul trebuie să facă teste oculare. Pe de o parte, pseudostrabismul nu necesită tratament și aspectul tinde să se îmbunătățească în timp, pe măsură ce caracteristicile feței se maturizează. Pe de altă parte, strabismul real la un copil poate duce la pierderea permanentă a vederii, deci afecțiunea trebuie tratată cât mai timpuriu (picături, corectarea viciilor de refracție sau, în cazuri mai grave, intervenție chirurgicală).

Retinopatia de prematuritate

Retinopatia de prematuritate este o boală care poate duce la orbire, provocată de dezvoltarea anormală a vaselor de sânge retiniene la sugarii născuți prematur. Sugarii care au la naștere mai puțin de 1,5 Kg și s-au născut mai devreme de 31 de săptămâni sunt monitorizați pentru retinopatia de prematuritate. Cele mai eficiente tratamente dovedite pentru această afecțiune sunt terapia cu laser și crioterapia.

Cataracta congenitală 

Cataracta înseamnă opacizarea lentilei ochiului (cristalinul). Termenul „congenital” înseamnă că bebelușul fie se naște cu afecțiunea, fie aceasta apare în timpul primului an de viață. Un bebeluș cu cataractă congenitală are tulburări de vedere la unul sau la ambii ochi (pupila sau ambele pupile au o culoare cenușie sau albă în loc de neagră).

Pentru a trata cataracta congenitală, se face o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează partea tulbure a cristalinului și se poate introduce o lentilă artificială. După operație, bebelușul va trebui să poarte ochelari pentru a ajuta ochii să se concentreze corect. 

Glaucomul congenital

Glaucomul congenital este o afecțiune rară care poate fi moștenită, cauzată de dezvoltarea incorectă a sistemului de drenaj al ochiului înainte de naștere. Acest lucru duce la creșterea presiunii intraoculare, care la rândul său dăunează nervului optic. Simptomele glaucomului congenital includ mărirea ochilor, tulburarea corneei și fotosensibilitatea (sensibilitatea la lumină).

Într-un caz necomplicat, chirurgia poate corecta adesea astfel de defecte structurale. În unele cazuri sunt necesare atât medicamente, cât și intervenții chirurgicale.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Healthy Children - Warning Signs of Vision Problems in Infants & Children
https://www.healthychildren.org/English/health-issues/conditions/eyes/Pages/Warning-Signs-of-Vison-Problems-in-Children.aspx
DMEI - Common Pediatric Eye Problems
https://dmei.org/services-specialties/pediatric-ophthalmology-strabismus/common-pediatric-eye-problems/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0