Care sunt diferitele forme de autism?
Care sunt diferitele forme de autism?
Care sunt diferitele forme de autism?
Autismul este o tulburare comportamentală caracterizată prin diferențe sau dificultăți la nivelul abilităților de comunicare, motorii și intelectuale. Simptomele autismului variază în funcție de tip și severitatea acestuia și se remarcă, de obicei, din primii ani de copilărie. Printre cele mai frecvente simptome se numără nevoia de simetrie și de repetiție a unor tipare/comportamente, anxietatea și răspunsurile atipice la stimuli senzoriali, cum ar fi sensibilitatea neobișnuită la lumină, sunet, miros sau gust.
Majoritatea cazurilor de autism sunt diagnosticate prin observație și conversație cu pacientul, evaluări făcute de un psiholog, medic pediatru cu specializare în tulburări de comportament și/sau un pediatru cu specializare neurologică.
În multe cazuri, cea mai bună formă de tratament include mai multe abordări, și anume terapie comportamentală, educațională și familială, care pot reduce simptomele și ajuta copilul să își dezvolte abilitățile necesare pentru a fi functional în societate.
Cauzele autismului
Cauzele autismului nu sunt perfect cunoscute, dar există mai multe cercetări în derulare pe diferențele de ordin neurologic dintre copiii fără autism și cei cu această afecțiune. În majoritatea cazurilor, autismul nu poate fi asociat cu o cauză specifică, iar cele cunoscute sunt foarte rare și pot include:
- Consumul de medicamente anticonvulsive pe bază de valproate pe durata sarcinii
- Sindromul X fragil (Martin-Bell), care este o afecțiune genetică
- Infecția virală Rubella
- Fenilcetonuria, o afecțiune genetică
În ceea ce privește factorii de risc, la fel de rari, specialiștii sunt de părere că un risc mai crescut de autism este asociat cu anumite tipuri de poluanți, istoricul de boală în familie, sexul (autismul este de patru ori mai prevalent în rândul băieților decât al fetelor) și nașterea prematură (înainte de săptămâna 26 de sarcină). În anumite situații, autismul poate fi asociat și cu probleme ale sistemului imunitar.
Nu în ultimul rând, factorul genetic este important atunci când se discută despre cauzele autismului. Deși mecanismele nu sunt cunoscute momentan, cercetătorii afirmă că istoricul de autism în familie joacă un rol semnificativ în dobândirea bolii.
Cu toate acestea, din cauza mutațiilor genetice spontane care se produc pe linia ereditară, multe cazuri de autism nu au legătură cu istoricul familial.
Tipuri de autism
Autismul este o tulburare de spectru, ceea ce înseamnă că diagnosticul înglobează un set de simptome medii, moderate sau severe. În prezent, în pofida multiplelor nuanțe, diagnosticul de autism este același pentru fiecare pacient.
Înainte de cea mai nouă ediție, din 2013, Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM) recunoștea cinci forme distincte de autism, inclusiv sindromul Asperger, tulburarea pervazivă de dezvoltare, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată, sindromul Rett și tulburarea dezintegrativă a copilăriei.
Deși diagnosticul de autism a fost uniformizat, medicul specialist care lucrează cu un copil cu autism se va folosi, în continuare, de particularitățile tulburării, asociate cu una din cele cinci forme, pentru a stabili și urma o strategie de terapie.
1. Sindromul Asperger
Sindromul Asperger reprezintă diagnosticul dat, de regulă, pacienților care se situează în latura cea mai funcțională a spectrului. Potrivit DSM-5, pacienții cu simptome specifice sindromului Asperger primesc diagnostic de autism la nivelul 1.
Copiii care primesc acest diagnostic dezvoltă, de obicei, abilități de vorbire în ritm normal, la fel ca oricare alt copil, dar manifestă dificultăți în dezvoltarea de abilități de comunicare. Aceste probleme devin mai vizibile pe măsură ce cresc, în paralel cu așteptările sociale. În multe cazuri, copiii cu sindrom Asperger manifestă sensibilitate senzorială. Majoritatea pacienților din comunitate se identifică în continuare cu diagnosticul acestui sindrom, chiar dacă acesta nu mai este acceptat de DSM-5, din cauza setului de caracteristici specifice în care se regăsesc.
2. Tulburarea pervazivă de dezvoltare
Tulburarea pervazivă de dezvoltare (TPD) este un termen generic care descrie un grup de tulburări de dezvoltare, în special asociate cu abilitățile de socializare și de comunicare. Tulburarea pervazivă de dezvoltare poate include și alte forme de autism, din cele cinci menționate. Prin urmare, în prezent ea este diagnosticată drept autism generic. Cu alte cuvinte tulburarea pervazivă de dezvoltare reprezintă un set de simptome ce vizează dificultăți de comunicare, socializare și comportamentale, care se pot manifesta mediu, moderat sau sever.
3. Tulburarea dezintegrativă a copilăriei
Diagnosticul tulburării dezintegrative a copilăriei (TDC) era, de regulă, dat în cazuri foarte rare, unde autismul se manifesta sever, la vârste relativ înaintate. Potrivit noii terminologii din DSM-5, tulburarea dezintegrativă a copilăriei trebuie considerată drept o formă de autism cu grad functional scăzut sau autism la nivelul 3.
Cu toate acestea, în timp ce autismul la nivelul 3 se aplică tuturor copiilor cu un deficit de vorbire sever, inclusiv celor care nu vorbesc deloc, sau cu dificultăți de ordin social și/sau motoriu, tulburarea dezintegrativă a copilăriei era folosită, în trecut, drept diagnostic pentru un segment specific de copii cu autism, și anume pentru cei care manifestau primele semne de autism începând cu vârsta de trei ani. Așadar, acești copii se dezvoltă normal până în jur de trei ani, după care, în mod abrupt, dezvoltă simptome severe de autism.
4. Tulburare pervazivă de dezvoltare nespecificată
Tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată (TPDN) descrie copiii care nu îndeplinesc toate criteriile pentru alte forme specific autism, cum ar fi sindromul Asperger sau Rett, dar care totuți manifestă simptome asociate cu autismul.
Din cauza faptului că tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecifică nu este ușor de definit, iar simptomele pot fi moderate, medii, severe sau foarte severe, diagnosticul pentru această formă nu mai există, iar în DSM-5 corespondentul său poartă numele de tulburare social de comunicare.
5. Sindromul Rett
Sindromul Rett este o tulburare genetică ce afectează în special fetele. Deoarece este o afecțiune ce include simptome de autism, sindromul Rett a fost inclus în DSM-4, dar nu mai este prezent în DSM-5. Ce este unic la sindromul Rett e că numai această formă de autism poate fi diagnosticată cu ajutorul unei analize de sânge, prin urmare este considerată afecțiune fizică. Copiii cu sindromul Rett manifestă multe simptome fizice, cum ar fi crizele convulsive și incapacitatea de a-și folosi mâinile în mod functional.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Very Well Health - Causes and Risk Factors of Autism
https://www.verywellhealth.com/autism-causes-4014494
Very Well Health - 5 Outdated Autism Diagnoses
https://www.verywellhealth.com/what-are-the-different-types-of-autism-260611
Te-ar mai putea interesa și...
