Rubeola: cum se transmite si care sunt simptomele

1. Ce este rubeola?
2. Din ce cauze apare rubeola?
3. Cum se manifestă rubeola?
4. Cum se diagnostichează rubeola?
a. Evaluarea simptomelor clinice în rubeolă
b. Teste de laborator pentru rubeolă
c. Diagnosticul diferențial în rubeolă
5. Ce complicații pot apărea după rubeolă?
6. Cum se tratează rubeola?
a. Tratament simptomatic în rubeolă
b. Izolarea pacientului cu rubeolă
c. Gestionarea sindromului rubeolic congenital
7. Cum te protejezi de rubeolă?

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Ce este rubeola?

Rubeola este o boală infectocontagioasă caracterizată prin manifestări respiratorii ușoare, adenopatii și erupție maculo-papuloasă, provocată de virusul rubeolic. Iată cum se manifestă, cum se tratează, cum se poate preveni și ce efecte are rubeola în sarcină.

În general, rubeola este o boală ușoară, dar poate evolua și sever cu multiple complicații, iar dacă este transmisă de la mamă la făt poate fi fatală. Incidența bolii este maximă primăvara și afectează cel mai des copiii între 5 și 9 ani. O persoană bolnavă este contagioasă cu 7‑10 zile înainte de apariția erupției și încă 7 zile de la dispariția acesteia. Singura sursă de infecție este omul bolnav, virusul se transmite cel mai frecvent respirator, dar rubeola poate fi transmisă și transplacentar de la mama bolnavă la făt.

Din ce cauze apare rubeola?

Rubeola, cunoscută și sub numele de rujeolă germană sau pojar german, este o boală infecțioasă cauzată de un virus din familia Togaviridae, genul Rubivirus. Principala cauză a apariției rubeolei este infecția cu virusul rubeolic. Virusul se transmite de obicei prin picături respiratorii atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește. Virusul poate supraviețui pe suprafețe, iar contactul cu acestea și apoi atingerea feței (nas, gură, ochi) poate duce la infecție. Femeile însărcinate pot transmite virusul fătului dacă au rubeolă în sarcină, ceea ce poate duce la sindromul rubeolic congenital, o afecțiune gravă care poate provoca malformații congenitale.

Cum se manifestă rubeola?

De obicei, rubeola este o boală inofensivă, copiii prezintă în general forme ușoare de boală. Dacă vorbim de rubeola în sarcină, aceasta este transmisă de la o mamă infectată la făt, care va avea ceea ce se numește rubeolă congenitală, o boală gravă care poate produce sechele definitive.

Rubeola dobândită pe cale respiratorie:

Are o perioadă de incubație de 14‑21 de zile, majoritatea infecțiilor sunt foarte ușoare.
Debutează cu simptome respiratorii ușoare care durează 2‑4 zile, copiii pot să nu prezinte niciun simptom, pe când adulții pot prezenta febră, stare generală modificată, lipsa poftei de mâncare. Ulterior apare o erupție la nivelul feței care se extinde rapid spre membrele inferioare. Odată cu erupția apare o rinită ușoară, conjunctivită, febră (timp de o zi), erupția evoluează rapid, încât poate păli pe față în timp ce apare pe trunchi; erupția apare sub formă de arii mari de roșeață care se răspândesc în 24 de ore pe tot corpul.
Cel mai caracteristic semn în rubeolă este inflamarea ganglionilor din spatele urechilor, gâtului și de la baza capului.
Există și forme de boală fără erupție!

STUDII VIITOARE DESPRE PSORIAZIS JUVENIL

Cum se diagnostichează rubeola?

Diagnosticul rubeolei se bazează pe combinația dintre istoricul pacientului, simptomele clinice și testele de laborator.

Evaluarea simptomelor clinice în rubeolă

Rubeola provoacă, așa cum am menționat, o erupție maculo-papuloasă roz, care începe pe față și se extinde pe corp. Aceasta este una dintre caracteristicile principale ale bolii. De obicei, pacienții prezintă o febră ușoară, sub 38,5°C. Umflarea ganglionilor limfatici, în special a celor din zona gâtului și din spatele urechilor, este un alt semn comun. Simptome precum dureri articulare (în special la adulți), conjunctivită ușoară și simptome de răceală (nas înfundat, durere în gât) pot fi prezente.

Teste de laborator pentru rubeolă

Prezența anticorpilor IgM împotriva virusului rubeolic indică o infecție recentă. Acești anticorpi apar la câteva zile după debutul simptomelor și persistă câteva săptămâni. Creșterea nivelului de anticorpi IgG specifici într-o probă prelevată în faza acută și în una de convalescență (la 2-3 săptămâni distanță) sugerează o infecție recentă sau o expunere anterioară.

Diagnosticul diferențial în rubeolă

Medicul trebuie să excludă alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, cum ar fi rujeola (pojarul), scarlatina, eritemul infecțios sau reacțiile alergice.

Ce complicații pot apărea după rubeolă?

Complicațiile bolii pot fi: artrită, poliartrită, scăderea ușoară a trombocitelor, hepatita ușoară, encefalită rubeolică cu risc crescut de deces, panencefalită rubeolică progresivă (care evoluează cu demență, convulsii, lipsa văzului, comă și deces în 2‑5 ani).

În ce privește rubeola în sarcină, în primele luni de sarcină, boala poate duce la moartea fătului sau la naștere prematură cu defecte congenitale. Nou-născutul va avea la naștere greutate mică, ficatul și splina mărite, leziuni osoase, cutia craniană mică, boli ale inimii, iar pe viitor copilul va dezvolta surditate, retard mental, tulburări ale tiroidei, leziuni degenerative cerebrale și autism.

Există și posibilitatea cronicizării bolii: rubeola congenitală evolutivă în care nou-născutul este foarte contagios (mai mult de 6 luni), boala evoluează extrem de sever și nou-născutul are risc mare de deces.

Cum se tratează rubeola?

Este obligatorie izolarea pacienților la domiciliu timp de 7 zile, cu repaus la pat, administrarea de simptomatice iar în caz de febră vom administra se va adminsitra paracetamol, nu aspirină, dacă e vorba de copii.

Tratament simptomatic în rubeolă

Pacienții sunt sfătuiți să se odihnească suficient pentru a ajuta organismul să lupte împotriva infecției. Este important să se mențină o bună hidratare, consumând suficiente lichide, cum ar fi apă, supe sau ceaiuri, iar paracetamolul sau ibuprofenul pot fi utilizate pentru a reduce febra și pentru a calma durerile de cap sau durerile articulare. Pot fi utilizate și antihistaminice pentru a ameliora simptomele de prurit (mâncărime) asociate cu erupția cutanată.

Izolarea pacientului cu rubeolă

Pacienții diagnosticați cu rubeolă trebuie să evite contactul cu alte persoane, în special cu femeile însărcinate, pentru a preveni răspândirea virusului. Perioada de izolare recomandată este de aproximativ o săptămână după apariția erupției cutanate.

Prevenirea complicațiilor în sarcină

Dacă o femeie gravidă este expusă la rubeolă, se poate realiza o evaluare serologică pentru a verifica dacă a avut infecția în trecut (și deci este imună) sau dacă există o infecție activă. În caz de infecție activă, va fi necesară monitorizarea atentă a sarcinii.

Gestionarea sindromului rubeolic congenital

În cazul în care un copil se naște cu sindromul rubeolic congenital, acesta va necesita tratament și monitorizare pe termen lung pentru a gestiona complicațiile asociate, cum ar fi problemele cardiace, surditatea, deficiențele de vedere și alte malformații.

Cum te protejezi de rubeolă?

Cea mai eficientă metodă de protecție este vaccinarea. Vaccinarea cu vaccinul ROR (rujeolă - oreion - rubeolă) este indicată de rutină bebelușilor la vârsta de 9-12 luni, prima doză, iar a doua la vârsta de 5 ani. Din cauza riscului de dezvoltare a rubeolei congenitale vaccinarea este recomandată și fetelor la pubertate (10‑14 ani), gravidelor după naștere și femeilor în perioada fertilă. Dacă ești un adult care nu a fost vaccinat în copilărie, te poți vaccina la maturitate. Femeile care vor să obțină o sarcină și nu au imunitate împotriva rubeolei pot face vaccinul, dar trebuie să se evite apariția sarcinei pentru o lună după vaccinare.

Există și persoane care nu au voie să facă vaccinul ROR:

Femeile gravide nu ar trebui să primească vaccinul ROR deoarece este un vaccin cu virus viu atenuat, care ar putea afecta dezvoltarea fătului, deși riscul este mic. În cazul femeilor care doresc să rămână însărcinate, se recomandă vaccinarea cu cel puțin o lună înainte de concepție.

Nici persoanele cu un sistem imunitar compromis nu ar trebui să facă vaccinul ROR. Acestea includ pacienții care au: HIV/SIDA (în funcție de stadiul bolii și nivelul de imunosupresie), cei care fac tratament cu medicamente imunosupresoare (cum ar fi corticoizii sau chimioterapia), cei care au cancere ale sistemului imunitar (cum ar fi leucemia sau limfomul). Oamenii din aceste categorii trebuie să consulte un medic pentru a evalua riscurile și beneficiile vaccinării. În unele cazuri, chiar dacă vaccinul ROR nu este recomandat, medicul poate evalua beneficiile și riscurile pentru a decide dacă este necesar. De exemplu, unele persoane cu HIV controlat bine sau în stadii inițiale ale bolii pot fi vaccinate.

Vaccinul conține gelatină, deci persoanele care au avut o reacție alergică gravă (anafilaxie) la gelatină nu ar trebui să îl facă. Neomicina este un antibiotic prezent în vaccinul ROR, iar persoanele cu o reacție alergică gravă la acest antibiotic nu ar trebui să fie vaccinate. Dacă o persoană a avut o reacție alergică severă (anafilaxie) la o doză anterioară de vaccin ROR, nu ar trebui să primească o altă doză.

Oamenii cu o boală acută severă sau febră ar trebui să amâne vaccinarea până la recuperare completă. Cu toate acestea, o răceală ușoară sau o febră mică nu reprezintă de obicei un motiv pentru a amâna vaccinul.

Pacienții care au primit recent o transfuzie de sânge sau imunoglobuline ar trebui să amâne vaccinul ROR pentru câteva luni (în funcție de tipul de produs administrat). Aceste produse pot afecta eficacitatea vaccinului.

Dacă un alt vaccin cu virus viu a fost administrat recent, se recomandă un interval de cel puțin 4 săptămâni între vaccinări, cu excepția cazului în care sunt administrate concomitent.

Vaccinul ROR este de obicei administrat la vârsta de 12 luni. Sugarii mai mici de 12 luni pot primi o doză de vaccin în situații speciale (de exemplu, călătorii într-o zonă endemică).

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Rubella
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559040/
Cleveland Clinic - Rubella (German Measles)
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17798-rubella

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...