Cancerul la copii: incidența și abordare terapeutică

Rezumat: Cancerul la copii este rar comparativ cu boala oncologică a adulților, dar rămâne o problemă importantă de sănătate. La nivel mondial, aproximativ 400.000 de copii și adolescenți între 0 și 19 ani dezvoltă anual cancer.

Cele mai frecvente diagnostice sunt leucemiile, tumorile cerebrale și alte tumori ale sistemului nervos central și limfoamele. Tratamentul depinde de tipul bolii și poate include chimioterapie, chirurgie, radioterapie, imunoterapie sau terapii țintite.

În țările cu acces la servicii medicale complete, peste 80% dintre copiii cu cancer pot fi vindecați. Monitorizarea pe termen lung rămâne esențială după încheierea tratamentului.

1. Cancerul la copii: prin ce diferă de cancerul la adulți?
2. Cele mai frecvente tipuri de cancer la copii
   a. Leucemie
   b. Tumori ale creierului și sistemului nervos central
   c. Limfoame
   d. Neuroblastom și alte tumori solide
3. Cum este diagnosticat cancerul la copii?
   a. Semne și simptome care necesită investigații
   b. Analize, imagistică și biopsie
4. Cum se tratează cancerul la copii?
   a. Chimioterapie
   b. Intervenție chirurgicală
   c. Radioterapie
   d. Imunoterapie și terapii țintite
5. Prognostic, supraviețuire și monitorizarea după tratament
6. Se poate preveni cancerul la copii?
7. Concluzie

Descoperă Clinica Affidea Kids

1. Cancerul la copii: prin ce diferă de cancerul la adulți?

Cancerul apare atunci când anumite celule acumulează modificări care le permit să crească și să se dividă necontrolat. La copii, însă, tipurile de cancer întâlnite cel mai frecvent sunt diferite de cele predominante la adulți.

La adulți sunt frecvente cancerele de sân, plămân, colon, prostată sau piele. În copilărie predomină leucemia, tumorile creierului și sistemului nervos central, limfoamele și anumite tumori solide specifice vârstelor mici.

Și cauzele diferă. La adulți, riscul multor cancere este influențat de expuneri acumulate în timp, precum fumatul, alcoolul, radiațiile ultraviolete, anumite infecții sau factori ocupaționali.

Cancerul la copii apare prea devreme pentru ca majoritatea acestor expuneri să explice boala. Multe cazuri sunt asociate cu modificări genetice care apar spontan în timpul dezvoltării și diviziunii celulare, fără ca părinții să fi făcut ceva care să provoace boala.

Aproximativ 8–10% dintre cancerele pediatrice sunt atribuite unei variante genetice patogene moștenite care predispune la cancer. Proporția diferă însă considerabil între diagnostice.

La nivel mondial, se estimează că aproximativ 400.000 de copii și adolescenți cu vârste între 0 și 19 ani dezvoltă cancer în fiecare an. Cancerul pediatric rămâne, așadar, rar, dar impactul său asupra copilului și familiei este major.

2. Cele mai frecvente tipuri de cancer la copii

a. Leucemie

Leucemia este cel mai frecvent cancer al copilăriei. Boala începe în țesuturile care produc celulele sangvine, în special în măduva osoasă, și determină formarea unor celule sanguine anormale.

Leucemia limfoblastică acută, prescurtată LLA, este cea mai frecventă formă. Ea reprezintă aproximativ un sfert dintre diagnosticele oncologice la copiii sub 15 ani.

O altă formă importantă este leucemia mieloidă acută, sau LMA. Tratamentul și prognosticul diferă în funcție de tipul de leucemie, caracteristicile genetice ale celulelor bolnave, vârsta copilului și răspunsul la primele etape ale terapiei.

Progresele terapeutice au fost spectaculoase pentru LLA. Supraviețuirea la cinci ani pentru copiii sub 15 ani cu această formă de leucemie a ajuns la aproximativ 90% în datele americane, deși rezultatele individuale pot fi foarte diferite.

b. Tumori ale creierului și sistemului nervos central

Tumorile creierului și alte tumori ale sistemului nervos central reprezintă una dintre principalele categorii de cancer pediatric și sunt cele mai frecvente tumori solide la copii.

Nu există un singur „cancer cerebral”. Sunt numeroase tipuri, printre care glioamele, astrocitoamele, meduloblastomul și alte tumori embrionare, fiecare având biologie, tratament și prognostic diferite.

Tratamentul poate combina chirurgia, chimioterapia și radioterapia. În prezent, profilarea moleculară a tumorii permite în anumite situații identificarea unor modificări genetice care pot fi atacate prin terapii țintite.

La copiii foarte mici, medicii încearcă uneori să amâne sau să reducă radioterapia cerebrală, deoarece creierul este în dezvoltare și expunerea poate produce efecte tardive. Alegerea depinde însă întotdeauna de tipul și agresivitatea tumorii.

c. Limfoame

Limfoamele sunt cancere care apar în celulele sistemului limfatic. Principalele categorii întâlnite la copii și adolescenți sunt limfomul Hodgkin și limfoamele non-Hodgkin.

Boala poate determina mărirea ganglionilor limfatici, febră, transpirații nocturne, scădere inexplicabilă în greutate sau oboseală. Aceste manifestări sunt însă mult mai frecvent provocate de boli necanceroase, inclusiv infecții.

Pentru majoritatea limfoamelor non-Hodgkin pediatrice, tratamentul se bazează în principal pe combinații de chimioterapie. În anumite forme sunt utilizate și terapii țintite, imunoterapie, transplant de celule stem sau, mai rar, radioterapie.

d. Neuroblastom și alte tumori solide

Neuroblastomul este un cancer al celulelor nervoase imature și afectează predominant bebelușii și copiii mici. Tumora apare frecvent în glandele suprarenale sau de-a lungul structurilor sistemului nervos simpatic.

Alte tumori solide caracteristice copilăriei includ tumora Wilms a rinichiului, rabdomiosarcomul, retinoblastomul și cancerele osoase precum osteosarcomul și sarcomul Ewing.

Tratamentul neuroblastomului depinde foarte mult de categoria de risc. Formele cu risc înalt pot necesita chimioterapie intensă, intervenție chirurgicală, transplant autolog de celule stem, radioterapie și imunoterapie împotriva țintei GD2.

3. Cum este diagnosticat cancerul la copii?

a. Semne și simptome care necesită investigații

Cancerul la copii poate produce simptome foarte diferite. Important este că majoritatea acestor manifestări au cauze mult mai frecvente și mai puțin grave decât cancerul.

Semnele care pot necesita evaluare medicală includ paloare neexplicată, oboseală persistentă, vânătăi sau sângerări neobișnuite, febră repetată, scădere inexplicabilă în greutate, dureri osoase persistente, ganglioni măriți sau apariția unei mase ori umflături.

Tumorile cerebrale pot provoca dureri de cap, vărsături, modificări ale vederii, tulburări de echilibru, dificultăți de mers, convulsii, somnolență sau schimbări de comportament.

Prezența unui asemenea simptom nu înseamnă automat cancer. Devine importantă evaluarea medicală atunci când manifestarea este neobișnuită, persistă, se agravează sau nu are o explicație clară.

b. Analize, imagistică și biopsie

Procesul începe cu istoricul medical și examenul clinic. Medicul poate solicita hemoleucogramă și alte analize de sânge, precum și investigații imagistice: ecografie, radiografie, tomografie computerizată, RMN sau alte metode, în funcție de suspiciune.

Pentru multe tumori solide este necesară biopsia, adică prelevarea unei mici cantități de țesut care va fi analizată în laborator. Biopsia permite stabilirea tipului exact de tumoră și, tot mai frecvent, caracterizarea moleculară a acesteia.

În leucemie, diagnosticul presupune de obicei examinarea sângelui și a măduvei osoase. Pot fi necesare și teste genetice și moleculare pentru clasificarea bolii și alegerea tratamentului.

4. Cum se tratează cancerul la copii?

a. Chimioterapie

Chimioterapia folosește medicamente care distrug celulele canceroase sau le împiedică să se dividă. Este esențială în tratamentul leucemiilor, limfoamelor și al multor tumori solide.

Adesea sunt combinate mai multe medicamente și există diferite etape de tratament. În LLA, de exemplu, terapia se desfășoară pe perioade îndelungate și intensitatea este adaptată riscului de recidivă.

b. Intervenție chirurgicală

Chirurgia este importantă mai ales pentru tumorile solide. Obiectivul poate fi obținerea biopsiei, îndepărtarea completă a tumorii sau reducerea volumului acesteia înainte ori după alte terapii.

Operația nu este însă potrivită pentru toate formele de cancer. Leucemia este o boală a sângelui și măduvei osoase, astfel încât nu poate fi „scoasă” chirurgical.

În cazul tumorilor cerebrale, posibilitatea îndepărtării complete depinde inclusiv de poziția formațiunii și de riscul afectării structurilor neurologice importante.

c. Radioterapie

Radioterapia folosește radiații ionizante pentru distrugerea celulelor canceroase. Poate fi indicată pentru anumite tumori ale creierului, sarcoame, limfoame și alte cancere.

Medicii încearcă să limiteze cât mai mult expunerea țesuturilor sănătoase, deoarece copilul se află în creștere, iar radioterapia poate produce efecte care apar la luni sau chiar ani după tratament.

Din acest motiv, indicația, doza și zona tratată sunt atent individualizate.

d. Imunoterapie și terapii țintite

Imunoterapia ajută sistemul imunitar să identifice sau să atace celulele canceroase. Terapiile țintite acționează asupra unor molecule sau modificări biologice specifice tumorii.

Aceste tratamente nu sunt potrivite pentru orice copil sau orice tip de cancer. Ele sunt folosite atunci când caracteristicile bolii indică faptul că există o țintă relevantă.

Un exemplu important este blinatumomabul în leucemia limfoblastică acută cu celule B. Un studiu amplu publicat recent a arătat că adăugarea sa la chimioterapia standard poate îmbunătăți supraviețuirea fără boală pentru anumite categorii de copii cu LLA.

Terapia CAR-T este o altă formă de imunoterapie utilizată în anumite leucemii care au recidivat sau nu au răspuns la tratamentul standard.

Pentru neuroblastomul cu risc înalt este utilizată imunoterapia anti-GD2, iar anumite tumori cerebrale cu modificări moleculare specifice pot beneficia de terapii țintite.

5. Prognostic, supraviețuire și monitorizarea după tratament

Prognosticul cancerului la copii s-a îmbunătățit considerabil în ultimele decenii, dar nu există o singură rată de supraviețuire valabilă pentru toate diagnosticele.

Tipul de cancer, caracteristicile biologice, extinderea bolii, vârsta, răspunsul la tratament și posibilitatea accesării terapiei adecvate influențează rezultatul.

La nivel global există diferențe foarte mari. În țările cu venituri ridicate și acces la servicii complete, peste 80% dintre copiii cu cancer sunt vindecați. În multe țări cu venituri mici și medii, procentul rămâne sub 30%.

Vindecarea nu înseamnă însă că supravegherea medicală se încheie. Unele efecte ale cancerului și tratamentului pot apărea după luni, ani sau chiar decenii.

În funcție de tratamentele primite, monitorizarea poate urmări sănătatea inimii, sistemului endocrin, oaselor, fertilitatea, dezvoltarea neurologică, auzul, vederea sau riscul unor cancere secundare.

6. Se poate preveni cancerul la copii?

În cele mai multe situații, cancerul la copii nu poate fi prevenit prin măsurile clasice recomandate adulților. Motivele sunt legate de biologia diferită a bolii și de faptul că majoritatea copiilor nu au avut timp să acumuleze expuneri îndelungate la factori cancerigeni.

Există și sindroame ereditare care cresc riscul. Copiii din asemenea familii pot beneficia de consiliere genetică și, pentru anumite sindroame, de programe speciale de supraveghere medicală.

Aceasta este o diferență importantă față de multe cancere ale adultului: apariția cancerului la un copil nu trebuie interpretată ca rezultat al alimentației, comportamentului copilului sau unei greșeli făcute de părinți.

7. Concluzie

Cancerul la copii este rar, dar include boli foarte diferite între ele. Leucemia se află în fruntea diagnosticelor pediatrice, fiind urmată de tumorile cerebrale și ale sistemului nervos central și de alte categorii precum limfoamele și tumorile solide.

Diagnosticul corect necesită evaluare medicală și investigații adaptate fiecărui caz. Simptome precum oboseala, febra, durerile sau ganglionii măriți sunt mult mai frecvent determinate de alte boli și nu trebuie interpretate izolat drept semne de cancer.

Tratamentul modern combină chimioterapia, chirurgia și radioterapia cu metode tot mai precise, precum imunoterapia și terapiile țintite.

Rezultatele s-au îmbunătățit substanțial, iar în țările cu acces la servicii oncologice complete sunt vindecați peste 80% dintre copiii cu cancer. Totuși, monitorizarea medicală trebuie să continue și după terminarea tratamentului.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: De ce se îmbolnăvesc oamenii de cancer?
Răspuns: Cancerul apare prin acumularea unor modificări genetice care permit celulelor să se înmulțească necontrolat. Aceste modificări pot apărea spontan, pot fi influențate de factori de mediu sau, mai rar, pot fi moștenite.

Întrebare: Care este cel mai frecvent cancer la copii?
Răspuns: Leucemia este cea mai frecventă categorie de cancer pediatric. Leucemia limfoblastică acută este cea mai întâlnită formă și reprezintă aproximativ 25% dintre cancerele diagnosticate la copiii sub 15 ani.

Întrebare: Ce simptome poate avea un copil cu cancer?
Răspuns: Pot apărea oboseală persistentă, paloare, febră, vânătăi neobișnuite, dureri, ganglioni măriți, scădere în greutate sau o formațiune palpabilă. Aceste simptome au însă, în majoritatea cazurilor, alte cauze.

Întrebare: Cancerul la copii se vindecă?
Răspuns: Multe forme pot fi vindecate. În țările cu venituri ridicate și acces la tratament complet, peste 80% dintre copiii cu cancer sunt vindecați, dar prognosticul variază considerabil în funcție de diagnostic.

Întrebare: Cancerul la copii poate fi prevenit?
Răspuns: Majoritatea cancerelor pediatrice nu pot fi prevenite prin măsuri cunoscute. Într-o proporție redusă există predispoziții ereditare pentru care consilierea genetică și supravegherea specializată pot fi utile.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Delay in the diagnosis of paediatric brain tumours: a systematic review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37336792/ 
Studiul „Delay in the diagnosis of paediatric brain tumours: a systematic review”, apărut în Childs Nerv Syst. 2023 Aug;39(8):2053-2063. doi: 10.1007/s00381-023-06022-y. Epub 2023 Jun 19, autori: Kristy Kehoe et al.
Pub Med - Advances in the Treatment of Pediatric Brain Tumors
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36670613/ 
Studiul „Advances in the Treatment of Pediatric Brain Tumors”, apărut în Children (Basel). 2022 Dec 27;10(1):62. doi: 10.3390/children10010062, autori: Edwin S Kulubya et al.


Te-ar mai putea interesa și...


Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0